Aha, da, e foarte spirituala asa, de felul ei, mai ales cand urmareste sa obtina ce vrea, aiaiaiaai!!
La mine pragul acum vine, si inainte au fost perioade, dar nu mi s-au parut chiar insurmontabile (foarte adevarat ce spui tu micky, nu conteaza varsta copilului, ci puterea ta de a te abandona, care, poate gresesc, nu are legatura cu iubirea, e o neputinta a corpului si ATAT). Jocul cu mana la celalalt, sfarcurile dureroase, asteptarile mele de a ma putea intelege cu ea, ca "doar a trecut de 3 ani.." nu-s usor de dus. Poate parea ciudat, dar si faptul ca m-am descarcat si eu pe aici, ca am citit despre voi, m-a usurat putin...de ex acum sta in brate si suge...ea cu ochii in desene, eu aici...daca nu trebuie sa stau sa constientizez, nu ma intrerupe din activitatile mele mai merge....dar cand ma cearta ca nu stau cum vrea ea, atunci mi se cam scoala firele de par nitel
Aseara am trimis-o cica la culcare fara tzitzi (se face cu ruj si nu vrea sa-l dea jos, eu nu accept sa suga asa....sau alte4 motive, poate si cautate de mine...) sa vad ce zice...raspuns, mieunat si trist "Mami, cum sa merg eu la culcare fara tzitzi, tu-ti dai seama ce spui?" Hmmm, nu prea mai am replica la asa ceva...