attachmentparenting.ro/forum

in domeniu de co-sleeping, in 8 luni de mamit, evlutia mea a fost cam asa:
- la inceput: no way, daca strivesc copilul!!
- dupa cateva luni: hm.... parca se linisteste mai bine asaaaaa.... parca e mai fan sa dau tzatza fara sa ma ridic din paaaaat.... hai macar de la o bucata de noapte sa il luam cu noi
- dupa concediul din aug, unde am dormit impreuna: FAIN. clar fain. iubareala de calitate se cheama asta.
- dupa 2 nopti de febra: copilul adoarme in pat la noi si se trezeste in pat la noi, iar patutul a devenit depozit de jucarii. chestiunea dateaza de 1 sapt.

acu.... mie imi convine! imi place, ii place... totul e perfect. mai putin... faptul ca si tati are nevoie de "spatiul lui". iar refugiatul in sufragerie, in conditiile in care avem o canapea pe care nu prea incape si, de cele mai multe ori, ajunge sa doarma pe jos calarit de pisica... nu e tocmai o solutie ok pe termen lung.

patul nostru e destul de mare, 1,6 m latime, teoretic am incapea toti 3 fara pb.... pb e ca tati ajunge in pat mai tarziu decat mami si cris... si, cand ajunge, cris deja e extins pe diagonala. si chiar daca nu e inca, in tentativele de a o face, directia de deplasare a bulanaselor grasute e totdeauna spre tati... avand in vedere ca spre mami e spre interesul lui sa pastreze gura Si asa il priveaza pe fericitul tatic de un somn de frumusete odihnitor. Fara de care acesta din urma se trezeste cam cu fata la cearsaf

Si urmeaza intrebari de tipul: "dar pe el de ce nu-l mai pui in patut", urmate de recomandari ce mascheaza (inca) reprosul: "copilul are nevoie si el de un loc al lui, nu e normal sa stea mereu calare pe noi, asa eu nu pot dormi, asa e NORMAL, copiii sa doarma in patutul lor etc etc etc Pe de o parte il inteleg... pe de alta parte.... e asa faaain, nu vreau sa revenim la patut. Daca m-as apuca sa ii explic cu siguranta am ajunge la o discutie in contradictoriu. Deocamdata tac si fac, nu zic nimic, dar il culc cu noi.... dar cat o sa mai tina asa?

banuiesc ca mai sunt printre voi care s-au lovit de aceeasi pb. Asadar.... ce e de facut? Ca sotzoiul sa nu se simta "dat afara din dormitor" de copil?

Solutia e simpla: clar nu ceri copilului sa accepte chestii pe care nici nu le-ar vrea,nici nu le pricepe,logic,pentru ca e prea mic,e copil.Cere-i sotului ,ca se poate.Un piciorus dolofan aterizand noaptea in cele mai sensibile si deranjante locuri ale lui tati(peste urechi,ochi,cap,in speta) nu e asa rau si distrugator cum pare la prima vedere.

Evident ca multe se schimba o data cu venirea pruncilor intr-o familie,cel mai mult are de suferit confortul.Partea buna e ca,dupa o vreme de mai putin confort,te obisnuiesti si asa ,n-ai idee cat de adaptabili suntem daca vrem!
Momentan noi adormim in pat in formatie de 5,dupa care o mutam pe Sarah(cea mai mare) in patut separat,la cererea ei expresa,rostita nu demult.Dupa faza asta ramanem 4,eu cu bebe pe jumatate de pat,sotul cu Mark pe cealalta jumatate.Intre bebe si partea masculinizata a patului troneaza o perna de alaptat enorma,pentru a preveni eventualele incidente asupra lui bebe din timpul noptii.Nici eu,nici sotul nu suntem slabi ca somalezii,nici patul nu e mare cat camera,si totusi...se poate! Avem loc la somn,Mark doarme deseori de-a curmezisul,picioarele lui troneaza la mare rang ba pe spate,burta,gat sau capul lui tati,asta insa nu pare sa-l (mai) deranjeze pe tati,din contra.Dimineata sunt amandoi foarte ok si odihniti.

Daca la primul copil aveam si noi discutii si explicatii de genul "dar copilul trebuie sa doarma in patul lui",ei bine,acum el e cel care nu se desparte de copii in ceea ce priveste dormitul impreuna.In multe privinte s-a schimbat al meu,copiii au facut mare parte din treaba,eu doar am venit din cand in cand cu idei si pareri culese de ici,de colo si plasate usurel la momentul potrivit.

la noi, de obicei, chestiile legate de copii "le rezolv" (adica le impun) tot eu
si cu pace si cu tunete si fulgere, pana la urma tot io
(de aia ma si iarta de fiecare data ca stie ca si la mine, tot la nivel principial, primii sunt copiii)
adica ma stie mult fixata pe ale mele si stie ca de oi crapa tot la ale mele ajung in privinta copiilor, lui pentru copii e iarasi cu toata fiinta sa si chiar daca la nivel de comoditate nu e de acord cu mine tot acolo ajunge
spun nivel de comoditatea pentru ca la nivel principial e intru totul de acord cu mine
problemele intervin cand copiii ii fura din comoditatea lui

deci intai eu as lucra la nivel principial, daca acolo reuseste sa te urmareasca dupa restul is sistemari diverse care se pot gasi atingand putin buzunarul
adica, mai cumparati o saltea comoda de una persoana pe care o intindeti pe jos noaptea (noi asta facem, seara o intindem pe jos in fata canapelei, faceam "serata in famiglia", adica eu cu copiii jos pe saltea, sefu' de trib pe canapea, un prunc la stanga, unul la dreapta, punem un film cu pinguini sau ce e pe discovery si discutam cu totii despre pinguini sau tigri ca intre oameni mari, bendis mai ia o gura de tzatzu si numai ne trezim ca-s dusi puii, ii ridicam, ducem in dormitor, eu mai raman la televizor si intr-un final merg sa dorm langa prunci, altfel nu prind somnul de nu-i stiu langa mine, de nu-i miros, mangai; nitel bolnava, nu stiu cand m-oi intarca io de ei ) )
noi ziua o ridicam si-o punem dupa usa, asta cand nu o vor copiii sa se joace pe/cu ea

sao o alta solutie e: facuta camera copilului unde sa incapa un pat de 1,20 si unde mama sa adoarma cu bb cat adoarme bb
dupa mama isi viziteaza alesul inimii in camera matrimoniala (ce fain, ca prin tinereturi, lol)

noi oricum vara dormim in camere separate, independent de copii
el nu poate sa doarma cu geamul inchis, eu nu pot sa dorm cu geamul deschis (avem in fata casei o superstrada - 4 benzi pe o parte, 4 pe celalta)

ah, mie al meu om imi reproseaza asta, ca lui nu-i permit sa-si miroase pruncii, dar zau ca el e imens, patru in pat nu stam
pana cand nu s-a nascut bendis dormeam in trei, si el tot asa, ii placea sa-sl stie langa el
doar acum l-am "exilat" pana cand o sa le fac copiilor doua camere cu paturi supersize sa putem si noi dormi cu ei si cand vrem noi sa ne retragem, asa am in minte

Noi ne culcam patru. Apoi caram copiii in camera lor, fiecare in patul lui. Paturile sunt lipite asa ca de multe ori dimineata sunt amandoi intr-un singur pat. Uneori, ne trezim spre dimineata cu Serghei la noi in pat. Sigur, nu e nimeni alaptat.
Cand o fi bebe, o sa fim 5 in pat si apoi trei, ca bebe ramane. Pentru seri "matrimoniale", are si bebe pat deja, o sa il montez in camera copiilor, sa fie acolo "de folosit la nevoie", pentru perioade scurte.Cand bebe e alaptat, cel mai comod si ok pentru toata lumea e sa doarma in pat cu mama. Dar eu nu concep sa exilam sotul asa ca un minim de trei e necesar in pat.

felix sforaia intr-o vreme deci te inteleg, era chinuitor, noroc ca a incetat, nici nu am realizat pana acum ca a incetat

si noi dormim toti unii peste altii. initial ne culcam ca tot omul, fiecare, frumos, invelit, la locul lui. Aranjarea in formatie este asa: Cezara intr-un pat de 1.35m, apoi eu si Sofia si pe la urma, mai spre margine, e tati. noaptea cam tot timpul o trag pe Sofia catre mine pentru ca si ea face la fel, se duce cu picioarele mereu la tati si trebuie musai musai sa il atinga cu un piciorus, altfel nu poate dormi.

uite ca sotul meu vrea sa opineze si el, ca doar e vorba despre tati: el zice ca intr-adevar trebuie sa faci echilibristica, insa ca, la un moment dat te obisnuiesti, iti formezi un alt fel de a dormi. el azi a dormit singur pe la amiaza si cand se intorcea de pe o parte pe cealalalta, deja se intorcea cu grija si isi zambea singur ca tot se ferea sa nu loveasca fata.

parerea mea e ca trebuie sa incerci sa ii protejezi pe amandoi, sa mai tragi copilul inspre tine ca sa nu il deranjeze pe tati, sa vorbesti cu tati sa inteleaga ca ii e mai bine copilului alaturi de voi. sa ii spui motivele pentru care tu vrei sa doarma cu voi, sa ii atragi atentia mereu asupra copilului, sa il miroasa, sa il vada cand face minunatiile lui de bebelus si incet incet si el isi va da seama cat de bine e si se va obisnui. eu nu sunt adepta impusului in casnicie, sau cel putin la noi nu e asa... incet, incet lucrurile isi iau cararea normala, mai ales daca eu incerc sa ma pun in pielea sotului, sa vad cum vede el treaba si sa incerc sa il inteleg.

a, sa nu ma intelegi gresit, la mine ma mana, cand le am eu pe ala mele is bine avute
si unde se pot face compromisuri eu le fac, sunt si maestra compromisurilor in multe
dar in ceea ce-i priveste pe copii nu prea traiesc bine cu compromisurile
mi-e drag omul, mi-s dragi si pruncii, dar cand tre sa aleg ma uit la varstele lor si consider ca al meu om trebuia deja sa fi creascut
cand ii vad pe prunci mai maturi n-am nicio problema sa-mi cresc omul

la noi acest co-sleeping se afla inca in evolutie

cand era Vladut mic (cred ca avea vreo doua saptamani cand l-am luat in pat) dormeam toti trei - eu il tineam pe Vladut pe margine, eu la mijloc...asa ca barbatul dormea dus (cand voiam sa schimb tzatza, ma intorceam eu cu capul la picioarele patului, nu puneam copilul la mijloc )
pe urma, Vladut a inceput sa misune noaptea, si, ca sa nu pice l-am pus intre noi... rezulta somn mai putin odihnitor pentru tati, dar inca toti trei, gramada
dupa ce l-am intarcat pe Vlad, a inceput distractia, pentru ca, ca si acum, Vlad nu doarmea ca toti oamenii in pat...nuuu.. el doarme de-a curmezisul, catarat pe perne, sau cu capul la picioarele patului, si se viermuia in toate modurile posibile, all night long
asa ca am inceput sa dormim de-a latul patului, ca sa avem loc, dar tati e inalt, 1.90, si ii atarnau picioarele si usor-usor a inceput sa se culce pe canapea, in living...
pe urma a venit Julia, si, tocmai datorita modului dubios in care doarme Vladut, am schimbat iarasi schimbarea... respectiv eu dorm cu ea, in patul mare, iar Vlad cu tati, pe canapea in living (dupa o tentativa de a dormi singur in patul lui, de o persoana, soldata cu treziri plangand in fiece noapte )
somnul bun s-a duuuus de mult, pentru amandoi... eu ma trezesc pentru a ii oferi tzatza Juliei, cand pe o parte, cand pe alta, Radu se trezeste de nenumarate ori fie cu picioare in gura fie ca sa isi inveleasca plodul...deci na, asta e situatia, o acceptam si stim ca nu vor dormi cu noi o vesnicie

si, intr-adevar, eu nu pot sa adorm daca n-am fata langa mine, ea se cuibareste intr-un fel adorabil langa mine, cu piciorusele facute ghem si suite pe burta mea, si daca nu i le simt nu pot dormi

mie bendis imi pune o mana dupa gat. si odata mi-a zis
- ca sa stii cand te trezesti ca-s aici si te iubesc
m-am topit

si si felix doarme de-a curmezisul, oricum numai nu drept, compact
dar m-am obisnuit cu ei, cand se aduna noptile si chiar vreau sa dorm ma pun la picioarele lor, si-i vad cum se aduna unul in altul, oricum as da-o vad copiii astia cum au nevoie de cineva de care sa se lipeasca pana si in somn

Andreina, da, asa e, copiii sunt pe primul loc... in familia noastra vad eu ca parca la sot copiii sunt mai pe primul loc decat la mine. Adica daca eu mai am scapari sau mai sunt momente cand ma gandesc si la noi, la tati nu am vazut deloc asa ceva.

Noi am dormit cu Cezara in pat inca din prima zi. Uneori dormeam atat de lipite ca ma gandeam ca o `resez prea tare, insa nu era asa. Ea se tragea mult inspre mine, isi facea piciorusele ghem, ca si Sofia, de altfel, si eu ii punem o mana sub fundulet. Singura "problema" in forma asta de a dormi, alaptand, e ca uneori ma doare mana stanga. Eu alaptez dintr-un singur san, stangul si toata noaptea dorm numai pe partea stanga si cu sanul stang la vedere... cand am nascut-o pe Sofia, am avut niste dureri ingrozitoare de oase chiar la umar unde ma mai plang eu ca ma doare din cauza pozitiei. eram dupa o cezariana (a doua) si pe mine ma durea ingrozitor umarul, nu altceva. Imi mai pun o perna llunga in spate, insa daca o am pe Ceza langa mine nu pot sa o ating, mai ales ca ea imi da mana sau imi zice sa ii ating spatele.

ilinca_d, puteti incerca sa transformati patutul intr un co sleeper
http://www.naturallyparentingtwins.com/drupal/node/112
sau cumparat un pat simplu de o persoana si l lipiti de patul matrimonial/ sau schimbat canapeaua din camera de zi...

pe cand avea Toma 4, 5 luni l am exilat pe sot in camera de zi, dar el se simtea asa bine ca m ar fi exilat pe mine . Pana atunci il puneam pe Toma cand si cand intr un landou langa pat, dar nu alaptam comod noaptea (cu Dav dormind si el pe diagonala..), ma mai mutam eu dincolo, in cele din urma a renuntat el, si asa ne ciondaneam din cauza tv ului (nu suportam sa l tina deschis dupa ce adormeau copiii). Cu David n ar fi indraznit nici unul sa l aseze in patut, se instalase asa bine pe burtile noastre...ca nici langa noi nu accepta sa doarma la inceput, ne intepenea spatele, incercam liiiin sa l dam jos de pe burtica, imediat se trezea . Acum avem tot felul de variante de dormit, inghesuit tati in patul lui, dat mama afara din camera etc. Sa ma obisnuiesc sa dorm fara ei...cred ca imi va fi tare greu, David a fost plecat in vara asta de 3 ori/cate o saptamana... simteam ca lipseste o bucatica din mine, dar nu cred ca ma paste pericolul prea curand David ne tot ameninta ca el vrea sa doarma singur intr o camera care sa fie doar a lui...acum ca o are nu mai vrea asa ca si noi ne gandim cum sa marim patul matrimonial.

"ah, mie al meu om imi reproseaza asta, ca lui nu-i permit sa-si miroase pruncii"
B a gasit solutia, ii miroase dimineata inainte de trezire, mai mult in week ca atunci are timp, si chiar ii miroase , se intinde langa ei si ii tot studiaza, ca le da parul din ochi, ca i atinge pe manuta sfarseste mai mereu in a i trezi, spre nemultumirea mea.

wow, cate raspunsuri, multam, sper sa nu omit niciun raspuns.

asadar: Julia, ce zici tu e f simplu de pus in practica pt mame... dar nu si pt toti tatii. tati al nostru e de ala "de firma" adica foooaaarte implicat in crescut copii dar are si el limitleelui... in principal alea care tin de confortul personal

andreina (si la noi la fel "rezolv" chestiile ): saltea pe jos e alta maaare munca de lamurire pecare o duc cu moara de vant numita sotz. copilu nostru a si cazut din pat la 6 luni... si tot nu se indura sa renuntam la pat in favoarea unei saltele direct pe jos, "ca e curent" (la noi e invers, io as dormi si in ianuarie cu geamul deschis, el si in iulie cu un pulovaras ).
in cele 2 camere cat are apartamentul... cam asa facem, cum zici tu, cu "vizitat tati" (intleeg, deci, ca pt noi solutiaesa investimintr-o canapea buna pe caresao instalam special pt tati in sufragerie )

raloo.... fix asa doarme si cris, cu picioarele pe mine,uneori, daca plec prea repede/brusc, se trezeste, tresare si ma prinde strans cu picioarele

Cristine ce sfaturi faine mi-ai dat

tocuhy, pe mine nu ma doare de "imaginea familiei perfecte", ci de schinarea lui tati, tabacita pe podeaua sufrageriei

alinutza, patutul lui cris e... de pe vremea cand era mami (adica io) bebe asa ca are inaltimea lui prestabilita, nu pot s il aduc la nivelul patului mare... ca sa fie vorba de iubiri

ce mi-e drag sa citesc de co-sleeping cu mai multi copii (cred ca si asta e o strategie,ii dau alui meu sa citeasca ce-ati scris voi, mamicile cu mai multi copii sa vada ca exista si "mai rau" ca la noi )

multumim de raspunsuri (adica eu si cris si tati... si matza noastra, care, in ultimul timp, cam cere si ea din nou co-sleepingul de alta data si care va beneficia de co-sleeping cu exilatul tatic, probabil ca pe cris il cam trezeste cand toarce )