attachmentparenting.ro/forum

Buna ziua (sau seara, depinde pe ce fus orar va aflati)
Ca introducere, sa va zic cum am dat de site-ul asta: dupa cateva nopti in care fi-miu (are 2,9 ani) se trezea non stop, in care ma simteam sleita de puteri de dimineata, in care in sfarsit am zis "gata, te intarc", dau cautare pe google la metode de intarcare la varste d-astea si.. stupoare! Desi colcaie internetul de articole si discutii despre intarcare (la orice varsta ar fi ea), mie-mi afiseaza ca prima optiune site-ul AP, mai exact capitolul "intarcare naturala" in care multe dintre voi povesteati experientele voastre absolut superbe de alaptare. Si uite-asa, in loc sa ma inarmez cu metode de intarcare, m-am inarmat cu.. multa rabdare.
In fine, dintr-una intr-alta am ajuns si la Ceaiul vostru si vreau sa va spun ca tot ce-am citit (e drept, doar capitolul actual) mi-a demonstrat ca sunteti niste fete foarte tari de la care chiar am ce invata.
Asa ca.. mi-ar placea sa ma bag ca musca in ceaiul vostru si sa mai arunc si eu cate-o ocheada si o vorba. Dar daca am intrat cu bocancii si va aveti deja ca o familie in care e cam aiurea sa te bagi si sa ceri "as vrea sa fiu sora ta", va rog sa-mi spuneti si ma dau pe de laturi.
Un uichend minunat va doresc!

Bine ai venit! Pe mine sigur nu ma deranjeaza alte prezente aici, dar eu sunt „adoptata” pe parcurs, nu-s de la inceputuri pe forum

Sa stii ca daca nu as fi dat de Ap, aceeasi problema o aveam si eu acum (donsoara mea tocmai a facut 3 ani si nu da semne de intarcare ), cu alesul intre metodele de intarcare, ca tot omul crescut cu ideea ca pruncii mari nu e voie sa mai suga...de ce nu e voie nu se mai stie exact (pe langa motivul cu laptele apa de ploaie daca mai ceri altul primesti tot felul de raspunsuri care mai de care mai nastrusnice.

Dar asa...uite ca datorita unei sustineri (cu informatii pertinente in primul rand) gasite in mediul virtual si corelatata cu un sot model in privinta asta (adica nu i se pare nimic ciudat, suspect, nesanatos etc) inca alaptez la cerere, ea e mai mult decat indragostita de tzitzi (sa nu zic cate declaratii de dragoaste focoase le face! ) iar eu nu-mi bat capul cu intarcarea, mi se pare ceva peste puterile mele...daca suptul uneori il mai pot negocia, dar si asta mi-e greu sa o fac, intarcarea mi se pare horror, mai ales cand aud povesti din categoria asta.

anouk
bine ai venit. dau de la mine (bine, de la irina, dar sa nu ma spuneti) un ceai cu rodie bun bun.

eu ma bucur mult ca ai aparut, de multe ori mi s a spus, vai, ce fain e forumul ap, dar se vede ca va stiti, sunteti intre voi, nu mi a venit sa scriu. avem, deci, o curajoasa. asta e de bine



in alta ordine de idei, iaca imi fac curaj sa scriu undeva.
d a plecat la bunica-sa. fara mine. a decis intr o zi, a doua a vb cu mama, in a treia era ea aici. au stat 3 zile (de cosmar, cine stie.. stie..) si au plecat.

dupa 5 zile m a sunat sa mi spuna ce a visat. bine, am mai vb si pana atunci, dar nu mult si chestii generale. a zis ca era intr o camera, nici la sl nici la bucuresti, si ca statea pe saltea. si eu eram pe o saltea langa el. si m a intrebat daca e vis (tot are chestia asta, ca in vis nu iti dai seama ca e vis) si eu am zis ca nu. si gata. dar n a fost nici speriat, nici suparat.

va dati seama ca, desi eram in autobuz, m a pocnit un plans de nu avea cum sa si dea seama. cand m a auzit plangand.. s-a ravasit si el de tot. m a intrebat cand pot sa vin, am zis ca poate maine, dar mai sigur poimaine.
m a mai sunat o data sa mi zica sa vin maine.
si peste 2h m a sunat plangand ca el se gandeste numai la incercat, ca incerc eu sa termin si sa vin, si ca nu mai poate sa faca nimic altceva.

evident, m am suit in microbuz si am plecat. cu incarcatorul de telefon si bani de drum, ca atat am apucat.

am stat o seara, dimineata mi a zis ca pot sa plec, sa merg sa lucrez sa strang bani sa mergem la roma.

asa ca acum tot la bunica sa e, eu lucrez de zor. banii nu vin, in rest suntem bine


si mi-e un dor de el ((




am scris cu picioarele, tre' sa fug, dar m-a lovit povestitul

Anouk, bine-ai venit! Nu te simti stinghera, sa vezi ce fete faine si prietenoase sunt aici...

Ai baiat mare, diana.
Eu l-am intrebat pe D daca pot lipsi o noapte cand am examene unul dupa celalalt (avand in vedere ca atunci cand a avut examene, C a lipsit o saptamana de acasa). A spus clar ca nu, asa ca m-am intors seara si am plecat iar a doua zi dimineata. Dar nu cred ca mi-ar fi priit sa fiu plecata de acasa o noapte

Eu va dau un ceai de ghimbir cu miere si lamaie. In ultimul timp e preferatul meu. daca nu va place, luati ceaiul de rodie al dianei, nu ma supar

Anouk, asa fain ai scris...ca te adoptam imediat . Bine ai venit!

Diana, spor la facut bani! Poate ne ciocnim una de alta si prin Roma , la primavara vrem sa ducem si noi baietii. Abia astept! Am planuit sa urcam si pe Vezuviu,sa le aratam Pompei.. ca tot sunt prin zona .

Va multumesc tare mult de primire! Sunteti niste dragute!

Primesc invitatii la ceai de orice fel ar fi el, dar mai pe maine asa, ca si-asa mi-s toata ziua la pishu. A cules barbatu-miu 2 plase imense de mandarine (cam ultimele iarna asta), dar pe multe dintre ele le-a smuls in graba si au gauri in coaja. Si cum astea se strica intr-o zi, am bagat la mandarine in mine cat am putut. Si la mine au efect tare diuretic.. Da' le-am doborat pe toate! Eu si barbatu', ca putza nici sa nu le vada, zici ca-i dau balegar. Cu chiu, cu vai l-am convins sa muste nitel dintr-una si.. mama ce greata si-a mai facut! Am zis ca-si vomita si matele. De-atunci imi tranteste replica: "am mancat atunci, nu mai stii? Acum m-am saturat".
De ieri s-a captusit Nikolas cu o laringita de toata frumusetea, muci la greu si o tuse (rara, e drept) metalica. Asa ca somnul nostru de noapte s-a dus pe apa sambetei (nu ca ar fi fost vreodata feerie). Incerca sa stea la tzatza, nu mergea ca se buluceau mucii, se enerva, pocnea, izbea cu picioarele. Cand in sfarsit il lua somnul mai la tzatza, mai pe langa, ma apuca pe mine tusea (ca avem si d-astea la purtator)si hop! se trezea. Si ia-o iar de la capat. Party!

Mira, multumesc de sustinere intr-ale alaptatului! Nici nu va dati seama ce usurare e sa constat ca nu sunt chiar atat de denaturata pe cat cred unii. Inclusiv sora-mea mi-a sugerat voalat sa o las balta "ca e rau. Nu-l lasi sa creasca. Vrei sa ti-l tii inca la stadiu de bebelus ca nu ai puterea sa te desprinzi de el." Iar pe-aici prin tara lui Papura Voda clar sunt extraterestra in multe privinte.

Diana, nu cunosc in ce context trebuie sa stai departe de copilutul tau, dar iti doresc multa putere! Si o sa vina si mama lor de bani.

Julia, Madimih, Alinutza

Anouk, bine ai venit şi mult succes cu alăptatul în continuare. Frumos nume Nikolas!


Nici nu ştiaţi voi ce denaturată mamă sunt (cf comentariilor din link-ul de mai jos) şi cum i-am furat inocenţa lui Alise, i-am răpit copilăria pentru că am îndrăznit să îi spun denumirile anatomice cum ar fi vulvă, penis şi care, am aflat, sunt cuvinte imorale şi mi s-a spus că voi regreta această educaţie deficitară - aici spre final http://laurafrunza.com/2013/01/30/ce-le ... ment-14131
Sigur ajung în iad pentru asta dar nu mai am ce să argumentez cu oameni care cred că penis e cuvânt imoral iar rinichi nu e

Jocelyn! Mama denaturata ce esti!

Bun venit, Anouk!

Jocelyn, si putza e "tot un penis da' mai mic " (era un banc...)

Anouk, bine ai venit! Si eu am avut emotii cand m-am "introdus" dar nu am avut de ce

Multumesc, Jocelyn, Emi, e-alice de primire!

Jocelyn, rau de tot ca ai invatat copilul termeni d-astia.. rusinosi! Chiar ca s-a dus incocenta copilei cand a invatat ca are maini, picioare, gat, vulva..
Mai, recunosc ca si eu folosesc "putzulica" in loc de penis, dar nu pentru ca mi-ar fi rusine. Nu stiu, asa imi vine acum sa-i zic. Cu siguranta, vom invata si denumirea corecta destul de curand. Dar nici nu se pune problema de rusine la noi in familie. Eu am crescut in mediu d-asta sufocant de tabu-uri (nu era vina mamei, asa fusese si ea educata la randul ei) si mi-a fost enooooorm de greu. Asa ca putza al meu (ups!.. na ca iar am zis un cuvant rau..) stie foarte clar cum aratam dezbracati, ne vede la dus (deja nu mai are curiozitatea asta), stie ce are mama, ce are tata. A fost destul de confuz ca mama nu are putza, dar apreciaza extrem de tare ca are mama tzatze! Si inca doua!
E drept, ca n-am ajuns inca la discutia despre origine.. Probabil vom incepe si noi cu iubirea multa, cu samanta..

Şi Alise cunoaşte denumirile populare. Dar eu le-am preferat pe celelalte fiindcă întotdeauna am avut o reţinere faţă de "păsărică", de altele nu mai zic. Fiică-mea însă i-a dat propria denumire vulvei (care într-adevăr nu e cuvânt care sună plăcut dar asta e), una amuzantă, un cuvânt inventat. Dar într-adevăr e f grav că i-am spus şi pe unde se nasc copiii (la insistenţele ei) apoi am văzut un filmuleţ dar fără sânge, etc, sunt unele educative faine pe youtube şi copila a fost foarte mulţumită de răspunsuri.

Hei fetele si baiatu', noi ne revenim dupa o tuse convulsiva (whooping cough) suntem pe antibiotice minus copila care a facut vaccinul si e ok.
Sunt acasa azi ca -s inca contaminoasa si nu ma vor astia la munca.
Joce am trimis scuze de intarziere (am mai adaugat cava sper sa-ti foloseasca)

şori bine că v-aţi revenit, e şi mai bine că mai stai puţin acasă. mulţumesc mult şi stai liniştită, te anunţ când ajung. pupăm bubu dansatoarea

Ce mai ziceti, don'soarelor?
Noi cu aceeasi tuse care ne tortureaza de atata amar de zile si cu o vreme in ton cu boala.
Se intampla totusi si ceva frumos.. a mai crescut Nikolas inca putin. Si nu ma refer la inaltime. Dar de vreo 2 zile surprind o maturizare in expresia fetei, in felul in care vorbeste.. La inceput am crezut ca mi se pare, dar acum sunt sigura. Ieri tot tragea de mine sa-i iau un ou Kinder (e un compromis al nostru, mancam jumate el, jumate eu, desi mi se pare lesinos de dulce). Si i-am explicat ca nu se poate, ca mancase si cu o zi inainte. La care arboreaza o privire duioasa si serioasa si-mi zice: "hai, mami, nu ma intrista acum, ia-mi un ou, te rog". Va dati seama ca m-am topit toata. (Ou insa tot nu a capatat hihi..)
Si mai observ si in modul in care merge pe strada, asa mandru si stapan pe el. Nu ma mai lasa sa-l tin de mana pe strada si asta imi cam da fiori. Pe la noi pe insula nu exista inventii d-astea malefice cum ar fi trotuare, semafoare, treceri de pietoni. Noi traim in perfecta simbioza, om si masina. Asa ca daca nu esti pe faza, risti sa te trezesti cu vreo motocicleta peste tine rasarita dn cine stie ce cotlon. Deci intelegeti de ce mi-e groaza sa nu-l tin de mana. Imi tot zice: "lasa-ma, sunt atent la masini" si chiar e atent, dar na! e copil, il mai fura peisajul. Asa ca ii las mana, dar il tot lipesc cat mai tare de casele de pe margine, de ziduri.. Si traiesc cu speranta ca cineva va avea o sclipire de geniu la un moment dat si va confectiona niste trotuare.