nimirada, nu stiu unde esti, daca esti in romania, dar oricum nu are importanta. Cert e ca lumea, din jurul meu cel putin, inca vede anormal sa dormi cu copilul, sa stai cu el in brate, sa-l alaptezi mai mult decat cateva luni... si a vedea un copil atasat de mama este vazut tare rau. Insasi mama e vazuta rau. Nu o data am primit priviri compatimitoare pt. ca ma trezesc noaptea sa alaptez, pentru ca duc copilul in carca, pentru ca nu am cum schimba o vorba cu o prietena cand Vlad ma poarta de mana in continuu.... E drept ca mi-a fost greu de multe ori cu alaptatul, e drept ca arata acum de parca el ma poarta pe mine, nu invers, e drept ca uneori ma simt captiva si satula sa fiu stransa de mana si purtata peste tot de el, DAR, astea sunt necesitatile lui, iar eu am ales sa i le respect, nu sa i le ignor, nu sa i le schimb.
Si am invatat sa ignor toate ineptiile cum ca atasamentul foarte mare al lui Vlad fata de mine (nici macar nu stiu Vlad este intr-adevar un copil foarte atasat, sau daca ma induce in eroare comportamentul copiilor din jur care poate au fost dezvatati de a se atasa de parinte
)se "datoreaza" purtatului, alaptatului, statului impreuna...
Atasamentul asta nu e un defect, nu e deloc rasfat, cum des auzi din gurile atasate unor capete fara creier...este pur si simplu dovada suprema de dragoste pe care un copil o simte fata de mama lui.