as vrea sa vb despre co-sleeping din punctul meu de vedere. despre cat de bine imi face mie, despre cum ma odihnesc mai bine cu el dandu-mi picioare in nas. despre cum ii simt fiecare respiratie, oftat, zambet (da, le simt si pe alea
). despre cum imi creste inima de bucurie cand il simt caldut langa mine, cand ma cauta prin pat, cand ma trage de maieu si se serveste cu tzi fara sa ma mai trezeasca sa ma anunte
dupa toate astea, ma simt muuult mai plina de energie decat dupa un somn singura in pat. sau cu el (celalalt el ..)
acum cateva zile mi s-a confirmat o banuiala. si anume ca in conditii normale (nu il supara teribil vreun dinte), chiar daca se trezeste inaintea mea..sta. se intinde in pat si inchide ochii. cateodata adoarme, cateodata nu. doar sta. si sta ceva...
iar in secunda in care misc, zambeste. asta e primul lucru. nu deschide ochii. mai intai zambeste si abia apoi ii deschide. el, copilul meu de 1 an si 3 luni, ma astepta sa ma trezesc. mooooooooor de dragul lui.