attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Joi Mar 28, 2024 11:02 am

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 196 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Sâm Iun 28, 2008 1:07 pm        Subiectul mesajului: Intarcarea naturala 
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Înţărcarea naturală


"Este încă alăptat? Când îl înţarci?"
Mamele care alăptează aud aceste întrebări cu mult înainte ca fiii sau fiicele lor să facă primii paşi. Iar expresia "dar cum, aşa mare şi agăţat de sân!" e adresată copilului care suge cu mult înainte ca acesta să poată spune primele cuvinte.

Societatea noastră se aşteaptă ca toţi copilaşii să fie înţărcaţi imediat ce au început să mănânce mâncare solidă în cantitate suficientă, ca şi cum alăptatul la sân ar fi doar un mod de a depăşi situaţia până când puiul e în stare să se hrănească "ca oamenii mari", ca şi cum doar ceea ce se mănâncă cu furculiţa şi cuţitul ar fi mâncare "adevărată". Alimentaţia artificială, devenită standard, a dezvoltat în noi ideea că alăptatul la sân e doar un mod de a hrăni copilul şi nu un mod de a-l îngriji din toate punctele de vedere (de a-i proteja sănătatea, de a-i da un start corect sistemului imunitar şi celui neuro-endocrin, de a-l consola, îmbrăţişa şi adormi), asa cum este de fapt.

Este foarte dificil să crezi că un copil de peste un an poate încă să sugă, chiar dacă mănâncă regulat din farfurie, în ciuda recomandării Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de a continua alăptarea copilului care mănâncă şi mâncare solidă măcar pentru doi ani şi, dacă mama şi copilaşul o doresc, chiar şi peste. În societatea noastră, alăptarea unui copil care vorbeşte şi merge este văzută drept o anomalie stranie, dacă nu chiar drept o perversiune. Pentru că în societatea actuală copilul alăptat este în general un bebeluş de câteva luni, suptul este asociat doar cu fazele precoce din viaţa unui individ; a vedea un copil mai mare la sân este derutant, deoarece copilul respectiv face ceva "de bebeluş". Dar, de fapt, relaţia copilului cu suptul evoluează odată cu el şi un copil de 2-3 ani care suge, sigur nu o face aşa cum o făcea pe când avea doar câteva luni de viaţă, aşa cum un copil măricel nu-şi îmbrăţişează mama, nu se joacă sau nu doarme cum făcea ca atunci când era nou-născut.

La noi, înţărcarea este în general impusă în paralel cu introducerea alimentelor solide, adică înainte de un an (atunci cînd totul merge bine); suntem convinşi că copiii nu se vor înţărca niciodată, că înţărcarea trebuie să fie un lucru făcut şi condus inevitabil de către un adult, că va fi dificil, că cel înţărcat — copilaşul - va opune rezistenţă. Toate acestea sunt adevărate în cazul în care renunţarea la sânul matern îi este impusă copilului cu luni sau ani înainte de momentul în care el ar fi pregătit.

Din contră, ziua în care interesul pentru supt scade, iar cel mic pur şi simplu nici nu se mai gândeşte la sân, soseşte pentru toţi copiii, chiar dacă este greu de crezut.
Dar când se întâmplă acest lucru? Dacă ne bazăm pe experienţele culturilor unde nu se face nimic deosebit pentru a înţărca copilul, auto-înţărcarea are loc în general între 3 şi 7 ani, perioadă în care sistemul imunitar este complet dezvoltat, iar dinţii de lapte şi alte aspecte ale fiziologiei sunt ajunse la maturitate. De altfel, nevoia de sucţiune (care variază foarte mult de la copil la copil) se reduce tocmai în acest interval de timp: fie sân, biberon, suzetă sau deget, copiii îşi pierd interesul pentru supt, toţi cam în acelaşi mod.

Aşa că astăzi, ca niciodată, este foarte important de arătat că suferinţa şi forţarea copilului nu sunt deloc necesare pentru a-l conduce pe acesta pe drumul maturităţii. Mamele şi copiii lor au dreptul de a se bucura din plin, atât cât vor, de fericirea, simplitatea şi sănătatea unui gest cotidian foarte normal şi fiziologic cum este alăptatul, fără ca această plăcere să fie umbrită de dubii, frici, ruşine sau vinovăţie, ştiind că atâtea femei înaintea lor au făcut asta şi pot mărturisi, împreună cu fiii lor, acum adulţi, că nimeni nu suge toată viaţa şi că relaţia lor, bazată şi pe alăptat la un moment dat, nu a creat în ei nici o perversiune, nici o sechelă psihologică.

Astăzi, ca niciodată, vreau să povestesc cum se întâmplă de fapt acest abandon gradual al sânului, când mama (în ciuda criticilor şi a perplexităţii apropiaţilor) decide să se încreadă în propiul copil şi să-l lase pe el să o ghideze pe acest drum.

Înţărcarea naturală înseamnă că într-o zi îţi dai seama că piciul tău de 2 sau 3 sau 5 ani poate s-a înţărcat ... poate! Mă rog, vine ziua în care la aceeaşi întrebare "încă mai suge?" vei răspunde "nu ştiu".

Cum este posibil? Chiar aşa e. Pentru că în ultimele zile sau săptămâni sau luni de înţărcare spontană, copilul nu mai suge în fiecare zi, ci la modul cel mai lejer; pot trece zile la rând fără să ceară sânul, poate trece o săptămână sau chiar mai mult; dar vine un moment de tristeţe sau duioşie, ori copilul cade şi se loveşte şi iată că cere din nou... Şi mama-şi spune: "ah, credeam că se înţărcase!"

Dar în cele din urmă vine şi momentul în care într-adevăr "următorul supt" nu mai are loc. Şi într-un final, la întrebarea explicită dacă vrea să sugă, copilul răspunde linştit că nu: nu îl mai interesează.

E ca şi atunci când copilul nu mai are nevoie de scutec: cine a trecut prin asta ştie de pachetul început de scutece care stă în casă luni de zile, "pentru siguranţă", înainte ca mama să decidă să-l dea unei prietene care încă are nevoie. Dar într-un final ne dăm seama că a crescut copilul şi se dedică altor lucruri: are încă nevoie de noi, dar nu şi de sânul nostru.

Astfel funcţionează întărcarea naturală, foarte simplu, fără ca mama sau tatăl sau alţii să facă "ceva". Înţărcatul nu devine un ritual de trecere, o cenzură, un pas obligat ce semnalează o ruptură între "înainte" şi "după", între viaţa de copilaş alăptat şi cea de copil "mare". Nu este un eveniment pe care adultul să-l impună, nu este nici măcar o decizie pe care o ia copilul: e un proces care conduce lent copilul înspre alte orizonturi, fără a-l răni, fără a se exercita presiuni asupra lui, fără a se recurge la trucuri ori compensaţii, fără ameninţări şi fără tentative de a-i distrage atenţia.

Este nevoie doar de două ingrediente foarte uşor de utilizat (dar dificil de învăţat în lumea noastră): încrederea în capacitatea copilului că face ceea ce este bine pentru el la momentul potrivit şi răbdarea de a aştepta timpii lui, bucurându-te de momentul prezent, de intimitate şi de implicarea profundă.


Articol aparţinând Antonellei Sagone (psiholog, consultant în alăptare IBCLC, docent, cursuri UNICEF, co-redactor al revistei ştiinţifice medicale "L'Allattamento Moderno"), tradus şi publicat cu acordul acesteia.

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Iun 28, 2008 10:38 pm        Subiectul mesajului: Re: Intarcarea naturala 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
micky_creanga scrie:
Înţărcarea naturală


"Înţărcarea naturală înseamnă că într-o zi îţi dai seama că piciul tău de 2 sau 3 sau 5 ani poate s-a înţărcat ... poate! Mă rog, vine ziua în care la aceeaşi întrebare "încă mai suge?" vei răspunde "nu ştiu".

Cum este posibil? Chiar aşa e. Pentru că în ultimele zile sau săptămâni sau luni de înţărcare spontană, copilul nu mai suge în fiecare zi, ci la modul cel mai lejer; pot trece zile la rând fără să ceară sânul, poate trece o săptămână sau chiar mai mult; dar vine un moment de tristeţe sau duioşie, ori copilul cade şi se loveşte şi iată că cere din nou... Şi mama-şi spune: "ah, credeam că se înţărcase!"

Dar în cele din urmă vine şi momentul în care într-adevăr "următorul supt" nu mai are loc. Şi într-un final, la întrebarea explicită dacă vrea să sugă, copilul răspunde linştit că nu: nu îl mai interesează.



Articol aparţinând Antonellei Sagone (psiholog, consultant în alăptare IBCLC, docent, cursuri UNICEF, co-redactor al revistei ştiinţifice medicale "L'Allattamento Moderno"), tradus şi publicat cu acordul acesteia.


ii multumesc Antonellei
acum 4 ani am inceput s-o citesc, ii urmaream fiecare interventie
acum plang, dar e bine
zambesc de cate ori am anuntat ca s-a intarcat
inca nu stiu daca a facut-o... si e bine :)


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Iun 28, 2008 11:13 pm        Subiectul mesajului: Re: Intarcarea naturala 
Neconectat
colaboratoare
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 5:30 pm
Mesaje: 1719
Site web: http://www.christa-und-oliver.de
micky_creanga scrie:
Pentru că în ultimele zile sau săptămâni sau luni de înţărcare spontană, copilul nu mai suge în fiecare zi, ci la modul cel mai lejer; pot trece zile la rând fără să ceară sânul, poate trece o săptămână sau chiar mai mult; dar vine un moment de tristeţe sau duioşie, ori copilul cade şi se loveşte şi iată că cere din nou... Şi mama-şi spune: "ah, credeam că se înţărcase!"

Dar în cele din urmă vine şi momentul în care într-adevăr "următorul supt" nu mai are loc. Şi într-un final, la întrebarea explicită dacă vrea să sugă, copilul răspunde linştit că nu: nu îl mai interesează.


Bun, atunci la noi mai dureaza ani, ca noi suntem departe de "pot trece zile la rand fara sa ceara sanul". :D

_________________
Mona, *13.07.2006


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Iun 28, 2008 11:57 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Idem si la noi... chiar nu da nici un semn ca s-ar fi saturat de "ba-a" (nu stiu de ce-i zice asa :P )
dar daca stau sa ma gandesc ca s-ar putea sa mai dureze inca atata... parca nu-mi vine :/
zau asa!

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Iul 13, 2008 4:11 pm        Subiectul mesajului: Logica 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Iun 14, 2008 12:19 am
Mesaje: 33
WLM: ast_joke@hotmail.com
AOL: 44°53′39″N+8°51′56″E+/+44.89417,+8.86556+Altitudine:+122
Localitate: Italia
Sotia mea este fan al intarcarii naturale. Parerea mea este indecisa, in sensul ca sunt de accord ca e fundamental pentru primul an de viata, dar dupa...

Oricum am hotarat sa respect hotararea sotiei mele oricare ar fi ea.
(acest capitol este responasabilitatea ei oricum, nu? :) :) :) )

Zilele trecute citem de pe net un articol despre felul in care se modifica compozitia laptelui in cursul primului an de alaptare.

Pentru ca asta e adevarul: se modifica.

Replica ei m-a uimit: "Da-mi si mie link ul acela de unde ai citit despre evolutia compozitiei laptelui, ma intereseaza sa stiu e un site pro sau contra intarcarii naturale..."

Parerea mea este ca am avut o buna demonstratie de impartialitate.


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Iul 20, 2008 12:16 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Iul 19, 2008 11:54 am
Mesaje: 222
Localitate: Bucuresti
Superb articolul! Fetita mea de un an inca mai suge dimineata si seara, dar cand a stat mai mult cu baietelul Fiannei si a vazut ca el primeste mai des, a cerut mai mult :D.
Inca nu mi-am facut idee de unde mai suge, cert e ca gaseste ea pe undeva. Am de gand sa o las pe ea sa hotarasca momentul intarcarii, dar mai vreau un bebe repede si s-ar putea sa raman fara lapte daca raman gravida. In fine, sper sa ne descurcam noi cumva, poate si cu suportul unor prieteni noi :x .


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Aug 02, 2008 10:56 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Joi Ian 24, 2008 3:50 pm
Mesaje: 424
Localitate: Cluj-Napoca
Carla, dupa ce ramai gravida vorbeste despre temerile tale cu Gazzella si Claudia. Ele au ramas insarcinate in timp ce alaptau.

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Aug 03, 2008 8:25 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Iul 19, 2008 11:54 am
Mesaje: 222
Localitate: Bucuresti
Multumesc mult pentru informatie, o sa tin minte si asa o sa fac. Deocamdata nu e cazul, dar sper sa fie in curand :pupic1:


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Aug 08, 2008 11:28 pm        Subiectul mesajului: Intrebare 
Neconectat

Membru din: Vin Aug 08, 2008 10:55 pm
Mesaje: 10
Interesant articolul
Am si eu nevoie de un sfat:

Copilul meu are doi ani si inca mai suge. Mi-a placut sa cred ca e mai bine sa las lui decizia de intarcare.

In timp alaptatul s-a transformat intr-un ritual doar al nostru. A devenit un mod de comunicare. E clar ca nu mai are nevoie de san pentru a se hranii. Pentru el e importanta operatia in sine, el socializaza cu mine prin asta. Comunica. In fiecare zi, la anumite ore, el are nevoie de mine nu pentru a se hranii ci pentru acel subtil schimb de informatii.
Frica mea este ca pe masura ce creste, tendinta lui nu va fi spre renuntare ci spre conservarea stilului de viata. Daca decizia este sa-i apartina, ce il va determina sa renunte la o cale de comunicare nonverbala atat de subtila, complexa, placuta si pe care el o poate controla atat de bine?


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Aug 08, 2008 11:52 pm        Subiectul mesajului: Re: Intrebare 
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
AuroreL scrie:
Am si eu nevoie de un sfat:
Daca decizia este sa-i apartina, ce il va determina sa renunte la o cale de comunicare nonverbala atat de subtila, complexa, placuta si pe care el o poate controla atat de bine?


pentru ca va invata altele, alte cai de comunicare cu tine, cu exteriorul...
e in legea firii, a evolutiei unui om, mai ales e evolutiei interioare
te felicit pentru decizia ta si nu-ti fie frica sa continui (continuati), acum ii pui bazele sigurantei ca se poate desprinde de tine si o va face cand va fi pregatit,
incet-incet, pas cu pas.
:)

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Aug 09, 2008 12:14 pm        Subiectul mesajului: Intarcare 
Neconectat

Membru din: Vin Aug 08, 2008 10:55 pm
Mesaje: 10
Multumesc pentru incurajari.

Conform unui studiu efectuat de Michael Kramer (Universitatea Canadiana McGill din Montreal, copii alaptati pana la un an, sunt mai inteligenti si dau rezultate mai bune cand cresc, decat ceilalti intarcati devreme. Studiul a fost facut pe o perioada de sase ani, in 31 de clinici si spitale pe un lot de 14000 copii.

Totusi e greu


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Aug 09, 2008 12:25 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
aurore, bine ai venit!

conosc acel studiu, copiii alaptati rezulta mai inteligenti, dar deocamdata nu s-a reusit sa se inteleaga care sunt mecanismele care duc la o inteligenta superioarta
unii aduc in fata un tip de acid gras, altii aduc in fata relatia intensa, fizica si emotiva care se stabileste intre mama si copil, relatie care ar fi catalizatorul functiilor intelective
iar eu personal merg pe aceasta versiune
am vazut alaptari si alaptari, unele extraordinare, in care se putea observa factorul coeziune, iar altele sterile, in orar, rigide, unde copilul era alaptat fix pentru doi anticorpi in plus
cred ca o astfel de alaptare ajuta cel mult cu cei doi anticorpi in plus
cred ca la baza stimularii intelective e raportul care se poate crea intre mama si copil, unul in care copilul e continut, iar acest raport se poate instaura si-n afara alaptarii, raport care poate fi favorizat de alaptare


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Aug 11, 2008 9:42 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Iul 19, 2008 11:54 am
Mesaje: 222
Localitate: Bucuresti
Uitati ce am citit pe un forum... baietelul are 1 an, sa nu-mi vina sa plang?

"Am inceput si eu sa ma gandesc la intarcare, pentru ca familia ma acuza ca din cauza alaptarii e asa dependent de mine si nu adoarme singur"


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Aug 11, 2008 11:04 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mie Mar 19, 2008 9:45 pm
Mesaje: 263
CarlaV scrie:
pentru ca familia ma acuza ca din cauza alaptarii e asa dependent de mine si nu adoarme singur"


eu aud asta aproape zilnic... :D ..familia, prietena, babutza din parc, diversi "cunoscatori"

si nu mai plang..si nici nu mai incerc sa-i conving de nimic...am trecut de la a le spune: este bine ce fac pt ca....la stadiul de:no comment...este copilul meu.punct


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Aug 11, 2008 11:28 am        Subiectul mesajului: Re: Intrebare 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
AuroreL scrie:
Interesant articolul
Am si eu nevoie de un sfat:

Copilul meu are doi ani si inca mai suge. Mi-a placut sa cred ca e mai bine sa las lui decizia de intarcare.

In timp alaptatul s-a transformat intr-un ritual doar al nostru. A devenit un mod de comunicare. E clar ca nu mai are nevoie de san pentru a se hranii. Pentru el e importanta operatia in sine, el socializaza cu mine prin asta. Comunica. In fiecare zi, la anumite ore, el are nevoie de mine nu pentru a se hranii ci pentru acel subtil schimb de informatii.
Frica mea este ca pe masura ce creste, tendinta lui nu va fi spre renuntare ci spre conservarea stilului de viata. Daca decizia este sa-i apartina, ce il va determina sa renunte la o cale de comunicare nonverbala atat de subtila, complexa, placuta si pe care el o poate controla atat de bine?

alte cai de comunicare?
sunt convinsa ca socializeaza cu tine si prin alte cai
incearca sa le numesti

in parc, in vizite, in diverse grupuri cum alege sa comunice cu tine? (asta daca nu-l pui la san chiar si in aceste conjucturi)
de obicei copiii cauta sa se integreze unui grup, la unii tendinta aceasta se observa mai tarziu la altii mai devreme
in general copiii mai maricei (2,3,4 ani) clar nu sug in public, nu in societatea noastra
iar copilasul alaptat se raporteaza si acestora
la 3 ani deja e dificil pentru copil faptul ca ramane descult in parcul de joaca cand restul, toti, sunt incaltati
statul la san pentru un astfel de copil, la trei ani, ar fi echivalentul unei semitragedii, acesta simtindu-se deja ciudat in raporti cu restul

"in fiecare zi la anumite ore"?
aveti un ritual? mie mi-e greu sa identific un ritual la noi, mi-e greu sa individualizez anumite ore
cel mult pot sa le pun in relatie cu adormirea pruncutei, adormire care nu are oricum intervale precise si care se realizeaza uneori fara sanul (ex. o aduc din parc foarte obosita, sunt ambii in carucior, deci clar nu la san si adoarme, sau adoarme in masina, sau Felix mai tarziu adormea la televizor asteptand sa vin)
conservarea stilului de viata nu conduce neaparat la tendinta de-a fixa alaptarea ca pe un unic mod de comunicare
alaptarea, in fapt, pune bazele unei multitudini de varietati in comunicare, practic copilul experimetand forme mult complexe de comunicare
si cu cat acesta se extinde in arta comunicari, cu cat este mai gratificanta pentru el experienta comunicarii cu atat va fi mai determinat sa extinda limitele comunicarii, deci sa treaca dincolo de limitele alaptarii

o curiozitate, la nivel lingvistic cum ai descrie copilasul?


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 196 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România