http://www.sanatateplus.net/html/home.p ... genice.htm
"
Ce sunt glicozidele cianogenice?
Glicozidele cianogenice sunt un grup de substanţe chimice toxice de provenienţă naturală. Se cunosc aproximativ 2500 de specii de plante care conţin astfel de glicozide, răspândite pe aproape tot globul.Unele dintre ele constituie o resursă alimentară importantă pentru locuitorii unor regiuni defavorizate din punct de vedere agricol. "
"
Riscul seminţelor de in ca supliment alimentar
Seminţele de in, respectiv făina de in, conţin linimarină, linustatină şi neolinustatină, substanţe din categoria glicozidelor cianogenice. În cadrul experimentelor, concentraţia de glucide cianogenice a fost cea mai mare în extractul mucilaginos de seminţe de in şi cea mai mică (practic nedetectabilă) în brioşele cu 150 g de seminţe de in. Consumul a 50 g de seminţe de in măcinate, crude timp de 4 săptămâni (12-13% din aportul caloric total) a determinat modificări benefice în concentraţia lipidelor sanguine. Măcinarea seminţelor de in măreşte biodisponibilitatea lignanilor pe care le conţin. Analizele biochimice au evidenţiat creşterea excreţiei de tiocianaţi urinari (consecinţa creşterii aportului de glicozide cianogenice).
Cercetătorii au tras concluzia că administrarea a până la 50 de g de seminţe de in pe zi este convenabilă din punct de vedere gastrotehnic, lipsită de riscuri din punct de vedere toxicologic şi poate fi benefică din punct de vedere nutriţional pentru ameliorarea profilului lipidelor sanguine şi al glicemiei postprandiale.
Efectele benefice ale administrării seminţelor de in ca supliment alimentar au fost studiate şi de o echipă de cercetători români din Iaşi. Administrarea zilnică, timp de 60 de zile a 20 de g de seminţe de in măcinate la pacienţi cu tulburări dislipidemice a avut ca efect o ameliorare semnificativă a profilului grăsimilor sanguine cu scăderea nivelului de colesterol total, LDL colesterol şi al trigliceridelor şi ameliorarea consecutivă a riscului cardiovascular. "
"
Riscul consumului de sâmburi de fructe
Miezul sâmburilor unor pomi fructiferi conţin o cantitate mică de glicozide cianogenice. Printre aceste fructe se numără cireşele, cireşele amare, caisele, piersicile, prunele precum şi merele, perele. Pulpa propriu-zisă a acestor fructe nu este ea însăşi toxică. În literatura medicală se cunosc mai multe cazuri de intoxicaţii cu sâmburi de fructe, în special la copii. În regiunea Anatolia din Turcia au fost raportate 9 cazuri de intoxicaţie cu cianură la copii care au înghiţit sâmburi de caise sălbatice S-a estimat că victimele au înghiţit probabil mai mult de 10 sâmburi. Au fost raportate şi alte cazuri de intoxicaţie după consumul în cantitate relativ mare de sâmburi de piersică sau migdale amare. Specialiştii nu recomandă consumarea sâmburilor de la fructele cu conţinut de glicozide cianogenice."
"
Riscul consumului de legume şi leguminoase cu conţinut de glicozide cianogenice
Analizele de laborator au pus în evidenţă prezenţa glicozidelor cianogenice, respectiv a derivaţilor lor cianhidrici şi în anumite legume şi leguminoase. Printre acestea sunt enumerate: diverse soiuri de fasole şi mazăre, soia, lintea, cartofii dulci (americani), porumb, varză etc. Studiile publicate până în prezent în literatura de specialitate, arată că folosirea ca aliment a legumelor şi leguminoaselor menţionate mai sus, nu prezintă pericol de toxicitate acută pentru om. . O problemă reală este însă efectul guşogen al unora dintre aceste legume (cruciferele în general şi varza în special) parţial explicat şi prin prezenţa glicozidelor cianogenice. Această acţiune poate fi prevenită prin selectarea şi cultivarea varietăţilor lipsite sau sărace în substanţe tireostatice şi prin asigurarea necesarul adecvat de iod (sare iodată)."