attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Joi Mar 28, 2024 10:36 am

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 16 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Mar Iul 15, 2008 5:59 pm        Subiectul mesajului: Dreptul de a avea nevoi 
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
Dreptul de a avea nevoi


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Sep 12, 2008 10:17 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mie Mar 19, 2008 9:45 pm
Mesaje: 263
mi-a placut la nebunie iulia...multumesc


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Sep 12, 2008 11:24 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
foarte fain! foarte, foarte fain!
deci eu abia acum il citesc pentru prima oara pe acest Robin Grille si gasesc ca-i extraordinar
practic acest articol sintetizeaza in mare parte cel mai pur Ap
sunt curioasa cat a citit "The Concept of Continuum"
copiii nepurtati, si aici am in vedere copiii carora nu li s-au raspuns nevoilor de contact vor trai in cultura lui daca (if)
daca voi avea masina voi fi fericit, daca fumez tigara asta o sa ma linistesc, etc
practic e un miraj, nu au sa ajunga niciodata "acolo" pentru ca nu li s-au implinit o etapa esentiala in viata

Citat:
În acest moment, părinţii (în mod deosebit mama) care au fost susţinuţi în propriile vieţi şi care au fost ei înşişi hrăniţi corespunzător, vor fi capabili să răspundă spontan şi empatic nevoilor fizice, emoţionale şi spirituale ale copiilor lor.

iarasi, fain
eu am fost numai teorie, la inceput, cu Felix, mult capoasa si m-am lovit de multe
"m-am intarcat" la 3 luni ca "n-am mai vrut sanul" :D
mama imi spune"doamne, greu mi-a fost cu tine, asa rea erai, urlai de dimineata pana seara"


eh, dar a trecut
cu fata toate au curs, nici ragade, nici discomfort, doar placere
aia despre care citeam cand eram toata rani cu Felix si ma intrebam cand ma viziteaza si pe mine :D

multumesc, Iulia >:D<

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Sep 14, 2008 11:13 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Dum Mar 02, 2008 11:56 am
Mesaje: 1072
Yahoo Messenger: emaria_sorescu@yahoo.com
Localitate: Romania
Multumesc, Iulia! >:D<

De ce aproape toate articolele, studiile, cartile de psihologie - inclusiv acesta, nu spun si ce e de facut daca ai dat-o in bara?

Eu am dat-o in bara! Am culcat-o singura pe Teo, i-am dat suzeta, i-am luat suzeta, am insistat sa manance (nu lapte) de la 2 luni si jumatate ca asa spunea Capraru.... Ce fac acum?

_________________
Imagine
Imagine
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 9:49 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mar Iul 15, 2008 1:29 pm
Mesaje: 406
Localitate: Cluj-Napoca
Mi-a placut si mie enorm de mult articolul, cum de altfel imi place enorm conceptul de AP.

Emi - si eu am dat-o in bara de multe ori cu Vladut, pe la 5 luni ale lui am vrut sa-l "invat" sa adoarma singur. N-o sa-mi iert niciodata ca l-am lasat sa planga (foloseam metoda 3 minute il lasam singur, dupa care ma intorceam la el si-l linisteam, dupa care iar il paraseam pentru 3 minute) :plang: Nu eram sanatoasa la cap atunci :-S . Imi tot caut justificare, ca Vladut oricum plangea cand era vorba de somn, era in brate la mine, sau la el in patut, el tot plangea, plangea mult si nu prea mai eram apta sa suport plansul lui aproape continuu. Dar in sinea mea inteleg ca nu exista justificare. TRebuia sa stau acolo, langa el, chiar daca plangea, sa nu se simta abandonat atunci cand ii era greu. :tristuc: Nu stiu ce varsta are fetita ta, dar eu am realizat ce greseala mare am facut de pe la varsta de 7-8 luni ale lui Vladut, iar de atunci incerc sa-i ofer cat mai multa dragoste si compasiune, si acum este destul de plangacios, adica are crize mai multe decat sora'sa, dar eu sunt alta. Nu ma mai panichez, enervez, incerc sa fiu langa el, chiar daca uneori furia lui mi se pare nejustificata, ma gandesc ca tot tre sa aiba el un motiv sa planga, iar eu trebuie sa-i fiu alaturi. :imbratisare:

_________________
Imagine
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 11:47 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
cred ca majoritatea am facut si mai facem greseli. iar AP nu promoveaza parintele perfect, ci parintele care sa-i fie copilului aproape, asa cum poate el in fiecare moment.

si da, am mai citit "plangeri" ale parinilor, nemultumiti ca, in articole, apare mereu ce trebuie facut si nu se tine cont si de situatiile reale- care, fie vorba intre noi, pot fi foarte multe.
ce poate face un parinte care realizeaza greselile? sa nu le mai faca in continuare si sa-si schimbe abordarea pe viitor. efectele a ceea ce am facut si poate avea repercursiuni mai serioase, presupun ca pot fi identificate si ameliorate cu ajutor de specialitate, psihoterapie. ma refer la situatiile in care copilul a fost abuzat (nu e cazul la voi, presupun).
si, nu in ultimul rand, parintele trebuie, neaparat, sa-si rezolve propriile probleme ce-si au origini in copilarie. lucrul asta il simt si eu de cand il am pe stefan si, usor-usor, sper sa ma schimb si eu.

mi-a venit acum ideea sa-l contactez pe d-l Robin Grille si sa-i solicit un articol pentru parintii care "au pacatuit" si vor sa repare ce au stricat. sa vedem daca e de acord si are timp.


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 11:50 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Sefa=Christa
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:16 am
Mesaje: 1439
iulia scrie:
mi-a venit acum ideea sa-l contactez pe d-l Robin Grille si sa-i solicit un articol pentru parintii care "au pacatuit" si vor sa repare ce au stricat. sa vedem daca e de acord si are timp.


Ideea e super, si daca te-ar si asculta, ar fi si mai si. :-*


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 11:53 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
ma gandeam odata sa-i cer un interviu online. inainte de a-mi face curaj, trebuie sa mai traduc cateva articole ale lui si sa-i trimit adresa site-lui. asa m-a rugat. apoi am si eu cu ce tupeu sa-i cer una-alta ;)


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 12:44 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Dum Mar 02, 2008 11:56 am
Mesaje: 1072
Yahoo Messenger: emaria_sorescu@yahoo.com
Localitate: Romania
Doamne, Iulia, ce bine ai face! Am senzatia ca pentru greselile facute cu copiii nu iti lasa loc decat pentru psihoterapie. Si mi se pare absurd. Trebuie sa existe ceva mai la indemana, mai "natural" de a repara ce se mai poate. Fetita mea are aproape 11 ani(ii implineste luna viitoare). Abia acum se vad efectele greselilor mele...

_________________
Imagine
Imagine
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 1:10 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
emi, daca nu psihoterapie, desi nu este ceva de speriat, cum pare, atunci sa-ti dai seama care sunt cauzele anumitor comportamente si "instrumentele" pe care le poti folosi. un parinte nu poate sti si din medicina, si psihologie, si pedagogie etc. asa ca, psihologul te invata pe tine, ca parinte, cum sa faci si ce sa faci. iti da o orientare, nu-ti face treaba ta, ca nici nu are cum.
nu-ti poti da seama cu usurinta daca o "greseala" este minora sau nu. poate avea efecte deosebite, functie de copil.
acum, nu stiu despre ce greseli ale parintilor s-ar putea scrie mai mult, ce efecte pot avea si cum pot fi drese. autorul poate foarte bine sa-mi spuna sa-i cumpar cartile, ca acolo s-a desfasurat in detalii.

dar am putea face o pseudo-lista a subiectelor ce ne intereseaza, niste situatii oarecum generale, ca nu le poate trata subiectiv. ramane sa ne aducem toate contributia la aceasta lista. altfel risc sa nu stiu ce sa-i cer, in cazul in care ar fi de acord :P .

deci, astept...


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 1:18 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Feb 22, 2008 9:49 pm
Mesaje: 461
am recitit mesajele si cred ca urmatorul art tradus "Dupa atasament... ce urmeaza" poate fi un raspuns pt cateva intrebari. dar si aici e vb despre parintii care au aplicat AP si tot mai au probleme. trebuie sa fie si art despre noi, astia pacatosii.
art amintit urmeaza a fi corectat si postat.


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 3:45 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
iulia scrie:
cred ca majoritatea am facut si mai facem greseli. iar AP nu promoveaza parintele perfect, ci parintele care sa-i fie copilului aproape, asa cum poate el in fiecare moment.



te ador pentru asta >:D< >:D< >:D<

ma deranjeaza cand oricum deschid gura mi se reproseaza ca as vorbi din pozitia parintelui perfect, ca si cum ar fi posibil, ar exista :)
si asta incercam si eu sa explic unora, nu cred ca am fost crezuta de prea multe ori :D

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 7:35 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
Iulia, as avea nevoie de o nota biografica a autorului pentru a fi urcata pe forum, site
in genul acesteia

http://www.attachmentparenting.ro/forum ... .php?t=639

iar ulterior vom introduce autorul, cu nota biografica in aceasta lista

http://www.attachmentparenting.ro/forum ... c.php?t=57

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Sep 15, 2008 10:00 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Iun 25, 2008 1:57 pm
Mesaje: 210
Localitate: Bacau
M-a impresionat tare, tare, tare articolul... mi-au dat lacrimile.
Greseli cu copilul meu- le-am facut si poate voi mai face. Incerc sa le reduc cat pot. Am avut noroc, cum mai spuneam, ca al meu copil si-a cerut mereu drepturile, urland din rasputeri de cate ori era cazul, si m-a adus pe calea cea buna mereu.

Ce m-a impresionat, si nu neaparat placut, e ca m-am regasit in copilul caruia aceste drepturi i-au fost negate, cum m-am regasit f. mult si in ce spunea Loredana despre ea, vorbind despre crizele Darei -dar sunt deja offtopic.

M-am cam intristat. :tristuc:

Apropos de articole noi ale acestui domn.-idee execelenta-m-ar interesa ce pot face adultii care se regasesc in acei copii lasati sa planga, sa astepte, sa dispere, ca sa scape de sechele corespunzatoare.

Iar sunt cumva offtopic- am transferat problema de la prunci la noi, si poate nu era cazul.
Dar imi doresc cu disperare ca aceste urme care exista in mine sa nu afecteze felul in care-l voi creste pe Mihai, maniera in care sunt si-i voi fi mama.


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Sep 16, 2008 2:03 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Ian 19, 2008 1:26 pm
Mesaje: 189
Yahoo Messenger: dara_mar
Localitate: Bucuresti
Ralitza scrie:
Ce m-a impresionat, si nu neaparat placut, e ca m-am regasit in copilul caruia aceste drepturi i-au fost negate, cum m-am regasit f. mult si in ce spunea Loredana despre ea, vorbind despre crizele Darei -dar sunt deja offtopic.

M-am cam intristat. :tristuc:

Apropos de articole noi ale acestui domn.-idee execelenta-m-ar interesa ce pot face adultii care se regasesc in acei copii lasati sa planga, sa astepte, sa dispere, ca sa scape de sechele corespunzatoare.

Iar sunt cumva offtopic- am transferat problema de la prunci la noi, si poate nu era cazul.
Dar imi doresc cu disperare ca aceste urme care exista in mine sa nu afecteze felul in care-l voi creste pe Mihai, maniera in care sunt si-i voi fi mama.


Ralitza, ca tot pomeneai de mine :) , hai sa'ti zic cum privesc eu problema. Parerea mea e ca pt. un parinte care a fost neglijat fizic/moral atunci cand era mic, simpla constientizare a ceea ce i s'a intamplat atunci si nevoia imperioasa de a proceda altfel cu micutzul lui sunt cei mai importanti pasi in a depasi cu bine aceste traume. Din nefericire nu toti parintii reusesc sa priveasca obiectiv ceea ce li s'a intamplat candva. Sau poate rememoreaza totul insa nu fac nimic pt. a ieshi din cerc si continua sa procedeze cu copiii lor la fel cum au facut'o si parintii lor. Acum, sa fim serioase: sunt o multime de indivizi pt. care a fi manipulator, egoist, meschin, intolerant, indiferent etc., sunt niste virtuti pe care trebuie sa le posezi obligatoriu daca traieshti vremurile actuale. Sunt o multime de indivizi care nu se intreaba de ce au devenit asha fiindca lor nu li se pare nimic in neregula cu a avea aceste "calitati". Ei sunt niste "supravietuitori", in concluzie tiparul dupa care au fost crescuti e unul valabil, deci trebuie repetat cu proprii copii.
Sa'ti dau acum un exemplu: eu si frate'miu. Copii crescuti de aceiasi parinti, el mult mai traumatizat decat mine - deh, eu am fost al -lea nascut, si fata pe deasupra. Am nenumarate defecte pe care mi le'am constientizat cu destul de mult timp in urma. Tot timpul m'am intrebat ce anume a facut sa fiu asha. Zestrea genetica?: neeeeh, nici vorba. Educatia - parinti si scoala. Parintii insa au fost pe primul plan. Ce n'a mers? Asta, asta si asta. Ce e de facut? Aplic copilului meu un tipar total opus celui in care am fost eu crescuta, basca le vorbesc alor mei despre angoasele mele si le reprosez tratamentele aplicate - stiu, e traumatizant pt. ei, insa e nevoie sa'si asume ceea ce au facut (din nestiintza sau vointa proprie), plus ca e e extrem de terapeutic pt. mine, cel abuzat, sa ma confrunt direct cu "abuzatorul".
Frate'miu, repet, mai abuzat fizic/emotional ca mine, ce face? Isi neaga cu obstinentza ceea ce a patimit in copilarie, le gaseste scuze alor mei, repeta la nesfarsit comportamentul pasiv agresiv cu care se apara inca din copilarie, asta ducand, evident in continuare la nenumarate certuri cu parintii, sufera incontinuu precum un câine si, peste toate astea ce face?: repeta acelashi tipar de creshtere cu al lui copil. Nu activ, ci pasiv. El nu carpeshte niciodata copilul (el insusi a fost prea carpit la viatza lui), insa ii permite sotiei sa o faca tot timpul. El nu'l umileshte verbal pe copil (el insusi a fost tot timpul umilit verbal de taica'miu) insa ii permite sotiei s'o faca. Rezultatul?: un copil timorat si neincrezator ce a dezvoltat deja un comportament pasiv agresiv si cu care se vor chinui mult, desi nu realizeaza inca fiind destul de mic - are doar 10 ani. Ceea ce ii intereseaza pe ei acum este doar un copil supus care sa faca totul asha cum doresc ei. Perspectiva unui adult asemeni multora, angoasat si neadaptat nu'i prea intereseaza momentan tocmai fiindca nu si'au facut introspectiile necesare pt. a vedea care'i cauza felului lor de a fi (cumnata mea, alt fost copil abuzat de mama ei, de data asta).
Am stat si m'am gandit tot timpul: ce'l face pe frate'miu, un copil chinuit fizic si moral sa accepte acest tratament aplicat propriului copil? Probabil ca nici macar nu realizeaza ce se intampla. Nu conteaza cine e abuzatorul - mama sau tatal - efectele vor fi la fel de devastatoare pt. viitorul adult. Mi'am dat seama ca neaga inca ce s'a intamplat, altfel nu'mi explic cum de n'a luat masuri pana acum. Mi'am dat seama ca in capul lui o bataie fizica nu e decat cea cu cureaua, nu si o palma la fund sau un tras de urechi/perciuni. Mi'am dat seama ca n'a stat sa analizeze ca in timpul unei batai suferite in copilarie de fapt umilintza si neputintza pe care le resimtea erau cele care'l faceau sa urle, nu durerea fizica. De aia nu realizeaza ca trasul de perciuni in public a copilului lui echivaleaza cu o bataie privata cu cureaua in dormitor. Nu gestul conteaza, pt. el, ci dimensiunea durerii, de aici marea tragedie.
Probabil ca multi adulti sunt asha. Prea multi, poate. Eu, una, n'am sa uit niciodata ce simteam in momentul aplicarii palmelor, sau jignirilor. Nu pot sa'i fac asha ceva copilului meu indiferent ce ar face. Nu pot sa uit ce ura simteam fatza de taica'miu in acele momente. Ash muri sa stiu ca Dara simte asha ceva pt. mine. Nu m'ash mai putea simti mama, ci calau.
Am divagat ingrozitor, stiu. Ideea de baza e una: atat timp cat constientizezi ce ti s'a intamplat si incerci sa te vindeci de asta (adica aplicand cu totul alte metode in cresterea copilului tau) eu zic ca nu poate sa fie decat spre binele copilului. Toata lumea mai face greseli: important e sa realizezi la timp ce faci si sa incerci sa le indrepti cat timp se mai poate face ceva - mama mea a rezistat eroic reprosurilor mele, a plâns si mi'a cerut iertare pt. ceea ce a facut. A fost o eroina pt. mine si o iubesc enorm pt. ca a fost in stare sa'mi zica :"iarta'ma, la momentul respectiv am crezut ca fac bine, insa n'a fost asha. Biata de tine, prin ce trebuie sa fi trecut din cauza noastra". Cu tata insa, lucrurile stau taman invers, motiv pt. care certurile sunt la ordinea zilei inca. Nu numai ca a refuzat sa ma asculte si sa'mi recunoasca/accepte suferintza, insa m'a si invinovatzit ca'i reprosez lui toate esecurile mele, ca de fapt a fost un parinte foarte bun si ca daca nu s'ar fi comportat asha cu noi cine stie ce ratatzi am fi ajuns. Efectul?: port cu mine incontinuu o incordare si un stres teribil doar cat ma gandesc la tata, dar'mite sa ma vad cu el. E un soi de ura care ma otraveshte inca si'mi modifica in rau reactiile pe care le am fata de cei dragi, fata de cei pe care'i iubesc sincer si pentru care ar trebui sa arat o tolerantza si o rabdare muuult mai mare.
Revin, ca s'a trezit Daroiu.

_________________
Loredana cu Dara-i (30 noiembrie 2005)


Ultima oară modificat Mie Sep 17, 2008 1:50 pm de către Loredana, modificat 1 dată în total.

Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 16 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România