sa va povestesc cum a fost la mine
cand aveam vreo 10 saptamani mi-a fost recomandat dr eugen tanase de la CF 2. pentru ca stiam (inca de pe-atunci) ca vreau sa nasc natural m-am buxurat sa aud ca tanase e chiar sef de sectie, ca CF2 e baby friendly hospital, ca voi avea rezerva mea si copilul langa mine. eram de-a dreptul incantata.
pe la sfarsitul sarcinii insa, tanase a inceput sa bata apropouri: ca am bazinul ingust (yeah, right), ca am colul posterior (la 37 de sap.. well duuuuh). eu nu si nu ca vreau sa nasc natural. pe la vreo 40 de sap si ceva, dupa un control eco mi-a zis impacientat "gata. devine periculos pentru copil, il pierdem daca mai asteptam, scad bcf-urile, nu mai e lichid" blabla. evident
cuvantul cezariana nu a iesit dn gura lui.
a doua zi ma prezint la spital pregatita sa mi se induca nasterea si ce credeti? antestezista astepta sa ma "instalez" ca sa-mi ia interviul. am inlemnit. dar am refuzat cezariana (spre uluirea tuturor - oare cum am indraznit!?) si tanase m-a lasat balta si am nascut a treia zi natural (evident, cu medicul de garda), dar asta e alta poveste.
partea buna a faptului ca eram "pacienta lu sefu' fost, asadar, faptul ca am stat in rezerva de o persoana si mi s-a adus copilul las san la 12 jumate noaptea (nascusem la 9 fara 10).
daaaar a lasat-o sa suga de la un san (noroc ca stia lia exact ce sa faca, asistenta nu mi-a aratat nimic) dupa care a zis "laaasa, n-o mai pune si la celalalt ca si asa nu se satura. o sa-i dam noi glucoza daca e nevoie...". chestie care m-a revoltat teribil.
in fine, mi-a luat bebele si m-a lasat singura si trista. pe la 2 jumate noaptea am auzit plansete de la neonato si, ingrozita la gandul ca e fiemea, m-am dus asa taiata si obosita sa o vad. era saraca vai de ea, scutec plin de meconiu intarit, infometata si speriata. am luat-o din patut, m-am asezat pe un scaun (cu juma de fund haha) si am pus-o la celalalt san. dupa cateva minute a venit o asistenta somnoroasa care a zis "haaai, bine, ia0o in camera"
si asa a inceput povestea noastra de dragoste. bondingul a fost minunat. am dormit cu ea pe burta si dimineata pe la 5 jumate am supt din nou.
trei zile cat am mai stat in spital, ne vizitau asistentele doar la schimbarea turei. si neonatoloaga dimineata. intratu, o vedeau fie la san, fie dormind linistita, si plecau. era soare si cantau pasarelele
desi si in celelate rezerve de 2,3,4 paturi era rooming in sunt sigura ca nu ar fi fost la fel. am putut sa ne facem ritmul nostru, am avut liniste si calm sa ne obisnuim una cu cealalta, nu ne-a deranjat nimeni (instinctele), am fost amandoua foarte linistite (eu am terminat o carte cat am stat cu ea in spital). tot timpul a papat colostru (laptele mi-a venit abia la intoarcerea acasa) si nu a plans niciodata de foame.
cine spune ca o mama nu e in stare sa aiba grija de copil din primul minut, sa vina la mine