asta cred ca imi amintesc si eu, ca in jur de 2 ani copiii sunt foarte interesati de litere. am auzit multe mamici povestind. eu nu mai stiu sa spun exact ce si cum. imi amintesc insa ca delia stia literele inainte sa le poata pronunta corect. t si s se numeau t amandoua, dar daca eu ziceam dupa ea t cand ea intentiona s, era evident deranjata
.
ce mai stiu este ca pe undeva inainte de gradi, asta fiind pe la 3 jumate, a descoperit cum sa-si scrie numele.
literele le stia, avea ceva litere cu care se jucat in cada si le lipea pe faianta. lumea ma tot punea sa spun pe litere, in engleza, numele deliei, cand o duceam la ceva activitati asa ca era o poezie pe care o auzea mereu. intr-o zi, cand ne jucam cu ceva telefon de-al ei de jucarie, care inregistra mesaje scurte, i-am spus: hai sa-ti spun "how to spel your name" in romana. si i-am spus: d e l i a. si am pus sa se auda de cateva ori, apoi ne-am apucat de altele. si la un moment dat, mergand in camera unde dormea ea, am gasit scris delia, dar ca in oglinda, cu literele de baie. cumva asociase felul in care se asociaza auditiv literele ca sa formeze numele ei cu asocierea spatiala a literelor, probabil si pentru ca mai vazuse litere grupate. si e interesant ca toate literele erau puse invers. daca ai fi pus o oglinda, iti iesea numele ei scris perfect. ce nu descoperise a fost directia
.
apoi si la ea a disparut interesul, candva, nu stiu cand.
dar cred ca daca la multe alte chestii, cand vedeam un interes ii furnizam obiecte sa isi satisfaca interesul (ca de exemplu - cand a fost foarte interesata de apa i-am dat tot felul de site si palnii si cilindrii si i-am pus un scaunel sub chiuveta, i-am aratat cum sa deschida apa), la asta, pentru ca imi parea mie prea mica, nu i-am alimentat in nici un fel interesul. desi din ce experiente stiu interesul asta foarte timpuriu s-a cam stins dupa o vreme, pentru o vreme, nu cred ca e musai sa fie asa. eu i-as furniza expunere. cantecele cu alfabetul, poate i-as urmari cu degetul cuvintele din carticele mici pentru copii, ca vaca, pisica, genul ala: cu putin text pe pagina si usor de asociat cu cuvintele. probabil as pune etichete pe pat cu pat, pe apa cu apa, pe cana cu cana si alte cuvinte scurte, si i-as spune: c a n a - cana. dar nu asa, sacaitor, cand as vedea ca e vreun interes. nu stiu... as fi oricum foarte atenta la copil si nu mi-as propune sa insit. ar expune si as raspunde doar la ce este un interes pentru copil.
si m-as opri cum nu mai e atent.
mi-ar fi placut sa fi avut o tabla in casa de la inceput, foarte la indemana, sau placute albe prin toata casa, cand as povesti ceva as mai face cate o schema, as mai scrie un cuvant...
dar tot timpul cu griija sa nu apas eu pe nici o pedala. ci doar sa pot sa ofer ce mi se cere.