attachmentparenting.ro/forum

Bowlby

Unii copiii in aceasta perioada (adica la 6-8 luni) incep sa manifeste diverse disturburi de somn, procesul se poate asemana oarecum cu acela in care unii copiii preiau si experimenteaza diverse noi tehnici insusite in timpul zilei (amandoi purceii mei in perioadele de mari achizitii motorii se deplasau noaptea in somn)

La fel ansia de separare poate sa o traiasca chiar mai intens decat ziua noaptea si de aici desele treziri in timpul carora cere sa fie reconfortat
daca acesta e motivul trezirilor nu functioneaza, sau nu pe deplin, sa-l recomfotezi sau te apleci asupra situatiei gandind excesiv la noapte, comportamentul sau in timpul acesteia

De aceea ma intersesa sa-l povestesti in timpul zilei

Ce-ti da de gandit din ultimil pasaj lasat de tine?

In Italia s-a desfasurat un studiu privind disturbarile de somn la copii, in perioada in care se instaleaza ansia de separare se noteaza ca pruncutii incep sa dezvolte diverse disturbari de somn ( G. Rapisardi, 19995), e ansia ceea care-i conduce la dese treziri noaptea (Claudia imi spune ca in romana e anxietate )

in mod normal in cazul unui copil care reuseste sa dezvolte un atasament sanatos, adica securizant de tip B, aceste disturburi (sau disturbari?) de somn vor disparea in arcul a cateva saptamani (dar sa ne intelegem, nu-i ca nu se va mai trezi deloc, ci se va trezi cum o facea si pana acum, dar fara sa ceara sa fie in mod explict securizat, adica nici nu te vei prinde ca se trezeste)

Nu functioneaza diverse strategii de inabusire a acestor comportamente, adica reprimarea exprimarii, punerii in act a diverselor acte ce control la care copilul apeleaza noaptea (desteptari frecvente).
Adica noh, functioneaza aparent, cine vrea chiar poate, vezi nenea Estivil, dar nivelul de ansie ramane tot acolo for ever sau dispare cu ceva sedinte de psihoterapie la maturitate si doar daca reuseste sa devina maneger, oricum ceva bine platit (Sroufe, Waters 1977b).

Potrivit unor neurobiologi (Husley si Thomassunt) sunt co-sleepari partiali (adica cei care tot inregistreaza un pic in pat, un pic in patut) cei mai expusi sa dezvolte disturbari de somn permanente.

Si aici vroiam sa ajung, eu de la mine te vad cumva tatonand, mult nesigura si foarte preocupata. Ai face multe inr-o maniera naturala, dar parca exista alte multe care te determina sa cauti ratiunea naturalitatii, ai nevoie de justificari parca.

O mare parte din ansia copilului poate sa fie pur si simplu un raspuns la caeste preocupari ale tale.
Da-ti tu in raspuns, nu conteaza de e chiar unul mai putin bun, important e sa hotarasti, decizi dupa care sa-ti spulberi tu toate temerile, ansiile si cele legate de serviciul tau (mai ales acestea).

Dupa cu seninatatea fara sa te simti apasata de greutatea responsabilitatii de-a fi o mama buna ci doar sa-ti fi tu prezenta orienteaza-te inspre prunc, asa ii vei permite si lui sa se orienteze inspre tine si si mai important inspre el.

Azi noapte a dormit bine. Ca pana acum, inainte sa incepe perioada asta agitata. Cred ca s-a trezit de 4-5 ori (atat estimez, ca de curiozitate ma uitam la ceas cand il simteam, dar nu tin minte), dar gasea sanul imediat si adormea linistit, multumit...
Zau ca nu inteleg!
Poate faptul ca aseara ne-am dus in vizita si a stat vreo 1h30 cu un copil de 2 ani cu care s-a tarat prin toata casa si alte 2 iesiri la aer in carut pe timpul zilei l-au obosit. Dar nu a adormit mai devreme decat de obicei. Si pe timpul zilei a avut cele 2 reprize de somn clasice...

Hm, sa iti spun cat bine imi fac cuvintele astea? Ca vin ca un dus cu apa rece de care am mare nevoie, dar de care nu prea am curaj sa ma bucur?
Recunosc ca psihic sunt varza, mai ales cand vine vorba de job. Presiunea este foarte mare. Si nevoia (financiara) de a merge la munca. Insa nu ma simt pregatita DELOC sa stau departe de copil si el de mine. Si relatia cu EL (tatal copilului) simt ca o ia pe aratura din cauza stresului si a banilor care nu mai ajung de cand ne-am intors din tara.
Dpdv biologic imi doresc cu toata fiinta mea inca un bebe (ACUM, daca mi-ar reveni ciclul ca sa stiu ca ovulez), visez uneori noaptea ca se intampla asta. Dar ziua, cand vad cum sta treaba, reincep sa trimit peste tot CVuri si sa astept. Si imi zic ca macar 1 an sa apuc sa lucrez, ca daca raman insarcinata macar 4 luni de concediu de maternitate sa am si apoi inca vreo cateva de somaj (la 4 luni cotizate ai 1 de somaj, iar apoi, cand se termina somajul, se ofera un ajutor social daca ai copii de 420 euro/luna).

Acel "poveste-l ziua" insemna de fapt sa povestesc cum e o zi din viata noastra. Nu intelesesem exact ce vrei sa spui...
Acum, dupa noaptea linistita pe care am avut-o si dupa ce am citit ce ai scris tu, imi dau seama ca poate cantitativ stau non stop cu David, dar calitativ raman goluri pe undeva de cand a inceput nevoia asta a lui de a cunoaste cat mai mult, de a cerceta, de a atinge tot si a vedea ce se intampla cu liminita de la telefonul fix, de ce e mai colorat un raft, ce e punctul ala de pe mobila etc.
Aici voi incepe sa lucrez...

Azi noapte au fost treziti mai putine, dar maraite..

Oricum, avem primul dintisor!

Mia, si noi suntem acum in aceeasi faza. Nopti mai linistite, cand se trezeste de 4-5 ori si adoarme dupa cateva minute si nopti in care se trezeste de 10 ori, maraiei, se trezeste urland, etc.

Prima cauza, dintii. Primul a iesit pe 1 ianuarie, al doilea pe 17. Cu 3-4 zile agitate rau inainte de fiecare dintre ei, muscaturi, multe bale, o noaptea mai rea decat celelate si gata dintele. Din ce spui tu, sunteti pe aproape.

Dupa ce am citit ce a scris Andreina ma gandesc ca si asta ar fi putut contribui. Am stat 3 saptamani la mama si apoi nea-m intors in bucuresti cu o matusa, pe motiv ca eram eu singura cu copiii, fara sot (plecat in delegatie) si sa se fie mai usor. Evident ca fiind si altcineva in preajma am incercat sa stau mai mult decat inainte cu Danut, sa iesim la zapada, ca doar am avut din plin anul asta, a fost nevoie sa merg cu el la doctor si nu am vrut s-o duc si pe ea la cabinet sa n-o virusez, am fost la cumparaturi sigura ca era prea frig, etc si am mai lasat-o pe Catinca cu mama, tata sau matusa mea. De cateva saptamani se agata de mine cu diaperare cand vrea s-o ia cineva in brate, se tine cu mainile si cu gura. Deci se poate sa fi simtit ca nu mai sunt acolo tot timpul ca pana acum. Asta ma pune acum pe ganduri rau, nu credeam ca ea sa resimta atat de puternic aceste pauze de maxim o ora, dar care nu au fost pana acum deloc.

Acum nu mai sta, imi pare rau.

Eu sunt tare curioasa sa vad cum va fi noaptea asta. Dintisorul a iesit, mandru, mare... Al 2lea e pe drum, dar poate sa fie chestiune de zile.

Si pe mine Andreina m-a pus pe ganduri. Am stat si am reflectat si "scaparea" cea mai mare pe care o vad eu la realtia cu pruncul ar fi partea cu "disponibilitatea mea psihica" atunci cand ma gandesc la job. In rest copilul e non stop cu mine. Singura data cand l-am lasat cu o alta persoana a fost saptamana trecuta (cu o bunica si un copil de 15 luni pe care David pare sa il adore. Iesim cu multi copii, ne intalnim in parc, dar pe acesta cand il vede incepe sa chuie si sa se bucurie cu fiecare por, da din manute, vrea sa il atinga, rade fara sa se opreasca...). Si dupa acel episod, copilul a venit voios la mine in brate, a continuat sa se bucure de care ori ne-am intalnit cu celalalt copil sau am mers in casa lui (si inca pare ca de fiecare data prezenta lui il bucura si mai mult). Cel putin eu asa simt ca decurg lucrurile...

P.S. Elena, cum stati cu diversificarea? Chiar ma intrebam daca la voi lucrurile continua ca la noi, ca tare bine mai seamana copilasii nostri din acest punct de vedere

http://db.acp.it/Quaderni.nsf/44dac6989 ... dSection=2

dupa cu google.it la vocea "rapisardi attaccamento disturbi sonno" deschideti primul pdf de sus

(las aceste articole, documente pentru ca in privat am fost solicitata daca pot sa dau bibliografie)

repet, in general copiii care au probleme de somn (nu ma refer la trezirile aproape insesizabile pentru tzatza) sunt copiii care in lumina zilei demonstreza un atasament divers de atasamentul securizant (de tip B)

vroind se poate ori lucra la relatia cu copilul, cu toate ca poate sa fie destul de dificil, dar oricum posibil (mamele au tendinta sa "mosteneasca" atasamentul, atasamentul fiind transgenerational), ori la estivilizarea copilului astfel incat copilul sa nu se mai trezeasca noaptea. oricum angoasa in copil nu este inlaturata, ramane o constanta prezenta in copil

incerc sa traduc eu doua paragrafe care mi s-au parut interesante si concluzive (scuzati eventualele greseli de exprimare):

Nel primo anno di vita molti lattanti non hanno un sonno tranquillo e questo anche prima del periodo dell’ansia da separazione (il 34% al tempo 0). Alle difficoltà del sonno i genitori rispondono in maniera diversa: la metà continua a tenere i bambini nel proprio letto, il 10-20% li tiene sempre nel lettone, il 20-30% ha un comportamento incoerente di cosleeping parziale e alternante. Secondo i neurobiologi Husley e Thomas sono i cosleepers parziali a rischio di strutturare disturbi del sonno permanenti in quanto sono questi ad avere fasi brevi di sonno profondo e frequenti risvegli. Secondo Laztz e coll. sono i cosleepers pazrziali a rischio di strutturare i disturbi del sonno in quanto appartengono a ceti sociali in cui il dormire nel lettone non è pratica culturalmente accettata e diffusa. Secondo i teorici dell’attaccamento, ciò che determina il tipo di attaccamento è la risposta della madre ai bisogni del bambino. Se la risposta è coerente l’attaccamento è sicuro, se è incorente ,alternante o imprevedibile per il bambino l’attaccamento è ambivalente del tipo ansioso-resistente. È probabile che la madre che al risveglio notturno del figlio risponda in maniera incoerente con il cosleeping parziale possa strutturare con questo comportamento e con altri un attaccamento ansioso-resistente con disturbi del sonno. Estivil su studi retrospettivi negli adulti con disturbi del sonno trova che da bambini soffrivano di disturbi di sonno e non si addormentavano da soli.

In primul an de viata multi nou-nascti nu au un somn linistit, si asta inca inainte de instalarea ansiei de separare (8-9 luni).
La dificultatea de a dormi, parintii raspund in maniera diversa: jumatate continua sa lase copilul in propriul pat, 10-20% il tine in patul parintilor iar 20-30% au un comportament incoerent si fac cosleeping partial si alternant.
Potrivit neurobilogilor Husley si Thomas, acesti cosleeperi partiali risca sa dezvolte dificultati de somn permanente dat fiind faptul ca au treziri dese si faze scurte de somn profund.
Potrivit Laztz, tot acesti cosleeperi partiali risca dificultati de somn pt ca apartin unei culturi unde dormitul in patul mare nu e acceptat si raspandit.
Potrivit celor care au studiat atasamantul, ceea ce determina tipul de atasament este raspunsul mamei la nevoile copilului.
Daca raspunsul e coerent, atasamentul e securizant, daca e incoerent, alternant sau imprevidibil, pentru copil atasamentul va fi ambivalent de tipul anxios-rezistent. E posibil ca mama care la trezirile copilului, raspunde incoerent cu un cosleeping partial poate sa favorizeze cu acest coportament si cu altele, un atasament anxios-rezistent cu dificultati de a dormi ale copilului.
Estivil, in studiile retrospective despre dificultatile de somn ale adultului, descoperise ca in copilarie acestia suferisera de dificultati de a se adormi singuri.

Nel frattempo che risposta deve dare il pediatra alle famiglie con disturbi del sonno? Fare counselling, che è confrontare il punto di vista del pediatra col punto di vista della madre e trovare una negoziazione possibile. Negoziare non significa dar ragione alla madre e tranquillizzarla sempre e comunque. È molto probabile che le madri che vanno a porre il problema al pediatra siano il 20% a rischio di attaccamento insicuro. La madre sicura della propria risposta al problema non chiede al pediatra. Il pediatra deve cercare di capire il punto di vista della madre e gradualmente convincerla a passare da una risposta incoerente ad una coerente, che può essere di cosleeping totale o del dormire da solo con modalità possibili in quella casa. Va anche detto che la risposta al problema proposta da Estivil non è di negazione del bisogno e quindi di inibizione del sistema di attaccamento. Estivil consiglia infatti di rispondere al pianto del bambino che dorme da solo,in maniera programmata e per lui prevedibile con l’obiettivo finale che il sonno del bambino sia autoindotto e non indotto dall’adulto.
[...] Francesco Ciotti


Intre timp, ce raspuns trebuie sa dea pediatrul familiior cu probleme de somn? Sa confrunte puctul de vedere al mamei cu cel al pediatrului si sa gaseasca un compromis. Ceea ce nu inseamna sa dea dreptate mereu si oricum mamei. E foarte probabil ca mamele care vin cu acesta problema la pediatru, sunt cele 20% cu risc de atasament nesigur. Mama sigura de proriul ragionament nici nu mai intreaba. Pediatrul ar trebui sa incerce sa inteleaga situatia mamei si incet-incet s-o convinga sa treaca de la raspunsul incoerent la un raspuns coerent, care poate fi de cosleeping toatal sau de a dormi copilul singur cu modalitati posibile in acel caz.
Trebuie precizat si ca raspunsul propus de Estivil nu e de negare a nevoii si deci de inhibare a atasamentului. Estivil sfatuieste sa se raspunda la plansul copilului care doarme singur, in mod programat si previdibil pentru el cu obiectivul final ca somnul copilului sa fie autoindus si nu indus de adult.

iti multumesc mult Micky, sper mult sa fie de folos unora

subliniez, estvillizarea functioneaza, adica copilul invata sa adoarma, doarma singur, dar anxietatea nu dispare

La ricerca scientifica però ha dimostrato che, se l’espressione è inibita, l’ansia però permane anche se inespressa, ed è documentata dall’aumento della frequenza cardiaca (Sroufe, Waters 1977b) e del livello del cortisolo (Spangler, Grossmann 1993).

si eu sper sa fie de folos
la articolul propriu zis nu m-am bagat , prea multe date si termeni si studii, eram prea obosita azi-noapte; insa concluziile mi s-au parut destul de relevante.

cat despre Estivil, am vazut ca-i recunoaste meritul in a nu ignora nevoile copilului care plange si te trimite si nenea Estivil sa-l consolezi, insa ramane neacceptarea lor -a nevoilor- ca legitime: il consolezi pana cand se invata si singur si nu mai cere.
ma rog, deraiez acum cu teoria.
ideea era ca depinde de ce vrea parintele sa obtina si sa ia o decizie in cunostinta de cauza!

Ema isi face prima parte a somnului de noapte la ea in pat (sunt cam insomniaca si pana pe la 2-3 nu fac decat sa ma fatai in pat, sa citesc, oricum sa fac galagie si o cam trezeam). De la prima trezire (care poate fi undeva in intervalul 2-5 dimineata) o iau cu noi si dormim asa pana dimineata. Treziri are si ea destul de dese, dupa 2-5 dimineata, chiar si la o ora se trezeste sa manance. Nu se descurca inca sa se autoserveasca (deh, are doar 4 luni, iar eu dorm cu tricou), dar o simt imediat ca respira diferit de respiratul de somn.
Ne merge foarte bine asa si nu-mi imaginez somnul in paturi separate si pentru confortul ei psihic, dar si pentru al meu

De adormit adoarme seara la san, apoi o mutam si cateodata se mai trezeste, dar daca stam langa ea si o leganam, adoarme la loc (in general adormitul asta i l-am predat tatalui, ca sa aiba si ei momentele lor, fara mine). Pe timpul noptii adoarme in timp ce mananca, sau lasa sanul, se uita lung la mine, imi zambeste, imi intoarce spatele si deja e adormita.