attachmentparenting.ro/forum

as vrea sa vb despre co-sleeping din punctul meu de vedere. despre cat de bine imi face mie, despre cum ma odihnesc mai bine cu el dandu-mi picioare in nas. despre cum ii simt fiecare respiratie, oftat, zambet (da, le simt si pe alea ). despre cum imi creste inima de bucurie cand il simt caldut langa mine, cand ma cauta prin pat, cand ma trage de maieu si se serveste cu tzi fara sa ma mai trezeasca sa ma anunte dupa toate astea, ma simt muuult mai plina de energie decat dupa un somn singura in pat. sau cu el (celalalt el ..)

acum cateva zile mi s-a confirmat o banuiala. si anume ca in conditii normale (nu il supara teribil vreun dinte), chiar daca se trezeste inaintea mea..sta. se intinde in pat si inchide ochii. cateodata adoarme, cateodata nu. doar sta. si sta ceva... iar in secunda in care misc, zambeste. asta e primul lucru. nu deschide ochii. mai intai zambeste si abia apoi ii deschide. el, copilul meu de 1 an si 3 luni, ma astepta sa ma trezesc. mooooooooor de dragul lui.

si eu de al vostru

tot cam pe la varsta aia am constatat si eu ca baiatul meu se trezeste inaintea mea si ca de fapt nici nu stiu exact cu cat timp inainte ... il gaseam in picioare la geam uitandu-se la masini ... cu caca in scutec. apoi a mai crescut si ma trezea cu un "Mami, caca!", pe diverse tonalitati variind de la soapta la urlet in functie de urgenta situatiei

despre chestia asta cu simtitul fiecarei miscari, ma intrebam intr-o zi cum poate sotul meu sa nu simta cand se dezveleste copilul, din moment ce dormim cu el de atata timp. pana cand am dormit odata ocazional la margine, deci nu imediat langa copil. intr-adevar, la distanta de o persoana, impresiile acelea din timpul somnului copilului sunt mult diluate. ce pacat pentru tatici, nu?

dimineatza adika pe la 6 cand tati pleaca la lucru estafania se trezeste ii fac biberonul si o iau cu mine in pat si mai dormim ca pina pe la 9 se trezeste se uita la mine ma mangaine cu manutza pe fata vede ca nu reactionez (eu normal ca ma prefac ca dorm) si ma ia cu manutzele ei de fata si imi da un pupik de imi sare tot somnul e o scumpika nu pot imagina viata fara ea

m-am emotionat teribil.
Ziua David doarme in patutul lui facut de bunicul, (cu exceptia somnului de dupa amiaza cand il pun in pat si ma intind si eu langa el) insa noaptea, indiferent de ce ar spune ceilalti, nu pot sa-l las acolo. Simplul fapt ca il simt langa mine ma face sa ma odihnesc mai bine. Se ghemuieste langa mine cand e racoare, ii simt respiratia pe piele cand adoarme cu sanul in gura si ma cuprinde o emotie de-mi vine sa-l strang in brate si sa-l pup tot tot.

ioana are 6 luni .. si tot la fel face.. se trezeste inaintea mea si-mi vorbeste soptit (ea, care toata ziua tipa si chiuie) intre timp ma trage de tricou sa descopere tzitzi. primul zambet il afiseaza abia cand vede ca am deschis ochii. ba in momentul ala mai si tropaie din picioruse ca un calutz, de bucurie.. dar pana sa dau eu semne clare ca m-am trezit, e destul de delicata..
in prima faza, imediat dupa ce am nascut-o, am dormit cu ea in pat (inca de la spital). acasa am procedat tot la fel, pana pe la 5-6 saptamani ale ioanei, cand s-au intamplat niste faze nashpa, de cosmar as zice.. dormeam toti 3 in pat, cu patutul ioanei lipit de patul nostru (da` gol). intre pat si patut tineam eu niste sticle de 0,5 l pline cu apa, pt ca eram in faza aia cand numai daca ma gandeam ca pun copilul la san ma apuca o sete d-aia crunta..
boon, intr-o noapte a cazut una dintre sticlele alea nenorocite; sotul meu s-a panicat din somn crezand ca a cazut copilul din pat. ioana era intre noi, dar el habar n-avea. a sarit din pat in partea opusa sa prinda copilul , dar in saltul ala am vazut cumva ca s-a proptit cu mana de capul ioanei.. logic vorbind, n-avea cum sa se intample asta, ca.. dar eu asa am vazut. am si acum imaginea asta in fata ochilor.
in fine, s-au repetat faze de genul asta de 2-3 ori si am hotarat s-o adorm pe ioana in patut.. asta pana pe la 4 luni cand n-a mai vrut de niciun fel sa doarma izoltata (desi patutul asta al ei era lipit de patul nostru). deci, in mare, din 6 lunite ale ei, cam 2 luni a reusit sa doarma singura.
pt ca, de vreo 2 luni incoace, doarme iar cu mine si as spune ca e o nevoie A NOASTRA, pt ca amandoua simtim sa dormim in formula asta..

acum imi amintesc ca zilele trecute vorbeam cu o prietena care se mira ca am un copil "ca un micut koala", prea dependent de mine, ca ma adora parca prea mult.. ca nici acolo unde si regele sta singur eu nu pot fi singura, etc.. i-am explicat ca pt mine e un lucru atat natural si relativ simplu, pt ca imi INTELEG copilul, ii inteleg si ii impartasesc dependenta asta.. pt ca si eu sunt la fel. si eu sunt dependenta de ea, si eu am nevoie sa dorm cu ea, sa o alaptez, sa o port, etc..
ziua mai doarme singurica.. se culca de vreo 2 ori si una din acele 2 dati ma intind langa ea. chiar daca nu pot dormi, citesc.
cealalta data din zi, cand doarme singura, fie ca somnul e destul de scurt (si asta pt ca nu sunt langa ea), e un prilej de dor pt mine.. atunci ii zambesc eu cand o vad ca deschide ochisorii. [/b]

waaa asa m-am induiosat citindu-va
mai ales ca stiu exact ce simtiti e o placere imensa pentru mine sa ma fac miiica mica pentru ca ea sa se lafaie de-a curmezisul patului.. sa o simt foindu-se cu ochii inchisi si sa-i ofer sanul si sa o privesc si sa ma joc cu manuta ei moale in timp ce mananca leeeent, foarte lent (cred ca mesele de noapte sunt cele mai "sanatoase" pentru ea)
iar dimineata, dimineata e atat de dulce. se trezeste inaintea mea si .. se intretine cu lustra. pentru ca ei ii povesteste toate visele iar cand ma trezesc si eu, in sfarsit, zambeste laaarg si uita de lustra
ah nu mai pot, ma duc in pat

Noi avem patutul crocodilului lipit de al nostru. Dar e mai mult ca sa depozitez in el paturici, scutecele, jucarii si eventual sa sprijin vreo bluza care trebuie calcata. Rar il pun sa doarma in el. Doar in weekend cand avem musafiri si nu il pot tine cu noi in salon din cauza galagiei. Si asa ma asigur ca nu face vreo tumba din patul mare ca sa ajunga jos...
Acum vreo 2-3 nopti ne-am dus in camera cu buburuzul adormit in brate si l-am intrebat pe sot daca sa il pun in patutul lui, macar pana la prima trezire... sa dormim si noi intinsi bine. Puteam sa jur ca el va raspunde cu oarecare entuziasm ca da.... ca macar cateva ore sa ne lafaim in pat, dar mi-a zis repede un: "Ce? Pune-l intre noi sa il simt eu aici, langa mine...", l-a pupat de cateva ori de era sa il trezeasca, a intins o mana asupra lui cat sa il lipeasca bine de el si apoi mi- zis ca are el grija de pitic, sa ii fie cald si bine, sa dorm eu intinsa bine pana se trezeste sa pape.
Ei, ce mandra am fost de el!

imi dau lacrimile cand citesc!
cand a venit mara acasa ne-am impartit copiii. anna cu tati, eu cu maruta. boon! ana venea noaptea la noi in pat, obisnuita fiind sa doarma cu mami. sau mami pleca in camera lor ca sa doarma si cu ana. asa ca acum mami doarme cu amandoua fetele. si e asa de bine! si asa de fericita sunt cu amandoua sufletelele langa mine!
numai tati vine din cand in cand sa ne vada, caci el a ramas singur rar insa, mai dormim toti intr-un pat, de dragul de a fi toti. dar atunci eu nu ma prea odihnesc, caci stau si ii pandesc cum dorm, imi admir printesele si ii multumesc, in gand, jumatatii pentru ele!

diana exact asa face si cris (bine, daca nu-l supara nimic... si, la un moment dat, daca ma lungesc prea mult cu somnul se mai satura si el si isi activeaza sonorul )

la noi e co-sleeping partial. adica il adorm in brate si la tzatzi (sau langa mine in patul mare), il transfer in patut si, pe dimineata (4-5 sau cand se trezeste), il iau din patut cand e inca adormit, ii bag o doza de "carburant" prin somn, si il iau langa mine Da, exact... ca sa ne putem bucura de momentele alea lipicioase de dimineata