D. a fost racit, cu muci, tuse.Si incepuse sa faca pipi mai des.El, rar merge singur la wc, in rest, numai cu unul din noi. In perioada asta nu amancat fructe ceea ce la el inseamna inceput de constipatie. In prima zi am obs. ca nu vrea sa faca pipi.L-am intrebat daca vrea sa faca pt ca de cateva ore bune nu facuse........si a inceput sa planga, revoltat : Nu, nu , nu!
Atunci l-am luat in bratze si l-am tinut deasupra chiuvetei, unde stiuc a ii place cel mai mult. El "nu, nu, nu!".Asa ca am renuntat, dar cu mii de intrebari in capu' meu.
Dupa ceva ore iar il intreb daca face."Nu, nu, nu!"
L-am pus fortat pe oala pt ca deja era ingrijorator............a facut pipi plangand
Si a inceput sa se inroseasca la fatza, sa ma traga de pantalon si lua pozitia de scremut.Abia atunci mi-am dat seama ca el de fapt nu putea sa faca kk, il durea funduletzul si asocia si cu facutul pipi, asa ca refuza tot!
Si a durat cam vreo 4 zile, scaunul se reglase, timp in care noaptea se scapa pe el (nu o mai facuse de mult!).
Si mi-am dat seama cat de pacatoasa poate fi aceasta constipatie si ce mila mi-a fost de el in timp ce se chinuia, iar eu adaptam cu el tot felul de pozitii ca sa-i iau din durere!Si i-a afectat si mersul la toaleta, inclusiv scapatul noaptea.
Dupa toata polologhia asta, te intreb scaunul lui cum e?
Sau poate are o teama.