Andreina scrie:
eu sunt de parere ca se fac toate examenele astea daca esti dispus sa renunti la fat, asta e cum gandesc eu despre mine
E, asta sunt si eu. Si greu mi-a fost sa inventez "scuze" pentru care am refuzat sa fac triplul test sau ecografiile tematice.
Adica am facut numai pentru a-mi asigura confortul, linistea ca este bine, ca se dezvolta normal, si pentru a-mi satiface curiozitatea in privinta sexului.
Am avut destul de mult de argumentat fata de multi(doctori, familie, prieteni) care m-au catalogat putin "ciudata" , ba chiar inconstienta, fiindca le spuneam ca este copilul meu, dincolo de boli, malformatii etc si ca-l doresc oricum. ca mi l-am dorit.
Fireste, ma rog ca totul sa fie bine, sa fie sanatos, dezvoltat normal, dar, indiferent de evolutia lucrurilor, eu imi doresc copilul.
A, si nu am in vedere aici teorii religioase, ale moralei si asa mai departe. Este ceva pur launtric.
Unii s-au oferit sa-mi plateasca toate aceste teste, ca invocasem inclusiv acest motiv. Dar daca prin aceste teste as fi putut interveni asupra vreunei probleme aparute as fi fost prima care ar fi sarit sa le faca.
Plus ca daca rezultatele s-ar fi aflat cumva la limite, cred ca sigur as fi luat-o razna definitiv.
Am in vedere deja un episod de cateva saptamani de cand eram insarcinata cu Vladimir. Fiidca socitatea, cultura maternitatii dobandita pe diverse cai imi spuneau ca o femeie insarcinata trebuie sa fie obosita, cu cearcane, sa vomite continuu, sa lesine, sa, sa, iar eu ma simteam perfect, neavand aproape niciun simptom, mi-am fabricat atatea ganduri negre incat era sa ajung la psihiatru. M-am izolat(la propriu), refuzam mancarea, lumina si ajunsesem sa nu mai am lacrimi.
Sa-mi doresc cu disperare sa-mi fie rau. Asta pentru ca nu intelegeam ca unele femei se simt absolut perfect. Acum inteleg asta(slava cerului)
, dar stiti cu ce sentiment imi gandeam copilul din pantece cand eu aberam, traiam facandu-mi atata rau?Deci se mai adauga si un sentiment de vinovatie ca din tot interiorul meu trimit copilului meu stari cumplite, negative.
Si acum va povestesc brutul, ca detaliile nici nu vreau sa mi le mai amintesc.
Dar am invatat, am incercat sa inteleg ca este in natura omului sa-si faca griji, dar nu sa-si faca rau si sa faca rau si altora. Am inteles ca sarcina este un lucru minunat si totusi asa de firesc si ca trebuie sa ma bucur, mai ales in conditiile in care nu exista nici macar o problema.
gabman, iti inteleg temerile, dar nu ma pot abtine sa nu te
invit la un exercitiu de relaxare, de bucurie totala pentru minunea pe care o traiesti, de renuntare la mici mustrari(de ce nu te-ai gandit la amniocenteza).
Iti doresc, din tot sufletul, sa fie totul perfect