Julia te inteleg cum e...si mie mi s-a intamplat. Ma necajesc si eu si nu mai sunt buna de nimic atunci dar imi dau seama ca daca lumea nu e deschisa nu prea pot ajuta.
Julia scrie:
Am fost in tara cateva zile,am stat la rude la tara,pe langa Satu Mare.Am intalnit acolo o mamica tanara,care de cateva saptamani a nascut al doilea copilas.Se plangea ca se simte rau,ca ia pastile ca sa ii opreasca lactatia,ca bebele nu vrea sa mai suga,vomita tot ce suge,vrea numai lapte praf cu bibe.Degeaba am incercat sa ii spun ca laptele matern e cea mai buna solutie,ca e greu la inceput pana dezobisnuieste fetita de bibe si o face sa accepte sanul,dar se merita,ca aia,ca aialalta,i-am povestit din experienta mea,sa fie cat mai credibil si categoric.Avea raspunsul potrivit si pregatit pentru orice ii spuneam,declara ca stie ca laptele de mama e cel mai bun pt copii,ca se merita,ca blabla,concluzia era tot ca "laptele meu nu e bun,medicul a spus sa nu mai alaptez,ca de la laptele meu vomita fata".Nu a facut nici analize,nici nimic,deci e vorba de prostii recomandate dupa ureche si aparente,asa m-am enervat in sinea mea,mi-am dat seama(oare pentru a cata oara?!) ca bine cu forta nu poti face,ca degeaba incerci sa ajuti pe cineva,daca nu vrea sa se ajute singur.
Si,da,stiu ca nu e mare lucru,ca pot copiii sa creasca mari si sanatosi si frumosi si cu lapte praf sau de vacuta,dar viata asta e asa de scurta....si ratezi momente asa frumoase din viata copilului tau eliminand voit alaptarea.Sunt trista azi...