attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Joi Mar 28, 2024 11:14 am

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 8 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Mie Aug 27, 2008 12:59 pm        Subiectul mesajului: Dara 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Ian 19, 2008 1:26 pm
Mesaje: 189
Yahoo Messenger: dara_mar
Localitate: Bucuresti
Sal'tare!
Nu stiu ce m'a apucat, insa o sa postez povestea nasterii Darei (am scris'o demult, dupa nasterea ei, deci e plina de patos ;) )
Sper ca a doua nashtere sa fie mai frumoasa (adica sa am "oameni" langa mine, nu "profesionisti" ca cei de care am avut parte - exceptie Tutunaru care mi'a ramas tare drag dupa nashterea asta si la care m'ash duce iar, desi aud ca s'a mai schimbat in rau din cauza celebritatii)
So, daca aveti rabdare, spor la citit!

NASTEREA

Saptamana 39

Ziua 2 — marti, 29 noiembrie 2005: Ma trezesc de dimineata cu usoare contractii. De necrezut! Chiar am contractii, senzatie dupa care tanjesc de cateva saptamani bune. Dorin are ore de la 7,30 asa ca e treaz si impartasim pareri: "Io cred ca nasc azi. Dupa cum s-arata lucrurile, nu cred ca ma mai tine prea mult. Du-te la scoala insa stai neaparat cu telefonul deschis fiindca s-ar putea sa te sun, in caz de urgenta".
Dorin pleaca iar eu ramân cu durerile mele. Pe masura ce trece timpul incep sa se intensifice. Ma apuca panica si-l sun pe Tutunaru. "Dom’ doctor, cred ca nasc azi. Am contractii, neregulate deocamdata." "Pai du-te tu la spital, vezi ca e Bogdan (n.r. rezidentul lui) de garda si-i spui sa-ti faca o monitorizare. Dupa aceea ma suni sa-mi spui ce si cum".
Il sun pe Dorin si-i spun sa vina rapid acasa ca tre’ sa mergem la spital. O sun si pe mama care-mi spune ca m-a visat nascând si ca era ingrijorata. "Uite ca, poate, visul tau a fost bun. Ma duc la spital sa vad care-i treaba, ca-s plina de contractii. Te sun dupa ce aflu mai multe".
Odata ajuns Dorin acasa plec la spital. Trafic infiorator. Facem vreo ora pana la spital. Noroc de contractiile mele ca-s inca usurele. Urc la etaj si-l caut pe Bogdan. Cautarea e una indelungata fiindca nimeni nu stie pe unde s-ar putea afla acesta. Intr-un final il gasesc, ii spun ce-i cu mine si sunt trimisa sa ma schimb in halat, pentru o monitorizare. Revin imbracata ca de spital si, surpriza, Bogdan iar disparuse din peisaj. Nimeni nu stie nimic de el. Simt cum ma apuca toti dracii si-l sun iar pe Tutunaru pentru a-i cere mobilul lui Bogdan. Ma trimite pe sectie, la moasa de garda, pentru o monitorizare. In sfarsit, aveam o solutie clara pentru ceea ce trebuie facut.
Intru in sectie, ma duc la moasa cum pricina, ii spun ce-i cu mine si cer o monitorizare. Imi spune sa astept, fiindca cele 2 aparate sunt ocupate. M-asez pe un scaun si incep sa contemplu gravidele ce tin aparatele ocupate. Una e linistita, cealalta are contractii dureroase. I le citesc pe fatza. Eu sunt foarte calma, vesela chiar, si mestec guma. Moasa ma zareste si nu ma ia in serios. Nu asa arata o gravida venita la nastere. Dupa plecarea uneia dintre gravide imi cere neconvingator sa ma asez pe pat si-mi pune aparatul pe burta. Incep sa astept. Trece timpul si am si eu o contractie amarâta. Mi-e si jena ca am venit. Murphy functioneaza ca intotdeauna: acasa si pe drum aveam contractii cu duiumul, acolo, unde trebuia sa demonstrez asta, nu mai aveam nici una.
Dupa vreo 20 de minute moasa revine, se uita la graficul printat si-mi zambeste: "Du-te tu acasa ca nu nasti azi. Sigur".
Ma ridic dezamagita, imi iau graficul si ma duc sa-l caut pe Bogdan. Il arat si acesta, la randul lui, ma trimite acasa ca "sigur nu nasc astazi". Ma rog, plec deceptionata de la spital (io venisem sa nasc nu sa ma reintorc acasa), trec cu Dorin pe la firma, mai schimb ceva impresii cu colegii si, intr-un final ajung acasa. Dorin pleaca la banca sa rezolve niste treburi cu un imprumut. Eu ramân cu contractiile mele pe care incep sa le monitorizez. Sunt din ce in ce mai dese si mai dureroase. Devine alarmant.
Pe la orele 19 decid sa-l sun pe Tutunaru. Deja am contractii la 5 minute, deci sigur nu mai e de gluma. Ma trimite la spital, tot la Bogdan. Imi fac un dus rapid, ma imbrac, imi iau bagajul si o stergem la spital. Sper ca de data asta sa fie cu noroc.
E-he-iiiiii, si aventura de-abia de-aici incepe. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca aceasta va fi cea mai grea noapte a vietii mele. Dupa cât de vesela pornisem la spital, sa nasc, nimeni n-ar fi banuit ce va fi sa urmeze cateva ore mai tarziu.
Ajung la spital. Dorin parcheaza masina undeva pe trotuar, aproape de spital si intram amandoi de mânutza la camera de garda. Portarul, baiat bun, ca doar era noapte, imi ureaza nastere usoara si-i spune lui Dorin ca poate intra cu masina in incinta spitalului (spaga sa traiasca, ca doar asta astepta si el, acum, ca tot se lase seara si nu-l mai tragea nimeni de urechi). Ma duc direct la garderoba (deh, aveam experienta deja) si-mi pun un halat pe mine, dupa care ma duc sus, la Maternitate. Nu-l mai caut pe Bogdan ci ma adresez direct moasei, rugand-o sa-mi faca o monitorizare. Langa mine mai este o gravida, venita cica de dimineata, care nu se poate lauda cu cine stie ce contractii. Imi pune aparatul si m-astern pe asteptare. De data asta, Murphy nu mai functioneaza: am cateva contractii destul de puternice, suficient de convingatoare ca nasc in acea noapte.
Moasa (Tzutzi pe numele sau porecla ei), o tipa in varsta si cam prea sictirita pentru gustul meu se uita la graficul monitorizarii si hotaraste sa-mi faca o injectie cu scobutil. Din spusele ei, daca e sa nasc, contractiile se vor intensifica; daca nu, se vor opri. Nu-mi place tanti asta insa incerc sa fiu cat mai comunicativa cu ea, tinând cont ca va sta mai tot timpul in preajma mea. E rece insa, si plictisita. Incep sa fac drumuri pe hol, la Dorinul care citeste Catavencu. Macar râsul sa-l faca sa mai uite ce-l asteapta — ore bune de asteptare pe un scaun rece de spital. Noroc ca-i noapte si nu-i nici dracu’ p-acolo. Ii spun ca o sa stau cu el pana nasc, ca e nashpa tare atmosfera din sala de travaliu.
Ma reintorc in sala si o rog pe moasa sa-mi mai faca o monitorizare. Plictisita, imi spune sa am rabdare si sa astept momentul nashterii fara atatea monitorizari. O injur in gând si plec iar la Dorin sa ma plâng ce ghinionista sunt (moasa care tocmai ieshise din tura era celebra pentru modul nemaipomenit in care-si trata pacientele, pe când asta….huuuh!). Incep durerile: la inceput mai lejere, pe masura ce trece timpul, din ce in ce mai accentuate. Deja incep sa ma enerveze mangaierile si glumele lui Dorin — ma impiedica sa ma concentrez. Ii spun ca n-o sa mai vin atat de des la el fiindca ma doare din ce in ce mai tare si mai bine mai stau prin sala. E intelegator si ma incurajeaza. Vorbesc cu ai mei la telefon. Si ei fac poante si ma imbarbateaza ca nu-s prima femeie de pe lume care nashte. Asha e, insa durerea asta ma capiaza.
Ma duc in sala. Vine Bogdan sa ma controleze si-mi transmite ca abia am inceput sa ma dilat. Whaaaaaaat? Abia am inceput? Pai io deja am dureri nasoale. La final de travaliu cum o sa ma simt?
Ma enerveaza teribil acest Bogdan. E arogant. (parca nici n-ar fi rezidentul lui Tutunaru, ce naiba!). Imi transmite ca nu exista nici un anestezist in noaptea aceea in spital care sa faca epidurala si ca imi cumparasem degeaba trusa. Imi vine sa-i trag una. Ma port si eu rece cu el si-l rog sa-l sune pe Tutunaru sa-i spuna despre starea mea. Aflu ca Tutunaru deja sunase de cateva ori si era la curent cu toate informatiile. Woooow! Ce baiat extraordinar Tutunaru asta! Sa-l pui la rana, nu altceva. Mai aflu ca tot Tutunaru ii sunase personal pe toti cei 3 anestezisti care fac epidurala insa toti se dadusera la fund. Cum naiba de am eu o asha "bafta"? Cu o seara-nainte fusesera de garda doi dintre acei anestezisti iar in seara asta, ciu-ciu. Nici unul, ba, ishi inchisesera si telefoanele. Ahhhhh, voi testa pe viu chinurile facerii. Si cat ma sperie gandul asta!
Durerea se intensifica rau de tot. Incep sa ma plimb prin toata sectia, ca tot sufla vantul p-acolo. Moasa s-a culcat in sala de nashteri, Bogdan doarme si el pe undeva. Mai e o asistenta care doarme pe canapeaua de pe hol. Toata lumea doarme, numa’ pe mine m-a gasit nascutul. Incerc sa ma asez si eu pe pat dar vai, durerea nu ma lasa sa stai nici juma’ de minut intinsa. Ma apuca panica: ce naiba fac, o sa ma plimb pana nasc?
Ma plimb, ma plimb, ma plimb. Deja am vizitat toate camerele din sectie. Incerc sa diversific plimbarea, sa nu fac santuri prin acelashi loc.. Incep sa ma doara picioarele de la atata mers. Cealalta durere devine insuportabila. Deja am pierdut notiunea timpului. Mi se pare ca ma chinui de o vesnicie. Ma apuca brusc nervii ca nu ma mai intreaba nimeni de sanatate, iau plicul cu bani si ma duc in sala de nasteri s-o mituiesc pe moasa. "Doamna, mor! Luati plicul asta si faceti-mi ceva ca-mi vine sa ma dau cu capul de pereti de durere." Moasa se ridica de pe pat, imi respinge mâna cu plicul si-mi spune sa stau linistita ca-mi mai face o injectie de dilatare. "Deh, mai fata draga, ce sa-ti fac! Te doare! Eu nu stiu cum e, ca io n-am copii acasa." Ce misto! De la cine cer eu intelegere! De la cineva care n-a trecut niciodata prin experienta asta, deci habar n-are ce simt eu.
Imi face inca o injectie. Durerile se amplifica. Incep sa gem si vreau sa plang. Ochii-mi sunt insa uscati si nu iese nici o lacrima. Doar un geamat surd de care nu voi scapa toata noaptea. O rog pe moasa sa-mi mai controleze dilatatia. Ma suie pe masa si-mi spune ca am ajuns pe la vreo 4. Il cheama si pe Bogdan sa ma consulte. Acesta apare somnoros, ma controleaza si-mi transmite ca e abia 3. Ii spune moasei ca am colul rugos -adica tare- si incearca sa ma dilate manual. Simt o durere naucitoare si strig. Nici macar nu eram pregatita pentru durerea asta, asha incat urletul imi scapa fara sa-l fi programat. "Doamna, de ce faceti asha? Va rog sa incetati!". E-te na! De ce? Ii tulbur starea de somnolentza, sau ce? Ii adresez in gand toate injuraturile pe care le-am invatzat pe parcursul celor 29 de ani de viatza. Auzi, un barbat care habar n-are ce inseamna adevarata durere ishi baga mainile-n mine, trage de toate alea de-acolo de-mi vine sa ma catzar pe pereti, iar la urma imi spune sa tac, fiindca-l deranjez. Aiaiaiiiii, ce viatza!
Ma plimb, ma plimb, ma plimb. Si gem. Gem incontinuu si din ce in ce mai acut. Durerea imi sfâsie trupul si mintea. Imi vine sa ma urc pe peretzi. Ma sprijin de scaune, pereti, televizor, mese. De tot ce intalnesc in cale. Nu mai stiu ce sa fac de durere. Am testat toate tipurile de respiratie, m-a luat si ameteala de la atata respirat lung si sacadat. Incep sa plang de necaz: tot fara lacrimi. Nu credeam ca poti plange fara lacrimi. Imi astept ca pe o binecuvantare dumnezeiasca mult prea scurtele pauze dintre contractii. Doaaaamne, ce bine e sa nu te doara, fie si un minut. Fiecare reincepere a durerii imi aduce geamatu-n gura. Cred ca nu mai doarme nimeni din cauza mea, dar asta este!
Vine moasa si-mi spune ca-l cheama pe Bogdan sa-mi rupa apa. Cica dup-aia topul va merge mult mai repede. Imi rupe Bogdan apa (fiecare urcat pe masa e un supliciu) dupa care moasa ma roaga sa stau in sala de nashteri si sa ma plimb doar p-acolo (cica cealalta gravida tot n-are contractii asha ca s-a culcat. Ce biiiine de ea! Cat as vrea sa fiu in locul ei macar juma’ de ora!). Intru in sala de nasteri si reincep plimbarea epuizanta. Parca-s intr-o celula in care niste tortionari fictivi ma obliga sa merg. Sa merg, sa merg, sa merg. Sa nu ma opresc indiferent de gradul de epuizare. Ma târasc de la o masa la alta, ma tzin de pereti. Durerea imi ia mintile. Dumnezeule, toate femeile trec prin asta? Ar trebui sa ni se ridice statui, zau asha. Ma ia ameteala de la atata invarteala in camaruta aia. Pierd contactul cu realitatea si ma misc ca in transa. Totul se invarte in fata ochilor iar durerea… Durerea!
Din cand in cand mai apare moasa si-mi mai face cate-o injectie. Gem incontinuu si ma uit la ea ca un câine batut. I se face mila de mila si vine si ma mangaie pe cap. "Multe pacate oi avea tu, mai fetito, de te chinui in halul asta. Lasa ca o sa nasti si o sa scapi". Asta stiu, ca o sa nasc. Dar cand? Cand!, mama ei de treaba….
Merg, merg, merg intr-o stare de totala incoerentza. Nu mai stiu pe ce lume ma aflu. Imi simt privirea impaienjenita. Cineva spunea ca durerile nashterii sunt pe locul 2 in topul durerii. Cica locul prim e ocupat de cancerul osos in faza de metastaza. Isuse! Exista si o durere mai atroce ca asta? Vai de capul acelor nefericiti cancerosi. Eu macar scap de ea, ei insa….
Apare Tutunaru. Cine l-o fi anuntat? Filmul din capul meu e rupt de mult. Cu siguranta ca ma apropii de expulzie, d-aia a si venit. Macar de-ar fi asha. "Ce faci, mai Loredano? Te doare rau?" "Raaaaaaaaaaaaaaaaaaaau, domnule Tutunaru. Simt ca-mi crapa creierii". "Lasa, ma, ca esti fata puternica. Ma tii minte acum 1 an cand te plangeai ca nu poti sa faci copii? Ia uite-l cum vine…. Incearca sa vizualizezi coborarea fatului. O sa te ajute".
Nu mai gem. Ce putin incerc, pentru o scurta perioada de timp. Apare moasa: "Aaaa, l-ai vazut pe domnu’ doctor si ai tacut, ha?" La naiba, sa-i spun una de dulce babetei? Las’ ca pastrez vorba pentru dupa nastere.
Apare si Bogdan si se-ncinge la discutii cu Tutunaru. Io ma plimb pe langa ei si-mi reiau geamatul. In urma mea ramane o dâra prelunga de sange, da’ zau daca-mi mai pasa. "Tzutzi, nu ne faci si noi niste ceai?", il aud pe Tutunaru. Oare-mi da si mie unul? Nu mi-ar prinde rau. Apare Tzutzi moasa cu 2 ceaiuri. Nu, nu-mi da. Mie doar durerea mi-a ramas sa-mi inseteze trupul. Am buzele uscate iar limba e arida ca Sahara. Multele injectii facute ishi arata coltzii. Beau apa incontinuu insa nu reusesc sa scap de senzatia de uscaciune. Il privesc ca prin ceatza pe Tutunaru. Se uita cu mila la mine si-mi repeta ce ghinionista sunt ca n-am avut anestezist. Deh, asha sunt eu! Tre’ sa simt, la propriu, de cate ori realizez ceva. O roaga pe moasa sa-mi faca un mialgin. "Fii atenta, o sa-ti facem un mialgin fiindca ai colul rigid si nu te potzi dilata cum trebuie. E posibil ca bebele sa iasa ametzit si sa nu urle din primele secunde. Sa nu te sperii, ca va fi ok". Nu ma sperii. Daca Tutunaru zice ca va fi ok, inseamna ca va fi.
Mi se face acel mialgin. Ma ia o ameteala teribila. Totul se invarte cu mine. Prind o pauza de contractii si adorm pretz de cateva minutzele. Ce buuuuuuun e somnul! Vreau mai muuuuult! Reapare contractia si plimbatul prin camera. Gem, gem, gem! Durerea e nasfarsita. Tutunaru nu mai e in camera. Cre’ca doarme si el pe undeva.
Simt deodata nevoia de a impinge. Strig la moasa si-i spun de noua senzatie. "Gata, urca pe masa. Nasti!" Ce cuvânt magic: nasti! De cand astept sa-l aud rostit de cineva. Apare Tutunaru. "Copii. Sa anunte cineva la copii, ca naste". Apare si Bogdan. Ma sui cu greu pe masa de nastere. "Te tii de aceste bare si stai in pozitia asta", ma indeamna moasa Tzutzi. "Cand ai contractie, impinge. Sa nu cumva sa impinge pe pauza, ca ti se rupe colul".
Incepe calvarul. Adevaratul calvar. Moasa si Bogdan stau in stanga si dreapta mea iar Tutunaru sta la asteptare. Incep sa imping. Durerea travaliului mi se pare mica pe lânga cea de-acum. Imping si imping dar nu iese nimic. Moasa si Bogdan incep sa-mi apese abdomenul. Trag aer si imping. Cei doi se urca realmente pe mine. Tutunaru devine agitat. "Nu iese. Tre’ sa bagam vacuumul". Simt cum impinge in mine o chestie mare. Doare ingrozitor. Am limba uscata si mi-e o sete crunta. Vine o noua contractie. Trag aer si, cand sa imping, simt apasarea grea a celor doi suitzi pe mine. Urlu de durere. Nu mai pot controla absolut nimic. Lesin. Ma trezesc ca dintr-un vis si am senzatia ca spiritul mi s-a desprins de trup. Am gatul congestionat iar ochii mi-i simt in flacari. Le spun ca mi-e rau, iar ei nu inteleg. Cum adica mi-e rau? Mi-e rau, dom’le, nu mai am aer. Intr-un final se prind si-mi baga in nas oxigen. Atat de prost e aparatul incat imi aluneca pe jos si sunt ca la inceput. Cei doi continua sa se suie pe mine iar Tutunaru sa-mi rasuceasca vacuum-ul in mine cu pretul celor mai infioratoare dureri. Nu mai stiu unde ma aflu. Imping in virtutea inertiei. Durerea imi controleaza mintea si glasul. Urlu ca un animal. Rag, de-a dreptul. Mai lesin de vreo doua ori. Cei doi se tot urca pe mine, iar eu, biata fiintza slabita nu le pot suporta la nesfârsit greutatea. Nu am aer iar privirea imi e tot mai intzetzosata. E ca un vis urât din care nu reusesc sa ies. De ce mi se intampla tocmai mie asta?
Tutunaru e din ce in ce mai agitat. Nu l-am vazut niciodata atat de serios. Periodic cere sa se monitorizeze copilul. Bine ca macar el e bine. "Loredana, nu vrea sa iasa. Mai incercam o data si, daca tot nu iese, te bag la cezariana". Cezariana! Sinistru cuvânt. Pai pentru ce m-am chinuit atat? Sa ajung tot la cutit?
Ma mobilizez si, cu ultimile fortze imi spun ca trebuie sa reusesc. Trebuie sa scot copilul, chiar daca mor acolo. Trag aer puternic si incep cea mai teribila impinsatura. Urlu de scol tot Eliasu’ si impiiiiiiiiing pana la ultimul mm cub de aer. Aud un "Bravoooo, hai c-a ieshit capul! Hai inc-o data." Trag iar aer cat pentru 10 persoane si imping. Simt ceva vascos alunecand din mine. Ca un peshte, ca un sarpe. "Gata, ai scapat, Loredano". Aud un tipat de copil si vad ca prin ceata un copilas venind spre mine. E mic, are par mult si ochi de chinez. Adorabila!!, fetita mea. Mi-o pune-n bratze si simt un corpshor moale si fierbinte. Se prinde cu manutzele de gâtul meu si ma apuca plansul. Fericirea imi inunda mintea si uit brusc de toata durerea. Acel pui de om imi sterge instantaneu toata suferinta. N-ash vrea sa mi-o mai ia de la piept insa trebuie spalata si frezata. O rog pe asistenta de la copii sa treaca si pe hol, sa i-o arate lui Dorin. Chiar asa, oare ce-o mai face Dorin? S-o fi plictisit p-acolo, bietul om… (aveam sa aflu mai tarziu ca albise juma’ de cap auzindu-mi urletele de durere. O fata care nascuse dupa mine, imi va povesti ce paloare avea bietul meu sot si cat de agitat era)
Tutunaru ma lauda. "Esti plina de vointza, Loredano. De-aia-mi place mie de tine. Altcineva ar fi cedat demult si n-ar fi putut controla atat de bine durerea. Ai colaborat exemplar". Serios? Mie mi s-a parut ca durerea m-a controlat pe mine si nu invers.
Imi simt fatza umflata si ochii injectati (cand m-am uitat mai tarziu in oglinda, m-am speriat: eram groaznic de umflata iar ochii-mi erau plini de capilare sparte). Mi-e foarte sete si am gura excesiv de uscata. Mi se transmite ca urmeaza scoaterea placentei si coaserea epiziotomiei. Wooow! Pai cand m-a taiat?, ca io n-am simtit nimic. Asha da durere, sa nu simti o taietura intr-o zona atat de sensibila cum e cea perineala. "V-am enervat, dom’le doctor, cu ragetele mele?", intreb si io, sa fac conversatie. "Vai de capul tau, Loredano, cat ai putut sa te chinui. Ai avut colul foarte dur si, in plus, ti-a iesit si fata cu mâinile-n fatza si d-aia n-am putut-o scoate. Vezi ca are niste cucuie-n cap de la vacuum, insa o sa i se retraga. E fortzoasa pustoaica. N-ai vazut ce-a urlat, cu tot mialginul pe care ti l-am dat?"
Incepe scoaterea placentei. Culmea ghinionului, nici asta nu vrea sa iasa singura. Simt o mâna bagata-n mine si iar o durere nasoala. Ce naiba, o iau de la capat? Hai ca-i prea de tot. Dupa cateva invârteli si sfortzari tutunariceshti, placenta cedeaza si iese. Urmeaza coaserea. Io tot intreb de copil. Aud c-a luat nota 9, fiindca au extras-o cu vacuumul. In rest, e sanatoasa tun. O mare usurarea ma inunda. Simt fiecare impunsatura a acului fiindca nu mi-a mai facut nici o anestezie. Durerea coaserii mi se pare net inferioara durerilor anterioare. Nimic nu poate fi mai rau fatza de ceea ce a fost.
Se termina si operatiunea de coasere si apare moasa care ma felicita ca am scapat si ma duce in salonul post-partum. Gata, am scapat. Minunea a fost scoasa la lumina zilei, la 6.32 am... De-aici incolo sa vedem cum s-o descurca.
In rest, refacere rapida si multe-multe drumuri la Neonatologie, la Dara mea draga. Nimic nu mai conta in afara de fiintza mica si dragalasha care s-a atasat imediat de mamica ei. Iar mamica ei s-a indragostit iremediabil si pe vecie de ea.

_________________
Loredana cu Dara-i (30 noiembrie 2005)


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 28, 2008 8:12 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Mar Ian 22, 2008 5:30 pm
Mesaje: 2386
Site web: http://www.taraluihabarnam.blogspot.com
Yahoo Messenger: verdeorizontal
Localitate: Baia Mare
Foarte, foarte emotionanta povestea voastra :iubire1: :pupic1:

_________________
Imagine
93
la drum


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 28, 2008 8:27 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mar Mar 04, 2008 7:59 am
Mesaje: 1620
Site web: http://babystuff.ro
Localitate: Over the Rainbow
Of Doamne! Povestea asta mi-a trezit o amintire mai trista... ca eram pacienta lui Tutunaru cand am pierdut prima sarcina si in ziua in care se intampla asta iar eu sangeram si muream de durere, el nu a crezut ca am fost insarcinata, zicea ca mi-a venit ciclul mai tarziu si m-a trimis la analiza de sange...
Cand l-am sunat mai pe seara si i-am zis ca ies bucatele de membrana cica sa ma duc repede la spital la Bogdan ca sa-mi faca chiuretajul. N-am sa uit niciodata ziua aia si nici cum s-a purtat Bogdan si ce control oribil am avut.
Dar nu vreau sa stric povestea ta emotionanta cu amintirile mele dureroase.


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 28, 2008 11:07 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:33 pm
Mesaje: 2362
Site web: http://www.sling.ro, www.poarta-ma.blogspot.com
Localitate: bucuresti
loredanaaaa am plaaans....si m-am bucurat...si-am plans... >:D<

_________________
Poarta-ma!

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 28, 2008 1:29 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Ian 19, 2008 1:26 pm
Mesaje: 189
Yahoo Messenger: dara_mar
Localitate: Bucuresti
Joce, Bogdan e un idiot, m-am convins in acea seara. Despre Tutunaru ce sa zic:am auzit multe plangeri insa pe mine m'a ajutat mult in sarcina si nashtere. Era pe vremea cand se ocupa cum trebuie de toata lumea.Acum am auzit ca nu mai face asta si'mi pare rau. L'ash fi vrut tot pe el pt. urmatoarea sarcina insa mai cuget.

_________________
Loredana cu Dara-i (30 noiembrie 2005)


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 28, 2008 2:59 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mar Mar 04, 2008 7:59 am
Mesaje: 1620
Site web: http://babystuff.ro
Localitate: Over the Rainbow
Loredana, cugeta bine, eu am avut o dr super la nastere... fara epizi :)


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 28, 2008 11:05 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Lun Mai 19, 2008 10:52 pm
Mesaje: 450
Localitate: Bucuresti
Ma gandeam c-ai povestit tocmai acum, cand te confrunti cu agresivitatea Darei...Ce noapte dura, mai, ce oameni...bine ca macar pe unul ai simtit ca te poti baza. Aia cu pacatele mi se pare ingrozitoare :oroare: Asta la putin timp dupa ce citisem ceva despre nasterea acasa, intr-un blog de pe-aici (Majik Fairie, parca) - un colt de casa amenajat frumos, cu piscina de travaliu, plante, muzica, un dans al nasterii si multa caldura si sustinere.
Scrii cu multa traire, aproape ca am fost acolo cu tine si in plus mi-am amintit de nasterea mea/ a lui Radu, de durere, de placerea de a-l atinge prima oara, de un fel de lacrimi de traire intensa care-ti umplu ochii, dar nu curg, pentru ca ochii sunt larg, larg deschisi ca sa cuprinda totul, fiecare amanunt, fiecare bucatica.
Pentru mine a fost un dar povestirea ta :imbratisare:


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Aug 29, 2008 10:35 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Ian 19, 2008 1:26 pm
Mesaje: 189
Yahoo Messenger: dara_mar
Localitate: Bucuresti
Leeloo, multumesc pt. vorbele bune :imbratisare: . Am citit si eu mult despre cum ar trebui sa nasca o femeie insa dupa ce nascusem deja. Poate a fost mai bine asha. Daca ash fi stiut dinainte cum ar trebui sa se desfasoare normal lucrurile nu ash fi rezistat psihic la cum a decurs totul. Mi se pare ingrozitor ca un astfel de moment magic e privit cu atata nepasare iar tratamentele sunt de asemenea natura (eu sunt inca un caz fericit. Am citit poveshti si mai ingrozitoare. Sa nu mai vorbim de cazurile in care s'a lasat si cu victime).
Nu stiu, sunt ingrozitor de trista ca in RO nashterea e privita in felul asta si ca personalul e atat de brutal. Tragedia mare e ca nici nu vad sa se schimbe lucrurile (persoanele devotate sunt prea putine si nu au deloc sprijinul celorlalti). Ma gandesc serios pt. a doua sarcina/nashtere. Ash vrea ca totul sa decurga altfel insa, e posibil oare in tzara asta? (pe alte meleaguri n'am posibilitati financiare de a nashte)

_________________
Loredana cu Dara-i (30 noiembrie 2005)


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 8 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Bing [Bot] și 8 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România