attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Joi Mar 28, 2024 11:22 am

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 26 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Vin Sep 12, 2008 2:56 pm        Subiectul mesajului: Dupa atasament ... ce urmeaza? 
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
Dupa atasament ... ce urmeaza?


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Oct 19, 2008 11:15 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
iulia draga, super si articolul si traducerea!
roaga pe cine sa modifice totusi ceva in fraza urmatoare:
Citat:
În vreme ce un bebeluş are nevoie de tine, mama lui, să fii o extensie a sa, un sugar are nevoie să te perceapă ca individ separat, astfel încât sinele său independent să poată prinde substanţă.

Anume, cuvantul "sugar" e folosit pentru toddler, si cred ca mai potrivit ar fi copil intre 1 an si jumatate si 3 ani sau mai pe scurt, prichindel... sau poate gasiti, tu sau fetele care corecteaza, altul mai bun.
Inca o data, e super fain articolul, pacat pentru cei care n-au rabdare sa-l citeasca tot (si eu am zis de vreo doua ori altadata :> )

_________________
Claudia,
mamica pentru
Imagine
si
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Oct 20, 2008 10:09 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
stiu ca "toddler" se refera, de fapt, la o perioada mai mare de timp, chiar am folosit in alta traducere, dar suna greoi sau e prea lung "copilul de 1-3 ani", mai ales ca autorul foloseste des "toddler".
am mai folosit "copilul aflat in faza marilor explorari", dar si asta e destul de generala, caci copilul este mereu in "mari" explorari. "pitic", "copilasul" iar sunt vagi si nu descriu bine perioada 1-3 ani.
oricum, daca pe tine "te-a deranjat" cumva, s-ar putea sa remarce si altii nepotrivirea in traducere, asa ca astept ceva sugestii si reparam.
dar ma bucur ca mi-ai spus. imi dai senzatia ca suntem o echipa mai mare la "Colaboratori". :imbratisare:


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Oct 20, 2008 11:27 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Sefa=Christa
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:16 am
Mesaje: 1439
Eu as traduce toddler (nu stiam ca despre ala e vorba, dar sugar clar nu se potriveste) cu "copil mic". In germana ii spune tot Kleinkind. Eventual cu o nota explicativa ca e vorba de copilul intre 1-3 ani.


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Oct 20, 2008 4:34 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:45 pm
Mesaje: 1169
Yahoo Messenger: neacsu_ac
Localitate: Cluj Napoca
si in romana se foloseste copilul mic.. am vazut undeva chiar explicitat (intre 1 si 3 ani)

_________________
Claudia,

mamica pentru

Imagine

si

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Oct 20, 2008 4:42 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Sâm Feb 23, 2008 8:06 pm
Mesaje: 772
sehr interesant :)


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Oct 20, 2008 8:28 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
o idee buna. ramane sa modificam, nu-i asa, admina? :ranjet1:


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Oct 20, 2008 11:15 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Mar 28, 2008 9:05 pm
Mesaje: 448
Site web: http://educatiedetranzitie.blogspot.com/
Localitate: Baia Mare (deocamdata)
da, termenul e chiar asta: copil mic. :D la articol mi se pare ca am comentat altundeva, inainte sa fie tradus, dar mai zic inca odata ca e tare fain! :)

_________________
"Fiecare om are un orizont. Cand acesta se ingusteaza si devine infinit de mic el se transforma in punct si atunci omul zice: acesta este punctul meu de vedere!" David Hilbert

Imagine

http://educatiedetranzitie.blogspot.com/


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Oct 21, 2008 6:48 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mie Ian 23, 2008 12:02 pm
Mesaje: 2019
Foarte-foarte interesant articolul! As vrea sa-l printez si sa-l dau si altor parinti. Se poate?


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Oct 21, 2008 8:11 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
deci din partea mea da
dar tre' vazut ce zice si iulia
deci cat timp nu se preiau articolele in scop comercial (si se iau de catre o persoana si nu o asociatie, organizatie, etc) e ok dupa mine
adica cum vad eu scenariul: mergi la serviciu si discuti la o cafea intre pauze, iar articolul printat iti da un suport... eu zic ca e chiar ok

somnorici, scuza-ma ca m-am intins :>

si mie mi-a placut foarte mult articolul
m-a salvat oarecum
adica la mine sunt cat se poate de limpezi starile mele sufletesti
daca mi s-a rupt firul, adica nu mai pot apoi las sa transpara clar acel nu mai pot
uneori si cu furia care-l insoteste (bine, nu revarsata pe ei...asta-i destul de greu dupa mine, sa reusesti sa exprimi fara a revarsa pe ei)
dar unii sustin ca parintele tre' sa numere foarte cu clam chiar si cand "nu mai pot" :D

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Oct 21, 2008 8:44 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
din partea mea nu-i problema. toate traducerile astea au scopul de a fi citite de parinti. cat timp nu se gaseste cineva sa-si asume meritele muncii sau sa traga foloase de pe urma lor. noi aici lucram nonprofit.


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Oct 21, 2008 4:49 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mie Ian 23, 2008 12:02 pm
Mesaje: 2019
Ma gandeam in primul rand la fratele meu si la sora sotului meu. Multumesc.


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Oct 22, 2008 7:52 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Dum Mar 02, 2008 11:56 am
Mesaje: 1072
Yahoo Messenger: emaria_sorescu@yahoo.com
Localitate: Romania
INTR-ADEVAR INTERESANT! M-am confruntat cu o alta situatie: Filothea era furioasa, plangea, urla, striga, nu imi dadea voie sa o ating, iar eu nu m-am enervat deloc. La inceput am fost un pic iritata, i-am spus ca abia am venit acasa ca mi-era dor de ea si imi e si foame si ca as prefra sa mananac in liniste, sa manance si ea cu mine. Ea obosita, nu vrea sa manance mancare, vrea un piscot - de o saptamana numai ce e dulce e mancare, exact ce stie ca nu i se da oricand.
Urla, cere, plange, eu mananc si ma gandesc ca ii va trece. AM in minte ce scrie in articol, dar pur si simplu mie nu imi vine sa zbier, nici nu ma infurii. DOar sper resemnata ca va trece. Pana la urma mergem la culcare amandoua, ea bineinteles ca nu vrea, iar eu incep sa ii povestesc cum a decurs ziua mea de cand am plecat, iar de cate ori imi spune ca nu vrea ceva, sau ca vrea (printre urlete si tanguiri), repet ca un ecou sau ii spun ca am inteles ca vrea .... S-a linistit in cele din urma, curioasa sa ma asculte, dar refuza sa se culce (e evident obosita), eu ii spun ca mi-e somn si ca imi place sa ma tina cu manuta de obraz pana adorm. Imi cere sa o iau in brate si se culca....

Eu chiar am momente cand ea da spectacolele acestea pe care eu nu stiu cum sa le interpretez, uneori mi-e mila de ea ca sufera si eu nu stiu cum sa reactionez, dar pur si simplu nu impartasesc furia ei...

_________________
Imagine
Imagine
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Iul 17, 2010 10:49 pm        Subiectul mesajului: Re: Dupa atasament ... ce urmeaza? 
Neconectat

Membru din: Joi Mar 25, 2010 8:38 pm
Mesaje: 442
Pt mine, ca mama...asta e de departe cel mai util articol pe care l-am citit vreodata. Ma regasesc (acum si ca proiectie viitoare , in modul in care vedeam educatia) in fiecare dintre GRESELILE demolate frumos si logic de acest articol. Il listez si mi-l pun deasupra patului :))

MULTUMESC!!

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 12, 2012 5:50 pm        Subiectul mesajului: Re: Dupa atasament ... ce urmeaza? 
Neconectat

Membru din: Mar Oct 19, 2010 11:03 pm
Mesaje: 280
Localitate: Constanta
M-am intrebat mult timp la ce subiect s-ar potrivi sa scriu. Cred c-am nimerit-o... Asta arata cat de putin am inteles ce s-a intamplat de fapt cu fata mea. Stiu ca nu chiar toate lucrurile trebuie interpretate...dar cam asta-i defectul meu: sa caut, sa ma intreb, sa aflu de ce a facut asa si nu altfel... vreau s-o inteleg ca daca imi cere ajutorul sa stiu de fapt de ce are nevoie.
Este un copil increzator, convins ca eu sunt prezenta atunci cand are nevoie, foarte independent, care de la nici doi ani statea la locul de joaca cu orele fara sa ne caute. Acum sta cu mama si o zi intreaga (cu conditia ca eu sa o culc la pranz la tzitzi), sta la prieteni si nasi si e entuziasmata cand intra in astfel de roluri si isi impune reguli pe care le urmeaza strict-de exemplu daca are 4 bomboane, nu mananca decat una pe zi..pe celelalte la pune in dulapul ei si nu triseaza niciodata.

Ultimele 2 saptamani au fost infernale pt ea. O urcam in masina si ne plimbam peste tot prin oras (imi cautam de munca pt mine, am cautat sediu de firma, acte necesare, cozi interminabile, etc) Nu am avut unde sa o las oricat am cautat. Ieri, prietena mea a intrat in concediu si mi-a spus de cateva zile ca o pot lasa pe Diana la ea pana la pranz cand urma ca ei sa se pregateasca de plecare-au plecat in concediu si au avut de facut multe bagaje. Zis si facut. Prietena mea si sotul ei au o fetita nascuta in aceeasi zi cu Diana, intarcata la 9 luni, cu niste probleme de atasament mai vechi cand a fost despartita de tata-pana atunci zilnic prezent, probleme care s-au transformat in scene violente de razvratire de cate ori se desparte de un copil, chiar intalnit din intamplare pe strada. Fetele se inteleg foarte bine. Diana ii cunoaste si ii face placere sa stea cu ei. A ramas fericita si entuziasmata pt ca i s-a spus si ca se vor plimba cu totii in parc. Nu au stat deloc in casa. Cum am ajuns sa o las, cum au iesit si ei din casa cu fetele.

Dupa cateva ore, pe la pranz, m-am dus sa o iau. Erau intr-un mall din apropiere se jucau cu niste piese de lego la un loc de joaca. M-a vazut dar s-a puratat ca si cand nici nu plecasem. La un moment dat o aud strigand mami si dau sa-i raspund. Cand colo, ea o strigase pe prietena mea. Am constatat ca le spune mami si tati, desi pana in momentul acela le spunea pe nume (probabil o auzea pe fetita lor spunandu-le asa). Nu a vrut sa vina cu mine deci am decis sa mai ramanem la oamenii astia si la masa de pranz, mai ales ca fetita lor nu avea sa mai manance daca era despartita de Diana. Am mancat cu totii. Indiferent ce isi dorea Diana nu-mi spunea mie. Li se adresa numai lor. Deja era tarziu si am zis sa plecam. Mi-a spus sa ma duc eu ca ea va dormi cu fetita cealalta. Asta nu se putea pt ca ei urmau sa-si pregateasca bagajele sa plece in concediu. I-am spus ca nu se poate si asta a fost. S-a incaltat si am plecat acasa.

Acasa si-a luat plapuma din pat, si-a facut un culcus la geam, si-a dus perna sotului (ulterior a schimbat-o cu a mea), si-a dus animalutele de plus si s-a asezat si ea. Mi-a spus "Mami, nani!" I-am urat "Somn usor!" dar eram convinsa ca e doar un joc. Foarte, foarte rar se culca la pranz fara tzitzi. A adormit in cateva minute de foiala...singura, fara tzitzi, fara sa ma simta aproape.

S-a mai petrecut ceva... cat am stat la ei, ea imi zicea: "tzitzi....tzitzi..." (nu-mi spunea si mami)...punea mana pe tzitzi, se retragea si zicea "tzitzi nu". Dupa ce s-a sculat la pranz aceeasi poveste "Mami (de data aceasta)... tzitzi"... iar s-a retras si a zis "tzitzi nu". Seara la fel: s-a culcat intre noi de data aceasta dar nu a cerut tzitzi. S-a asezat cu spatele la mine si s-a culcat direct. Azi a cerut tzitzi, dar foarte putin. Peste noapte s-a trezit din 30 in 30 de minute plangand-ceea ce nu s-a mai intamplat de multa vreme. Ziua s-a jucat singura asa de mult! In alte dati se plictisea si ma chema si pe mine la un moment dat. Azi, de la 9 la 15 nici nu m-a bagat in seama. Ea, care manca foarte mult, nu mi-a cerut deloc de mancare. La 15 m-a chemat in pat la nani dar a stat foarte putin aproape, dupa care s-a intors cu spatele, m-a impins mai departe si, dupa o perioada, a si adormit. E ca si cand, brusc, nu-si mai doreste prezenta mea. A facut pe ea si treaba mare- nu s-a mai intamplat asta de foarte mult timp. E ca si cand renuntarea la tzitzi este o alta regula pe care si-o autoimpune si automat vin cosmarurile de noapte, scaparile in chilotei...

Mi-au spus despre ea ca avea grija de fetita cealalta: o ajuta sa se imbrace, striga dupa ea daca se indeparta etc. iar Diana era "copilul ideal" in viziunea lor: a stat in permanenta in apropierea lor, a raspuns la orice rugaminte, s-a jucat cu copiii foarte frumos dar era gata sa se opreasca din joc oricand trebuiau sa plece, ii tinea de mana!!(pe noi nu ne tine de mana nici cand trecem strada).

Nu e nicio problema. Pur si simplu ma intreb ce s-a intamplat. O fi vrut sa se identifice cu vreun adult? E deja plictisita ca trebuie sa stea numai cu mine? O vad eu mai mica decat este in realitate? O incurajez eu, fara sa realizez, sa se comporte ca un copil mai mic? Ma intreb si daca asta e drumul spre intarcare. Nu mi-e bine si nici rau. E asa cum e. Nu-mi doresc ceva in mod special. Imi place si sa o am la piept dar si daca se intarca poate voi dormi si eu ceva mai relaxata. Ma intereseaza doar ca ea sa se dezvolte normal si eu sa inteleg ce se petrece de fapt.

_________________
Imagine


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 26 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 10 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România