Relativitatea culturală privind momentul în care un copil este considerat pregătit pentru antrenamentul la toaletă: o perspectivă est-africană
deVries MW, deVries MR.
Abordările privind abilităţile copiilor şi practica antrenamentului la toaletă s-au modificat de-a lungul timpului în Statele Unite, în funcţie de tendintele culturale si de sfaturile experţilor din domeniu. Antropologii au demonstrat că practicile specifice antrenamentului la toaletă se adaptează în funcţie de normele de supravieţuire şi de valorile culturale ale unei zone. Expectanţele diferite faţă de comportamentele copiilor, manifeste în cadrul populaţiei est-africane Digo, generează o abordare diferită a antrenamentului la toaletă faţă de cea din America, unde se pune accent pe gradul de pregătire a copiilor. În cadrul comunităţii Digo se consideră că bebeluşii sunt capabili să înveţe foarte curând după naştere şi, ca atare, antrenamentul la toaletă si cel motor sunt iniţiate încă din primele săptămâni de viaţă ale copiilor. Cu ajutorul unei abordări pline de grijă, bebeluşii rămân uscaţi, atât pe timpul zilei cât şi al nopţii, în jurul vârstei de 5 sau 6 luni. Succesul obţinut de populaţia Digo sugerează că factorii socioculturali sunt considerabil mai importanţi pentru antrenamentul la toaletă decât se crede în prezent.
Textul in limba originală