somnorici scrie:
Uika, daca te culci tu, dar nu sa te prefaci, ci chiar sa te culci, nu se cuibareste langa tine?
mie, de fel, nu imi place somnul si mai ales cel de pranz mi se pare o pierdere de timp (oare cui ii seamana copilul
), DAAAAAAAR acum, in sarcina, efectiv nu fac fata numai cu somnul de noapte si
in cel mai firesc, natural si sincer mod mi se face somn, ma pleostesc, si ma scurg....si Nu, nu a functionat! dimpotriva atunci incepe sa sara pe mine. Nu i-am zis sa doarma cu mine, i-am explicat doar frumos ca eu nu mai am energie, imi trebuie odihna....nimic nu a convins-o inca sa ma lase sa dorm, apoi sa se culce si ea. din pacate, in starea asta de oboseala, mi s-a intamplat sa-mi pierd controlul si a iesit urat
, asa ca mai bine imi iau gandul, imi rezerv juma' de cafea (din cea de dimineata), si in ultima-ultima instanta imi iau o cola mica sa fac fata.
Dar despre frustrarile mele legate de nesomnul meu.....alta data.acum 2 zile am incercat sa fiu mai ferma
, calma, iubitoare, dar am insistat sa ne culcam.......
a iesit o tortura; si mi-am promis si i-am spus si ei ca nu ii mai spun/sugerez/propun sa se culce, ca somnul ii apartine. ii apartinea si pina acum, dar ma simteam responsabila de starea ei de oboseala, disperam si ma framantam sa rezolv cumva.
andreina, asta cred si eu : "si poate e chiar in acea perioada prag, cand pe de o parte n-ar dormi
ca sa nu piarda lumea, pe de alta parte sunt prea mici ca sa functioneze ok far un somn peste zi cand si cand", partea subliniata nu o inteleg/vad ...., adica nu am vazut-o clar exprimata la ea; deci mie nu imi e foarte clar de ce nu vrea sa doarma la pranz, dar e foarte clar ca nu vrea