attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Joi Mar 28, 2024 10:49 am

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 63 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Vin Feb 27, 2009 5:11 am        Subiectul mesajului: Cum mi-am intarcat puiul... 
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Sunt exact 3 saptamani de cand i-am spus intr-o seara "Matteo, mama nu mai poate, pur si simplu nu mai pot sa-ti dau san! O sa te ajut sa treci peste asta cat mai usor, o sa fiu langa tine..."
N-a fost doar un moft de-al meu, nici nu m-a apucat asa dintr-o data... Erau cateva luni de cand ma gandeam la asta, de cand stiam cumva ca ne indreptam spre intarcare pentru ca nu mai puteam continua asa cum trebuie, asa cum merita copilul. Nu-mi mai venea sa fiu la dispozitia lui zi si noapte, nu-l mai vedeam ca pe copilasul neajutorat si dependent de san cum l-am simtit asa de fain in primul an de viata, cum l-am inteles si acceptat atunci fara sa ma gandesc la nimic, impotriva lui adi chiar, fara sprijinul lui de fapt...

Devenisem mandra ca alaptez, a fost un drum usor inca de la inceput, fara nici o problema, fara sani durerosi, laptele a venit repede si cu toate ca mi-a luat 2-3 luni pana m-am dezmeticit si l-am facut uneori sa planga inutil, pe urma totul a curs cat se poate de firesc, alaptat la cerere insemnand chiar la cerere si la noi (imi amintesc ca intre 3 si 5 luni il puneam la san la fiecare 2 ore si chiar mai putin, zi si noapte, fara sa mi se para absolut de loc o corvoada).
Apoi incet-incet, dupa 1,5 ani incolo lucrurile au inceput sa se schimbe, Matteo crestea si desi nu sugea exagerat de mult, incepusem sa-l aman\distrag ziua sperand sa uite, acceptand mult mai usor doar suptul de adormire. Pe urma nu mai suportam fataielile lui cand sugea (n-a stat nicodata linistit la san!), mainile ma racaiau pe celalat san, pe fata, devenisem foarte sensibila la asta si nu-l mai lasam. Pe urma noaptea, sugea de 2-3 ori, eu nu mai puteam adormi cu el la san, numaram minutele asteptand sa termine sau dupa ce simteam ca a baut laptele ii scoteam sanul din gurita si il rugam sa ne culcam acum; cateodata accepta, altadata plangea...
Si incepusem sa ma gandesc serios la intarcare, doar ca il simteam nepregatit si chiar nu vroiam sa se termine totul cu o trauma. Asa ca am incercat la un moment dat sa-i scurtez perioada de supt, mai ales noaptea, sa-i spun "uite, iti da mama, dar numai un pic", insa incepea sa planga din start ba-a mareee (asa ii spunea el la san, ba-a), asa ca am renuntat repede la ideea asta ca nu mergea.
Apoi m-am gandit sa-i sar din "mese" si nu i-am dat intr-o dimineata la trezire, l-am pacalit cu altceva, mai incolo la fel, dar toata ziua numai aia zicea ba-a, da?, obsesiv, nu se putea concentra la nici un joc, nu facea nimic, doar cerea san, dupa cateva ore am cedat si l-am regasit super fericit in bratele mele.
M-am simtit iar ca o nenorocita ca ii faceam asa ceva si luptam cu mine insami "sa-mi treaca", ma ignoram si mergea pentru un timp, apoi izbucneam dintr-o data si imi varsam refularea tot pe copil, poate il certam in timpul zilei sau ii dadeam sa suga "de obligatie", nu mai eram acolo cu el... :tristuc:

Pana cand mi-am dat seama clar ca alaptatul asta se transformase in altceva, in datorie de indeplinit, ma gandeam cu groaza ca eu n-o sa rezist pana se auto-intarca (si in stadiul ala nici n-aveam cum) si mai ales ca Matteo in nici un caz nu merita asa ceva.Mai mult ii luam decat ii dadeam simtind toate acele lucruri, mama nu mai era senina, alaptatul nu mai prea era la cerere, copilul era frustrat si confuz.
O fi fost de vina si situatia prin care trecem, cu adi fara servici toata iarna, mutatul in satul asta, izolata, traitul din datorii si implicit problemele dintre noi doi care au luat o amploare groaznica. Toate astea cred ca si-au spus cuvantul si clacam tot mai des.
Normal ca intarcatul nu ne-a rezolvat noua problemele, insa am simtit ca eliberam o parte din tensiune intre mine si Matteo, ca poate trai foarte bine, poate chiar mai bine si fara sanul meu, fara sa-l mai fac sa se simta neacceptat ca "iar vrea sa suga", sau ca un intrus in intimitatea mea sau mai stiu eu ce simtea sufletelul lui cand se apropia de mine.

Si mi-a demonstrat ca e puternic cum eu nu credeam, mai empatic decat as fi banuit si mai intelegator decat mine si taxo la un loc.
Singurul regret este ca s-a intamplat intr-o seara in care m-am certat cu el din cauza ca izbea jucariile de pamant, ceea ce mie nu-mi place si ma chinui sa-i comunic cat pot de frumos pana cand o face si a 3-a si a 4-a oara si atunci izbucnesc. Si pe fondul ala de nervi i-am refuzat sanul si mi-am zis ca n-o sa-i dau in noaptea asta, ma simteam pregatita sa fac fata plansului si sa incerc sa nu cedez.
A adormit in bratele mele plangand, eu ii repetam intr-una ca sunt lanag el si il ajut sa treaca peste, ca il iubesc, normal si ca e puternic. Noaptea s-a trezit si a plans, s-a enervat pe mine foarte rau, ma tragea de par, pe urma ma vroia langa el, apoi iar ma indeparta, iar ma tragea de par, oscila mereu, l-am inteles, nu eram nervoasa si i-am permis sa ma "pedepseasca".
A doua zi cred ca a cerut san de vreo 3 ori, i-am repetat aceleasi lucruri, i-am spus ca-mi pare rau, dar chiar nu mai pot, a adormit la fel la mine in brate. Si de atunci asa adoarme, imi mangaie buzele in continuu.
Nu s-a mai trezit noaptea din a 2-a noapte decat sa ceara apa.

Cred ca totul a durat 3 zile >:D<
Eu ma pregatisem pentru 3 saptamani...
Pana la urma... ziceti si voi... eu zic ca era totusi mai pregatit decat parea, sau a renuntat asa de usor de dragul meu...

revin cu amanunte din ciclul "si ce-am facut cu sanii" ca si acolo e o poveste.

L.E.
need help-vreau sa intarc

andreina

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Feb 27, 2009 9:39 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 11:03 pm
Mesaje: 3512
Localitate: St. Mard, France
>:D<


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Feb 28, 2009 7:53 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Iul 16, 2008 2:41 pm
Mesaje: 131
Site web: http://www.hi5.com/friend/290737131--Anca--Profile-html
Localitate: Quingentole, MN
:imbratisare: la amandoi... :pupic1: >:D<

_________________
Imagine

Poti sa ai iubire, doar fiind iubire! Poti sa ai bine, doar facand bine!


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Feb 28, 2009 10:36 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Feb 09, 2009 2:17 pm
Mesaje: 220
Localitate: Bistrita
>:D< mare de la mine!
si astept cu mare interes urmarea!
:-*

_________________
Ana, mamica de 2 bondarei
Imagine
Imagine

si Stefan are blog :D


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Mar 02, 2009 2:44 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mie Mar 19, 2008 9:45 pm
Mesaje: 263
micky eu te inteleg perfect, stiu ca vine o vreme cand mama simte ca puiul trebuie ajutat sa mearga mai departe...cred n intarcarea naturala in momentul in care copilul suge si el intre niste "limite" ca sa le zic asa, acele limite care ne ajuta pe noi, mamele, sa acceptam alaptarea in continuare...daca aceste limite sunt fortate cumva de copil, atunci si eu cred ca e mai bine sa se treaca acest hop, cu empatie..nealaptatul nu tine de AP, cred ca esti mai AP daca-i spui ce simti, daca esti sincera, daca faci apel la puterea lui de intelegere

eu inca il alaptez pe octavian, dar am destule momente ca acelea despre care vorbesti tu...prea multe...a fost o perioada in care ma dureau sanii atat de tare fiindca el sugea ori de cate ori nu-i convenea ceva, ceva nu era pe placul lui, se plictisea sau obosea, dar fara dorinta de a dormi..sugea cateodata si de 10 ori in 2 ore..ca sa alunge oboseala, plictiseala, frustrarea....asa ca am inceput sa discutam, sa cautam (ii sugeram) alte solutii de a ne petece timpul..ok, de joaca nu ai chef, vrei sa sugi..suge si apoi hai sa ne gandim amandoi la ceva ce am putea face...functiona foarte rar..ok,esti suparat ca tati nu se joaca cu tine ca e obosit, hai sa-l tragem de maneca sa-l provocam la joc..cumva ma deranjeaza (mult spus, dar cred ca mai degraba sunt trista) ca el cauta refugiu la san atunci cand ceva nu merge bine, nu gaseste mereu puterea, solutia sa treaca peste moment sau sa ia "taurul de coarne" cum s-ar zice...si am decis sa-l ajut, sa-l "imping", pentru a nu face din san un mod de a-si rezolva niste suparari, fiindca are 2 ani si 3 luni, vorbeste, comunica f bine si am simtit ca are nevoie de jutor sicumva am simtit ca si el imi cerea acest impuls, asa ca am inceput sa i-l ofer


noaptea....doarme cu tz, se scoala dupa 2 ore sa zicem si il intreb uimita de ce nu doarme...pai vreau tzitzia..ok, putina tzizia dar daca papi mereu noaptea tzitzia, nu te vei odihni si vei fi obosit maine..il pun la san, il strang in brate, il mangai, ii arat ca-l iubesc oricum, daca rezista cu tz in gura ii propun sa o lase sa faca nani sa se odihneasca, fiindca daca suge prea mult nu va mai adormi.....cand ma durea de cat sugea noaptea ii ziceam ca ma doare si basta...sa se culce, sa faca nani si atunci imi intorcea cel mai frumos funduletz pe care l-am vazut ....si in 30 secunde sforaia

nu-i refuz sanul niciodata vehement... ii dau in timp ce-i explic ca nu mereu tz e o solutie sa doarma, joace, rezolve suparari..ii propun chestii, uneori reactioneaza superb, de mirare..... alteori nu.....dar eu incerc sa-l ajut in continuare si el e din ce in ce mai receptiv, ori fiindca creste ori fiindca deja nu mai vede sanul ceea ce era cand era bebe


dupa ce face baie il pun il prosop si el zice ca e bebe (poate isi aduce aminte de cand era bebelus, cum il punea mami in prosop si direct la san, neimbracat)..si zice ca vrea tz..il iau ca pe un bebe (de 18 kile :x ) in brate, il pun la san si el suge fix 30 de secunde, sa retraiasca senzatia, abandonul in bratele mamei in prosop, apoi se smulge si redevine "baiat mare" care alearga in fundu gol prin casa, pe dupa canapele.....


aceste momente de "bebe"cred ca ii fac bine, il asigura ca tz e tot acolo cand vrea el...si ma simt si eu super cand fac asta...dar cand se depaseste un anumit prag al rabdarii mele, incepem cu explicatiile...fiiindca nu ma pot minti pe mine..si nici pe el...si simt ca trebuie in acele momente sa-l tratez, nu ca pe o cocutza dependenta ci ca pe un "biat ma'" (baiat mare), capabil sa ma inteleaga, capabil sa se inteleaga si autocunoasca pe el insusi, cu ajutorul meu nemarginit....fiindca trebuie ajutati, asta e clar..atunci cand alaptarea incomodeaza, pe el si pe mine..spun si pe el fiindca..saracul, are momente cand suge in draci apoi ia gura scarbit de pe tz si spune ca e acra..si pleaca..si atunci cum sa ma gandesc sa nu-l ajut?sa-l las in pace pana va redeven dulce pt amandoi? de ce, care e scopul sa redevina dulce?..nu mai bine ii deschid orizonturi pe care el nu le vede inca, nu mai bine i le arat ca ele sunt acolo, exista, il asteapta? decizia e a lui in final, oricum!

pt cat oi mai putea eu....


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Mar 02, 2009 7:15 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Alinna, :x
Ai vb foarte frumos, ai descris cu dragoste alaptatul vostru, ceea ca ma face sa cred ca inca esti senina, ca inca esti acolo cu el si pt el.
Si cred ca ai dreptate ca trebuiesc ajutati cumva, mai ales cand dau semne clare ca ar vrea sa inlocuiasca sanul dar... nu prea stiu cu ce :P .
Exista copii si copii... tu ne-ai spus cat de mult ii vorbesti si-i explici... eu n-am reusit sa-i dezvolt "placerea" asta, de a sta si a ma asculta sa-i povestesc ceva nici cand e vorba despre vre-un personaj, nici cand il face curios ceva, nici cand e un lucur nou dar mai ales sub nici o forma nu sta sa auda ce am de zis cand e frustrat sau suparat. Pur si simplu imi intoarce spatele si raman cu vorba-n gura sau mai nou imi pune mana pe gura sa tac! Deci faza cu mii de explicatii privind suptul si intarcatul a cazut din start la noi.
Dar mi-ar fi placut mult sa fi putut proceda asa cum faceti voi acum..

Acum, eu mai fac si o greseala mare, sunt constienta, dar e mai puternica decat mine chestia asta: nu-mi place sa repet de mii de ori aceeasi chestie, urasc sa spun acelasi lucru azi de cateva ori, maine la fel si poimaine sa vad ca se comporta ca si cand nu i-as fi spus nimic. Da, astept sa tina minte, sau cont sau sa-i pese macar de ce spun eu acum, si mai incolo cand se ajunge in aceeasi situatie. Cer prea mult, e prea mic pt asta? ... habar n-am :-S !

Si cu alaptatul de plictiseala ... please! ma scotea din minti cand il vedeam ca se plimba prin casa si nu stie ce sa mai faca si... bum! hai sa mai sug putin! clar il trimiteam la plimbare, ii gaseam eu o preocupare daca nu!
oare toti trec prin faza asta??

Cred ca la mine incepuse sa ma impinga nevoia de a ma "recastiga" inapoi ca persoana, nu stiu cum sa zic...nevoia de a avea timpul meu, sa nu mai sar repede cu tzatza indiferent ce fac, sa nu ma mai trezesc noaptea ... ma apasau astea mult si faptul de a fi mereu singura cu el, fara cineva care sa-l mai ia, sa iasa cu el, sa-l distreze si altcumva decat cum faceam eu. Mai ales acum dupa 2 ani se simte mult nevoia asta si la copil.
In alte conditii poate l-as fi condus mai bine alaptatul asta si poate si o auto-intarcare ar fi fost mult mai posibila :(
dar incerc sa nu ma mai gandesc...

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Mar 07, 2009 9:00 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mar Mar 04, 2008 11:25 am
Mesaje: 132
Site web: http://allynews.blogspot.com/
Yahoo Messenger: mayaerin
Localitate: Hong Kong
Micky tare bine imi prinde sa citesc povestea cu renuntatul la alaptat. Tot ma pregateam sa scriu despre cum sa " scap" de alaptat si tot amanam. Ma simt si nu ma simt pregatita dar stiu ca momentele in care nu-mi face placere devin din ce in ce mai multe. Si daca mie nu-mi face placere mi-e ca el simte si se supara, si se streseaza sau se agita. Oricum, starile pe care le-ai descris imi sunt atat de familiare incat, desi neplacut, ma bucur sa aflu ca nu sunt singura care sa simta astfel.

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 08, 2009 4:19 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Mar 28, 2008 9:05 pm
Mesaje: 448
Site web: http://educatiedetranzitie.blogspot.com/
Localitate: Baia Mare (deocamdata)
:imbratisare: ati povestit asa de frumos despre voi si puii vostri!

imi pare rau ca povestea noastra de intarcare e una mai degraba trista, nici unul dintre noi nu era complet pregatit pentru asta... am mai povestit-o pe aici, nu am de gand sa o reiau.

ceea ce voiam sa povestesc a fost perioada care a precedat intarcarea. Andrei era exact cum povestiti si voi, isi rezolva toate problemele cu tzitzi. noaptea nu prea se trezea, dar cand se intampla era imposibil sa il culc fara. cand ma hotarasem ca e musai sa-l intarc (urma sa plec la serviciu si sa lipsesc uneori si cate 36 de ore de acasa, de unde pana atunci nu fusesem departe de el mai mult de 3 - 4 ore... ) am inceput sa o raresc cu suptul de zi. si de la 20 - 30 sau mai multe "mese" am ajuns la 5 - 6.

cum am facut asta? in primul rand l-am tinut foarte ocupat, am renuntat la orice altceva ca sa ii dau ceva interesant de facut. am stat cat s-a putut de mult afara (era totusi ianuarie) ca sa doarma bine. cand venea sa ceara incercam sa mai aman momentul, dar fara sa refuz sau sa-i transmit cumva ca nu vreau: ii ofeream altceva de baut sau de rontait, ii propuneam ceva care stiam ca-l pasioneaza... cumva partea asta a mers, dar cand am intarcat nu am avut curajul sa-i zic ca eu nu mai vreau (de altfel eu chiar mai voiam!) i-am zis ca am luat medicamente si s-a facut lapticul albastru si amar...

acum cand ma gandesc inca nu stiu daca puteam sa fac altfel. inca nu cred ca ar fi acceptat pur si simplu ca eu sa nu mai vreau (avem si acum, la 3 ani, lupte imense ca sa ma lase sa dorm cand vin rupta de oboseala din cate o garda). inca nu simt din partea lui ca ne accepta pe noi ca persoane, noi suntem un fel de prelungiri omnipotente ale propriei lui fiinte, care au datoria sa poata tot si sa stie tot si sa fie tot timpul acolo. :D

daca as fi putut sa mai aman momentul cu cateva luni cu siguranta ar fi fost mai simplu, ar fi inteles mai usor, poate ca ar fi decurs totul altfel. sau poate ca s-ar fi revoltat mai tare, greu de zis.

_________________
"Fiecare om are un orizont. Cand acesta se ingusteaza si devine infinit de mic el se transforma in punct si atunci omul zice: acesta este punctul meu de vedere!" David Hilbert

Imagine

http://educatiedetranzitie.blogspot.com/


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 08, 2009 11:42 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:33 pm
Mesaje: 2362
Site web: http://www.sling.ro, www.poarta-ma.blogspot.com
Localitate: bucuresti
m-am tinut mult sa scriu aici dar citind-o pe fianna imi dau seama ca ar trebui.

micky, eu nu pot sa iti ofer o vorba buna. si am sa ti spun de ce.
pentru ca, in toata viata asta, avem o gramada de momente grele. si de nemultumiri, frustrari, suparari, greutati, tristeti care vin din mai multe parti. de la job, de la parinti, de la sot, de la copil, de la vecini, de la animale, de la noi insine, de ... de peste tot. iar ceea ce ne formeaza ca oameni, ce ne da putere, ne face sa mergem mai departe mai buni, este modul in care trecem peste aceste probleme.

dupa parerea mea, copilul este inainte de toate. avea cineva ;) o vorba, mai intai copilul si apoi dumnezeii :D
cand se aduna multe multe probleme, ordinea rezolvarii lor conteaza. as oferi cu mult drag tot ajutorul meu pentru cineva care are nevoie de el in a isi rezolva problemele ce tin de sine insusi, de cei din jur, atat timp cat vede ordinea corecta, vede problema in sine si problemele generate de aceasta. evident, daca nu o vede, as incerca sa il ajut in sensul asta.

din punctul meu de vedere, matteo a fost o victima. din probleme tale matteo nu facea parte. el e doar un copil ce resimte tensiunile dintre parinti, lipsa de disponibilitate pentru el si agitatia din jurul sau. la care reactioneaza cum poate. adica cere mai mult pentru el. si, din punctul tau de vedere el genereaza mai multa tensiune. dar, din nou, parerea mea, comportamentul copilului e doar o reactie la comportamentul parintilor.

iar daca vrei sa indrepti lucrurile trebuie sa gasesti solutia la problema nu la efectele ei.

imi pare tare rau daca postul meu te va supara, dar am vrut mult sa scriu asta pentru fetele care se gandesc la intarcare din aceleasi motive, poate le va ajuta sa gaseasca o solutie mai buna. si, dinnou, asta e doar parerea mea.

_________________
Poarta-ma!

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 08, 2009 3:27 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Dum Feb 17, 2008 11:45 pm
Mesaje: 2854
Site web: http://armonii.blogspot.com/
diana, tu ai dreptate"in sine", dar acum nu am inteles la ce te referi, la intarcare sau la asteptarile pe care le avem de la copii?
eu sunt oricum f f trista ca la un moment dat va trebui sa se intarce, eu nu vreau deloc sa-l intarc, insa alaptatul ma blocheaza in foarte multe chestii fara de care eu ca om ma simt extrem de frustrata.
Din fericire exprienta mea cu intarcarea Sofiei e una frumoasa, asta imi da sperante pt Gh, dar cert e ca eu nu vreau sa-l intarc, insa nici nu sunt dispusa sa ratez f multe chestii doar pentru ca el e alaptat, si sa stric si echilibrul familiei pt asta (de exemplu eu am de lucru in bucuresti si din cauza alaptatului Gh nu sta la aer la busteni, in conditiile in care eu nu am job ....)
asa ca ideea intarcarii e sfasaietoare pentru multe mamici....pe mine una ma rupe in doua .

_________________
mami de Sofia Galagia (11.09.2002) si Gheorghe Fomilu (6.09.2007)


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 08, 2009 3:33 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:33 pm
Mesaje: 2362
Site web: http://www.sling.ro, www.poarta-ma.blogspot.com
Localitate: bucuresti
sabina eu ma refeream la intarcat in situatia pe care a expus o miky (si este una grea, nu contest asta) si in care stiu ca e, mai mult sau mai putin, si fianna.

_________________
Poarta-ma!

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 08, 2009 4:35 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mar Mar 04, 2008 11:25 am
Mesaje: 132
Site web: http://allynews.blogspot.com/
Yahoo Messenger: mayaerin
Localitate: Hong Kong
:) Diana, cand o sa renunt la alaptat o sa-mi fie rusine sa-ti spun.

Ce zici tu e adevarat si frumos dar al naibii de greu si nu oricine poate. Da, si pentru mine Matei e cel mai important si imi doresc sa-i ofer lumea, dar sunt clipe in care ajung la limita. Eu am o limita la care se ajunge foarte usor din pacate si ma vad in situatii in care nu as fi crezut ca o sa ajung acum o luna, de exemplu.

Iar acum mai am si stresul cu alaptatul in public. In Bucuresti nu dadeam 2 bani pe cine se uita la noi dar aici chiar nu imi vine sa scot tzatza in mijlocul unei multimi "invalurite"( nu ca n-am facut-o deja). Plus ca, atata vreme cat mie nu-mi face placere sa alaptez ma umplu de sentimente negative pe care tot puiul mic le va resimti intr-o masura sau alta.

Mi-as dori sa simt acelasi lucru ca si voi, ca nu vreau sa renunt la alaptat dar nu pot.

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 08, 2009 6:25 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:33 pm
Mesaje: 2362
Site web: http://www.sling.ro, www.poarta-ma.blogspot.com
Localitate: bucuresti
alina, eu nu vreau sa-ti fie rusine de mine, eu m-as bucura tare mult daca ai deschide unsubiect despre schimbatul tarii, unde fetele care au plecat te pot ajuta sa treci mai usor peste stresul schimbarii, integrarii, peste momentele astea dificile. >:D<

_________________
Poarta-ma!

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 08, 2009 9:11 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mar Mar 04, 2008 11:25 am
Mesaje: 132
Site web: http://allynews.blogspot.com/
Yahoo Messenger: mayaerin
Localitate: Hong Kong
:imbratisare: Am deschis demult si am uitat de el . Ramolita mai sunt!

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 08, 2009 10:00 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Ian 19, 2008 4:54 am
Mesaje: 2080
Localitate: new york, o vreme
Am un sentiment ciudat. Ca daca as fi citit subiectul asta intr-un moment din viata mea cand imi era cu adevarat greu sa o mai alaptez pe delia, nu as mai fi reusit sa ajung la resursele de care era atata nevoie ca sa fie si delia pregatita.
Da, citesc, recunosc sentimentele grele pe care le-am incercat. da, inteleg. da, cred ca este important ca si mama sa se simta ok cand alapteaza si ca e aiurea tare sa alapteze cand de fapt o seaca asta.
Si totusi mie mi-a ramas asta: imi alaptez copilul in ideea de a-l lasa sa se intarce singur (sau cat de mult posibil si cat de "singur" posibil) si apoi las lucrurile neterminate. sa-l las pe pui sa se descurce inainte sa-mi spuna ca ar fi pregatit. dimpotriva.
ma tot intreb cum sa spun ca sa nu para ca judec, nu stiu cum sa evit sa se simta cineva judecat, pentru ca nu-i vorba de asta.
este despre cum m-am privit eu pe mine si relatia mea cu delia atunci. si cum ma intreb mereu: cum sa fac sa ma pun in starea aia in care sa vad limpede copilul din fata mea, cu tot ce are el in mod serios nevoie. si sa vad cum eu, pentru atat de putina vreme, am un rol pe care in general oamenii nu-l au. acela de a putea face complet fericita sau complet nefericita o persoana, cea mai draga lor. de fapt nu de a o face fericita, ci in mod ironic, de a nu o impiedica sa fie asa cum este ea gata sa fie.

eu consider ca am fost norocoasa.si ca sunt. delia ma intreaba daca imi era drag sa ii dau sa suga. si o face cu un ton anume. al cuiva care asteapta sa i se spuna lucruri tare frumoase, calde, de a se cufunda intr-un culcus minunat. si-i spun. i-am povestit si despre cum a fost spre sfarsit. despre cum mi-a fost greu, despre cum am asteptat-o,despre cum am apreciat ca a inteles si mi-a iesit in intamplinare de indata ce a fost pregatita. m-a pupat atunci intr-un mod plin de intelegere. dar acum vorbim despre mama si puiul, despre momentele noastre frumoase si line de care ne amintim frumos tare. si-mi mai zice: mami, ma simteam tare bine la tine in burtica cand erai mireasa :).

_________________
Imagine


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 63 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 9 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România