attachmentparenting.ro/forum

Bebeluşii se nasc în fundul gol!

Dragi mămici, tătici, bunici şi bone,

Vara e-n toi, căldura e la ea acasă. Punem bebeluşii în scutece de unică folosinţă şi ni se pare că nu avem altă soluţie. Am o veste: bebeluşii se nasc în fundul gol! Există multe alte variante, de la scutecele de material textil sau pantalonaşii mai mult sau mai puţin impermeabili, până la a-i ţine cu fundul gol; toate acestea sunt opţiuni demne de luat în calcul, mai ales pe timpul verii.

În multe dintre societăţile neoccidentale, bebeluşii sunt îngrijiţi astfel, pornind de la ideea că şi ei, ca şi noi, au nevoie să nu facă pe ei, să elimine în altă parte decât pe ei. Este instinctul de a nu-şi murdări cuibul. Diferenţa este că ei nu se pot duce singuri, au nevoie de ajutorul nostru.

În acest sens, bebeluşii lansează anumite semnale înainte, în timpul sau imediat după eliminare, fie prin plâns, agitaţie bruscă, un tremur uşor, fie prin încetarea bruscă din activitatea pe care tocmai o desfăşurau. Dacă aceste semnale sunt luate în considerare, ei colaborează foarte bine, eliminând în poziţia şi locul preferat. Dacă ele sunt ignorate, bebeluşii renunţă să le mai lanseze, mai devreme sau mai târziu, în preajma vârstei de 6 luni.

Acest proces se numeşte comunicarea eliminării (în engleză EC - Elimination Communication) şi se poate face, se poate începe oricând, pe intervale oricât de scurte din zi, aşteptând ca bebeluşul să vă confirme că-i place şi să vă comunice că mai vrea.

Există mai multe principii sau ponturi de care puteţi ţine cont, odată hotărâţi să începeţi:
- există anumite momente în care este foarte probabil ca bebeluşul să elimine: la trezire, în timpul mesei - bebeluşii foarte mici, sau imediat după masă - bebeluşii mai mărişori; la sosirea şi la plecarea de acasă; imediat după un mic accident; înainte de a-i pune la somn;

- se alege o poziţie în care bebeluşul să se simtă în siguranţă, pe care o va asocia în continuare cu eliminarea. Pentru bebeluşii nou-născuţi este foarte comodă poziţia "scăunel": cu spatele pe pieptul mamei, ţinut cu mâinile de sub picioare. Poate fi ţinut astfel la fiecare schimbare de scutec, deasupra chiuvetei, când mergeţi oricum să-l spălaţi;

- se vorbeşte cu bebeluşul despre ceea ce se întâmplă, se emite un sunet specific, pe care, de asemenea, îl va asocia cu procesul de eliminare;

- se consideră acceptabile şi accidentele, cu atât mai mult dacă au loc schimbări în viaţa bebeluşului (de ex: statul în fund; mersul); în aceste cazuri puneţi accentul pe comunicare mai degrabă decât pe eliminarea în sine şi acordaţi credit bebeluşului, dvs. înşivă şi relaţiei dintre dvs. şi bebeluş, păstrând convingerea că această comunicare se va îmbunătăţi. Pentru a vă proteja de aceste accidente, puteţi acoperi patul, scaunul auto sau sling-ul (pentru bebeluşii purtaţi) cu o păturică sau cu un cearşaf impermeabil;

- se modifică stilul de îmbrăcare, înlocuind body-urile şi salopetele cu tricouri şi pantalonaşi, pentru ca, în caz de accident, să nu fie necesară schimbarea hainelor şi de la brâu în sus.

Aveţi bebeluşi mai mari de 6 luni? Să vă trăiască! Vă veţi numi "late starters", dar se poate şi aşa. Cu riscul câtorva murdăriri, puteţi să le daţi direct chiloţei. Spuneţi-le ce se întâmplă, pregătiţi totul ca pe un joc; căutaţi locul preferat: pe oliţă, pe reductorul de wc, în vană, deasupra unui lighean, în picioare pe wc, în poziţia "scăunel" deasupra chiuvetei. Poate fi mai greu decât la nou-născuţi, datorită condiţionării deja existente. Accidentele trebuie tratate simplu, prin… curăţenie şi comunicare: "Spălăm copilul, spălăm hăinuţele, ştergem pe jos!". Dacă plecaţi undeva, luaţi haine de schimb; foarte curând veţi uita că mai aveţi nevoie de ele!

Avem o veste bună şi pentru producătorii de scutece de unică folosinţă: se pot produce şi scutece din materiale textile naturale; chiloţei mai mult sau mai puţin absorbanţi; ciorăpei lungi - pentru a ţine picioruşele calde, chiar dacă fundul rămâne gol; chiloţei simpli; păturici de lână - de pus sub bebeluş, datorită proprietăţilor de absorbţie; oliţe din ce în ce mai ergonomice, chiar şi pentru bebeluşi foarte mici; CD-uri de informare despre EC.

Aşa că... reţineţi un lucru: bebeluşilor le place în fundul gol!

Articol inspirat de topicul Andreinei de pe părinţi.com, de participarea pe grupul de EC-yahoo din cursul anului 2007 şi de experienţa personală a autoarei

mi-a placut la nebunie! foarte frumos scris si excelent punctat!

Claudia multumim de articol.
Imi fac si eu curaj sa scriu pe forum desi citesc din umbra. Am avut unele dificultati in aplicarea EC-ului dar nu am reusit sa imi formulez intrebarile coerent si m-am lasat pagubasa de frica sa nu fiu luata in ras.
Fetita mea a fost pusa la olita de la 7 luni. O foloseam la prima ora dimineata cand saream din pat ca arsa ca sa nu se scape pe ea cu treaba mare. Am folosit olita cu scucces si imi dadeam seama de fiecare data cand facea treaba mare si se tinea in felul ei pana aduceam olita.
De pe la 8 luni nu mai statea sa-i pun pampers si imi dadea semne ca nu mai doreste scutecel la fund dar eu mama incepatoare si cu nervii destul de "sifonati" nu am inteles mesajul.
Imi aduc aminte ca in drum spre mare la 11 luni a facut in masina pusa pe olita pe bancheta si imi venea sa o smotocesc de atata . Dupa ce am venit de la mare si a inceput sa mearga a spus "la revedere" olitei. Nu a mai fost chip sa doreasca sa stea pe olita sub nici o forma. Regret ca nu am scos de tot scutecul atunci mai ales ca era in plina vara si puteam sa ne descurcam si cu funduletul gol.
Mi-am luat gandul de la olita pana in dec cand avea apoape 1 an si 5 luni si m-am hotarat, am luat reductor si am pus chilotei hotarata fiind sa scap de scutec. Am fost nevoita sa intrerup de sarbatori cand am fost la bunici si nu am avut curajul sa le "ud" casa. Dupa ce am revenit acasa am avut un episod diareic si iar a trebuit sa aman pana ce am terminat tratamentul.
Acum suntem domnisoare cu chilotei la 1 an si 6 luni, mai avem si accidente dar destul de rar si de obicei de la exces de lichide.
Avem olite si la bunici si acasa si folosim si reductor depinde de situatie si ne mandrim de marea noastra realizare pe care am vrut sa o impartasim cu voi in caz ca mai sunt mamici in situatia noastra.
Noaptea inca folosesc scutec deoarece ii dau biberon seara cu 270 ml si face noaptea sau chiar cand se trezeste in scutec.
Acum cand am scris imi dau seama ca la 11 luni a fost intarcata chiar cand am fost la mare si cred ca de aici a pornit mica "razvratire".
Sa ne auzim cu bine!

Multumim de poveste, felicitari pentru chilotei.
Va rugam sa ne impartasiti si din urcusurile si coborasurile de pe traseu, ca asta e viata, realitatea, fluctuanta si-i fain sa ne putem insoti unele cu altele

Prima mea postare de aici de pe forum, in loc de "bine v-am gasit!". Incerc sa fiu concisa, cat de cat. Copilul are acum 18 luni si inca dam banii pe scutece. Ceea ce nu e efectiv un capat de tara, dar simt ca am gresit undeva si nu imi dau seama exact cum si unde. Pe la 8 luni am introdus treptat olita in viata lui, mai intai in joaca, am intors-o pe toate partile si la un moment dat l-am si asezat pe ea in momentele cand consideram ca ar da semne de facut caca, pentru ca in rest nu am reusit sa identific nicio schimbare in comportamentul ui, oricat m-am straduit. Pe la 11 luni eram deja bucurosi ca reuseste sa faca exclusiv in olita, aveam deja rutina de dimineata, cand ne trezeam si ne asezam amandoi pe toaleta: el pe olita, eu pe wc. Pana cand, pe la 15 luni, a invatat sa mearga singur si sa se ridice singur in picioare. Da, stiu, majoritatea copiilor vostri au reusit asta mai devreme, al meu a fost mai intarziat cu evenimentul asta. Si totusi, odata cu pornitul pe propriile picioare, nu am mai avut nicio sansa sa il pun pe olita. Se tragea si se smucea, se incorda si plangea de suparare, reusind pana la urma sa se constipe din cauza asta. Motiv pentru care, dupa cateva incercari nereusite, am scos olita din program si l-am lasat sa faca din nou in scutec. Si atunci a inceput sa se ascunda cand facea, de obicei initia un episod de 'cucu-bau' care se finaliza cu pantaloni mirositori. Varianta cu lasatul fara scutec nu a functionat, desi imi faceam mari planuri sa o aplic vara asta. Pur si simplu nu ii place sa stea in fundul gol, plange pana ii pun un scutec. Iar daca se intampla sa faca pipi in timp ce e dezbracat, e jalea de pe lume. In ultimul timp a renuntat si la asta si face de fata cu noi, chiar ne si anunta ca o sa faca. Spune "caca" si duce mana la scutec, dar nu lasa timp de manevra suficient ca sa ajungi la wc sau la olita. Simt ca ar fi momentul sa am o initiativa, dar nu stiu care e aia. E drept ca nu am vazut copii mergand la scoala cu scutece, dar parca nu as vrea sa mearga nici la gradinita cu ele. Orice sfat sau parere sunt binevenite. Multumesc.

Fara sa vrei, fara sa sti ai permis sa se instaureze conditionarea de a face pe el.
Ideea e sa treci in bumbac cat de repede, cand si cat timp pe zi ai chef.
Sa-i permiti, propui, inviti sa faca unde stie el in afara de pe el. Daca si cand vrea. Daca nu, reiei discutia cand pare sa coopereze.
Intentia nu e sa faca pe olita ci sa nu faca pe el ( e degradant, de-aia era ideal de avea ocazia de mai mic... nu-i nimic, sti la urmatorul sau spui la prietene )
Deci: e buna vana, chiuveta (cand e bb), wc-ul, in picioare pe wc, iarba (daca aveti si suporti ideea). Dupa strangi cu curaj si tupeu si arunci unde e de aruncat.
Accidentele sa trateaza cu acceptare. Desi par bau-bau vor disparea, se vor diminua surprinzator de curand.
Pup. hai si pe mail daca ai chef

cred ca nu e pentru mine abordarea asta. mie mi se pare scarbos si cand isi pune pe el mancare... ceea ce nu prea face, spre fericirea mea. exista si planul b? multumesc pt rabdare.

exista si planul b

in care tu te retragi cu toate pretentiile de la el, cele voluntare si cele involuntare

ii pui pampersul acum daca nu numai cu pampers vrea sa fie si citesti unul din articolele Sperantei Farca
http://speranta.farca.ro/caca-la-olita- ... at-destul/

Eu am citit tarziu despre EC..si apoi mi-am dat seama ca nici nu am energie pt ea, asa ca nu am avut de ales, am lasat la alegerea ei momentul in care va renunta la pampers..mai cu scutece din bumbac, mai cu cele cumparate, mai in fundul gol, ca a mea a stat, dar treptat si sigur ne-am indreptat spre renuntarea, fara sa o presez defel cuolita. Exista in casa dar ca obicet...decorativ...Apoi a inceput sa o ceara ea la pisu, kk a facut foarte tarziu la olita, abia de vreo 3 luni...pana atunci facea jos, aproximativ pe unde apuca, dar cu precadere pe gresie, afara sau in baie...nu mi s-a parut gretos sa sterg pt ca daca il compar cu kk in pampers, asta mi se pare de 10 ori mai gretos fiindca se manjeste

anul trecut in vara aproape ca facea pisu la olita tot timpul dinproprie initiativa, numai ca in toamna am inceput serviciul si s-a dus rabdarea mea, ne-am intors la pampers, uneori si peste zi, alteori numai noaptea.

in primavara asta odata cu caldura insa a dat toate semnalele ca vrea independenta, asa incat a ajuns sa faca la olita tot timpul, dar nu de pe o zi pe alta, nu fara accidente, pe care eu le-am considerat minore in comparatie cu pampersul ala care sa-i atarne toata ziua de fund. tot de pe atunci a inceput sa planga seara cand ii puneam scutec de noapte, dar eu, epuizata dupa un an de serviciu si cu energia unde spre cel mal low level, tot il puneam dupa ce adormea. Ei, acum, in vacanta, intr-o seara cand a plans fiindca s-a trezit din somn cand ii puneam pampers, am zis, ce naiba, is nebuna la cap? fata nu vrea si eu o chinuiesc?? no, las, ca acum nu mai am o vreme scuza serviciului, nici nu o fi gaura-n cer daca se uda patul ...si am lasat. ca sa vezi, ca oprin minune nu doar ca se foia noaptea, ci a inceput clar sa spuna pisu :9 si mie nu mi-a venit sa cred cata neincredere am putut avea in ea. de atunci a facut un singur pisu in pat, noaptea, dar daca nu scoteam fix in ziua aia protectia de pâla saltea nu era nicio problema

eu zic ca orice interventie din afara face mai mult rau, la fel ca ignorarea semnalelor...ca eu asta am facut cand ii puneam pampersul dupa ce adormea ca norocul nu a durat tare mult, vreo 2 luni poate...bine ar fi fost sa nu fie deloc.

acum, ce pot spune ca am observat si eu....din primavara,d e cand am mai intervenit si eu intreband-o daca o scapa si vrea la olita (ca as fi preferat sa faca si kk nu doar pisu) a inceput sa fie si ea constipata....dar la asta se adauga si mancarea de la nasa ei, cu care sta, nu totdeauna cele mai fericte combinatii, dar in ansamblu mult mai ok decat ce ar primi la gradi de ex. de cand a venit vacanta si stau cu ea a disparut si constipatia, tot de atunci face si kk constant la olita. daca apar episoade e semn ca fie n-a baut apa âsuficienta, fie a mancat mai putine fructe.

mult succes si rabdare iar mancarea manjita la un copil de 1 an jumate nu cred ca e gretoasa (daca ai putea lucra la acceptarea ta ar fi mai usor, cred, fiindca pt un copil asta face parte din experimentare), daca o vezi la un copil trecut de 3 ani, constant, da, cred ca poate deveni deranjant. muult vreme, de fapt pana acum, recent, iulia nu suferea s-o sterg pe gura dupa mancre...o mai faceam cand protesta mai putin, dar in cele mai multe cazuri am lasat-o manjita...si fericita inclusiv la plimbare ei, acum vine si-mi cere s-o sterg ca s-a murdarit, ceea ce nu speram eu in graba sa se intample, dar uite ca s-a intamplat, asa, de la sine, de pe o zi pe alta, brusc mi-a cerut s-o sterg

Mie imi pare rau ca n-am descoperit EC de cand eram insarcinata, ca sa putem incepe de la nastere (cand semnele erau mult mai clare decat sunt acum, la 4 luni). Dar niciodata nu e prea tarziu. Oricum planul meu era sa incepem cu olita de cand incepe sa stea in fund, dar nu e problema sa ne adaptam din mers. Planuiesc acum achizitia unor jambiere ca s-o pot lasa in funduletul gol pana ma prind eu de semne si sa vedem ce-o iesi.

Ma bucur Cellena, o sa iasa cat se poate de bine. Ei valorifica orice ocazie, iar noua ne foloseste sa intelegem masura in care le respectam demnitatea, oferindu-le ocazia de a face in alta parte decat pe ei. Bafta!