Neconectat |
cartonas rosu |
|
Membru din: Joi Feb 26, 2009 7:09 pm Mesaje: 789
|
io asa ceva am visat si, cand nu sunt prea ancorata in realitate, inca mai visez asa trai pt noi, pt familia mea (aia restransa, ca doar noi mai avem accese de idealuri d-astea primitive). cand ne cautam casa de cumparat am avut asa ceva in gand.. trecuse 1 luna si jumatate de vizitat apartamente imposibil, incredibil de scumpe. in 2007 zburau preturile, dospeau de la o saptamana la alta cu miile de euro,.. si stiti bine si voi, niste cutii de chibrit indesate langa alte cutii de chibrit . dar munciseram, castigaseram banutul nostru pus peste banut (asta tot al nostru, fara strop de ajutor), deci aveam avansul, banii si puterea cica pt a ne cumpara CASA NOASTRA. si tin minte ca atunci ne-am jurat ca nu (mai) stam in chirie si ca vom avea caminul nostru. garsoniera, sub nicio forma! asadar, dupa acea luna si jumatate de cautari, fix inaintea ultimului apartament de vizitat (ca ne hotaraseram noi ca ala sa fie ultimul ), ne-am zis, ne-am jurat chiar, ca daca nu ne convine nici asta, ultimul, daca si acesta e ireal de scump fata de cat ar merita de fapt, gata, plecam in munti! la munte undeva la cheia, un loc de vis, o bucata de rai pe pamant, unde cumparam o casa batraneasca si traim din ce producem, din gradina noastra, cu orataniile noastre, ducem vaca la izvor , turnam plozi, facem roata olarului, mai vindem o oala, o ulcica ceva si.. traim fericiti pan` la adanci batraneti. si uite ca "ultimul apartament "s-a incadrat cat de cat in pretentiile noastre de la vremea aia si acum zicem doar ca.. ca n-a fost sa fie. madi, nu cred ca tre` sa pleci la 8000km ca sa traiesti asa. zic io.
_________________ "a-i da voie unui copil sa stie cine este, in toate situatiile de viata, in prezenta oricarui adult, iata miza educatiei"
|
|