Citat:
Sandra,din mesajul tau reiese o anume amaraciune pe care ti-as fi provocat-o prin ceea ce ti-am scris si imi pare rau daca e asa.Mi-am spus parerea,si nici macar nu e parerea mea proprie si personala,ci e felul in care gandesc majoritatea romancelor.Trebuie sa fim realiste si sa recunoastem ca statutul femeii in Romania nu e asa inalt,nici social,nici cultural-chiar daca toate fetele fac facultati peste facultati,diplomele nu arata cat sunt de emancipate sunt.
E drept,sunt femei destepte si open-minded in tara,insa cea mai mare parte sunt femei care muncesc mult si pe bani putini,prin fabrici,vanzatoare,in fine-clasa de mijloc.Si cand banii sunt numarati tare in amanunt si timpul petrecut cu copiii e foarte scurt si de regula nefolosit eficient sau asa cum e cel mai bine pentru copil,nu cred ca macar una la mie ar accepta serviciile unei doula,din considerentele pe care le-am atins pe scurt mai sus-atat financiar,cat si de ordin psihic,psihologic(la ce e nevoie de o doula,ca ma descurc singura sau o am pe mama,soacra,bunica,eventual vecina,ca in Romania se poarta?!).Aceasta e realitatea care ma inconjoara,locuiesc in Satu Mare,resedinta de judet din Ardeal,care cica nu e chiar la nivelul Moldovei...si oamenii sunt saraci si tare simpli.De aceea multi (atat barbati,cat si sotiile lor insarcinate) ar spune ca doula e un moft si se poate trai si fara ca acesta sa fie implinit.
Pe de alta parte, dupa cum ti-am pomenit nu demult,am trait cativa ani buni si in Viena,intre femei austriece care sunt atat de diferite de cele din Romania,indiferent ce nivel de varsta ai compara.Si de vina(sau avantajul) e societatea in care au fost nascute,educate.Emanciparea pe care austriecii o au natural,in Romania se capata prin eforturi de a lupta contra unui sistem invechit si comunist,chiar si dupa 20 de ani de democratie.
Iarta-ma inca o data pt intristare,nu am vrut a aduce vreo mustrare faptului ca te gandesti la o doula sau ca ti-ai permite una si doresti sa epatezi,departe de mine gandul....nu suntem copii.Ai intrebat de Romania si de doula si ti-am raspuns cum se vad lucrurile din cealalta parte a zidului.Pentru ca asta simt ca e intre societatile in care traim fiecare din noi doua
Draga Julia,
nu trebuie sa te justifici nici o silaba!
Nu m-ai intristat (desi recunosc, ca inca o data, am scris cu atata naivitate, si ca lucru de la sine inteles, ceea ce ma intristeaza, pentru ca e ignoranta sau lipsa de conectarea a mea...)
Ma gandeam, ca da, din punctul de vedere pe care mi l-ai descris atat de frumos, par multe lucruri "civilizate" ca sunt "pervertite" normalitatii. Si mi-am dat seama, ca, desi la originea mea romanca, sunt atat de alien... Si nu stiu daca sa plang sau sa rad. Ma intelegi?
Sunt multe lucruri pe care societatea de aici le-a pierdut (dobandind altele) si una din ele este acea "mare familie" adica cu bunici, tante, unchi etc. Nu stiu daca mi-as dori asta sau idilizez ceva, cert e ca diferentele pe care tu le mentionezi sunt prezente!
Eu recunosc asta in emanciparea (mai repede zic eu "constiinta")feminina (si asta nu exista asa per se, ci merge mana in mana cu o constiinta a barbatilor!).
Nu vreau acuma sa derulez clisee si sa generalizez, dar exista intr-adevar diferentele despre care vorbesti tu. Si e momentul sa imi ies cumva din cochilia asta de puf...Asta pentru mine zis.
Si da, cu doula, imi place sa ma gandesc la un rasfat total, la a ma lasa purtata (vorbeam in alt thread despre ce simt eu ca e un suport al sotului meu, ceva de genul asta).
Multumesc pentru perspectiva asta inca o data, Julia! Te rog sa nu te scuzi!