mira scrie:
Flo scrie:
mira scrie:
eu daca mai citesc multe pe tema asta nu mai pot sa-mi fac treaba
mi-e inca foarte greu la scoala, cred ca nu ma mai acomodez in veci, dupa atata lectura anti-scoala din ultimii doi ani...
insa stiu sigur ca daca se creeaza asa ceva nu ma pot abtine, voi urmari cu interes discutiile! chit ca ma sabotez eu pe mine
pai daca tu esti altfel in scoala, tot e bine, nu? HS nu e ceva pentru toata lumea cum e scoala, asa ca avem nevoie de oameni ca tine pentru copiii nostri
pe mine m-a salvat o persoana ca tine
fii o floare intre buruieni!
DA! si pe mine ma intereseaza un forum de HS, mai avem pana face Sasha patru ani si va intra in sistem sau poate nu va intra
stii vorba aia, daca te pui contra valului te mana apa? ei, pe mine ma seaca de energie tot ce inseamna scoala, mai rau ca inainte. mai ales pentru ca am citit mult prea multe articole legate de HS sau US. si ce spune amoga, sa separi una de alta mie una mi-e imposibil pentru ca-s conditionata de multe tampenii, sa nu le spun altcumva. anul asta ne-au ingropat in hartii, nu-mi vad nasul de treaba si-mi vine sa mor de ciuda ca stau intr-un oras mic cu sanse MINIME de reprofilare. de mutat nu ma pot muta, aici am casa, la salariile din Ro statul in chirie mi.-ar mai lipsi
una peste alta copiii se simt bine cu mine, au grija sa-mi (de fapt sa ne) spuna lucrul asta des...adica sa nu ne schimbam pentru ca "va iubim". pare ciudat, dar daca te comporti uman deja primesti declaratii deschise. si eu raman siderata...oare cum o fi la restul orelor daca simt nevoia sa ne repete lucrul asta atat de des?!
si tot sunt sleita de puteri, pe zi ce trece mi se scurge si mie cheful, energia, disponibilitatea...pentru ca prea putin pot face ce vreau eu
Mira, din suflet iti spun ca te inteleg. Iti inteleg teama si ezitarile. Am fost la catedra, am cunoscut copiii, am lucrat cu ei. Primeam biletele colorate de la fetele din clasa in care-mi scriau ce mult le plac orele si cat ma iubesc. Si eu ma intrebam cum o fi la celelate ore, ca eu nu eram deloc multumita de ce faceam. Ma stresa ca nu pot face mai mult pentru ei, ca nu-i pot elibera de presiune si constrangeri. Si ei, saracutii, erau probabil multumiti asa cum eram eu, mai calma, mai ingaduitoare, mai putin stresanta.
Eu n-am avut puterea sa raman in sistem. Aveam cosmaruri si am cazut intr-o depresie nasoala rau. Dar ii admir pe cei care rezista si lupta dinauntru. Care aduc zambete pe fata copiilor si le mai insenineaza zilele. Eu n-am putut rezista. Nu regret nimic, mi-e mult mai bine de cand am renuntat. Dar daca simti ca predatul iti aduce satisfactii si nu te vezi renuntand, ramai si nu-ti mai face mustrari de constiinta. Do your best si copiii vor aprecia.