attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Dum Feb 23, 2020 9:08 pm

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 23 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Joi Feb 14, 2008 6:02 pm        Subiectul mesajului: (auto) intarcarea si obiectele de atasament 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8182
Localitate: Montreal, Canada
cate ceva despre alaptarea noastra prelungita, dar despre finalul acesteia
am observat ca Felix de mai bine de o saptamana n-a mai cerut sanul
in schimb am observat ceva chiar azi: a dezvoltat un atasament pe care nu-l avea inainte pentru o masinuta, cars a lui
doarme cu cars, se trezeste cu cars, cars merge la plimbare, in parc, cars are prieten - crichetto - si tre sa-l insoteasca si acesta
si nu stiu cat e de bine
candva adana m-a provocat la o astfel de discutie, dar din criza de timp, din cauza ca nu puteam sa-mi formez o parere am tot amanat sa-i gasesc un raspuns
si iata-ma cu dubii
ma intreb cat a fost autointarcare si cat o fost o intarcare condusa, si incerc sa inteleg ce-mi spune acel cars al lui de care s-a atasat intr-atat.....

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Feb 14, 2008 9:32 pm        Subiectul mesajului: Re: (auto) intarcarea si obiectele de atasament 
Neconectat

Membru din: Lun Feb 11, 2008 11:54 pm
Mesaje: 323
gazzella scrie:
cate ceva despre alaptarea noastra prelungita, dar despre finalul acesteia
am observat ca Felix de mai bine de o saptamana n-a mai cerut sanul
in schimb am observat ceva chiar azi: a dezvoltat un atasament pe care nu-l avea inainte pentru o masinuta, cars a lui
doarme cu cars, se trezeste cu cars, cars merge la plimbare, in parc, cars are prieten - crichetto - si tre sa-l insoteasca si acesta
si nu stiu cat e de bine
candva adana m-a provocat la o astfel de discutie, dar din criza de timp, din cauza ca nu puteam sa-mi formez o parere am tot amanat sa-i gasesc un raspuns
si iata-ma cu dubii
ma intreb cat a fost autointarcare si cat o fost o intarcare condusa, si incerc sa inteleg ce-mi spune acel cars al lui de care s-a atasat intr-atat.....


Cred ca Felix s-a autointarcat; si asta a insemnat o rupere in sensul de detasare de san... trebuia sa se ataseze de altceva pentru a se putea rupe; sanul ii oferea o siguranta aparte; acum incearca sa o gaseasca in altceva; momentan intr-un obiect, mai tarziu o va afla intr-o persoana. Nu cred ca este ceva anormal. :) Acu depinde de obiect... finul surorii mele s-a atasat la un moment dat de un polonic :lach:

_________________
http://crosettricot.blogspot.com/
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Feb 18, 2008 11:43 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Dum Feb 17, 2008 11:45 pm
Mesaje: 2854
Site web: http://armonii.blogspot.com/
Gazzella,
eu nu mi-as face probeleme.
tind sa cred ca e vorba de cu totul si cu totul altceva.
La varsta asta atasamentul de obiecte e ceva aproape social.
Fiica mea s-a intarcat la un an si 8 luni, si dupa 3 ani a inceput sa prefere anumite obiecte, pe anumite perioade de timp. Acuma, la 5 ani si 5 luni, e atasata de ponei :D
am inebunit cu poneii astia...dar n-am ce sa ii fac.
Mai toti copiii pe care ii cunosc au avut diverse jucarii preferate, in etape.
Aseman asta cu preferinta pt o anumita mancare, pe o anumita perioada de timp.
Nu te ingrijora!
Sofia la varsta intarcarii nu a avut niciun obiect de atasament, de aceea tind sa cred ca e o faza inerenta.

_________________
mami de Sofia Galagia (11.09.2002) si Gheorghe Fomilu (6.09.2007)


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Feb 19, 2008 1:58 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Ian 19, 2008 4:54 am
Mesaje: 2080
Localitate: new york, o vreme
m-am oprit atunci (la momentul despre care spune andreina) la capitolul "obiectele tranzitionale" din "de la psihiatrie la pediatrie" din care reiesea, ca si din unele capitole anterioare (un pic), ca ar fi un semn bun sa aiba copilul astfel de obiecte de atasament. la vremea respectiva ceea ce ma intrebam era asa:

daca este un semn de sanatate psihica si dezvoltare buna adoptarea acestor obiecte si cumva un semn de ingrijorarea lipsa lor (asa cum reiese din carte) nu este posibil cumva ca acest lucru sa fie valabil (si ma refeream strict la partea de ingrijorare) doar in cazul in care intarcarea copilului survine undeva pana intr-un an (asa cum probabil se intampla in populatia studiata de w) sau doar dupa ce intarcarea are loc, chiar daca asta se petrece mult mai tarziu decat varsta de un an. in orice caz, winnicott pare sa nu fi luat in calcul ideea autointarcarii.

deci, una peste alta, conform celor zise de winnicott, faptul ca un copil (inainte sau dupa intarcare) adopta un obiect (jucarie, colt de paturica...) ca obiect tranzitional este un lucru foarte bun si sanatos. intrebarea mea era daca este faptul ca copilul nu adopta un astfel de obiect este problematic.

deci, luand-o altfel, eu mi-am explicat cam asa:

cred ca winnicott a studiat doar situatii in care mama a intarcat copilul la o varsta de maximum un an (cred ca de fapt majoritatea pana in 9 luni), intarcarea fiind initiata de mama. asa ca, intr-un fel, intarcarea aparea ca o mare frustrare (deziluzionare) inevitabila (in sensul ca toata lumea intarca copiii) la care copilul se adapta mai bine sau mai putin bine. masura in care copilul se adapta bine era data de masura in care mama fusese capabila la inceput sa se adapteze aproape perfect nevoilor copilului, (creand pentru el un mediu care sa raspunda cat mai bine nevoilor copilului, dandu-i acestuia iluzia ca nevoile lui il creaza) pentru ca apoi, pe masura ce copilul devenea capabil sa se adapteze EL tot mai mult la realitate, sa-i permita o confruntare gradata cu realitatea, asa cum este ea.
dar revenind...in cazul in care adoptarea obiectului tranzactional era un semn de succes al adaptarii la situatia profund frustranta care era intarcarea daca trecerea peste varsta adoptarii obiectului (nu mi-e clar care ar fi asta, daca nu ne raportam la intarcare) fara aceasta frustrare masiva nu ar fi putut lasa loc la o traversare catre formarea simtului realitatii cu pastrarea sentimentului de sine lin si ok si fara obiect, cu o desprindere graduala si de la sine de mama ca obiect de atasament.

una peste alta, dupa winnicott este bine ca felix a adoptat un obiect tranzactional. in principiu obiectul si zona tranzitionala este la granita intre realitate si iluzie, intre eu sunt totul si pot totul si eu sunt diferit de restul si exista lucruri care se intampla indiferent de dorintele si actiunile mele (lucru care te face mai mic, dar si mai putin vinovat de tot ceea ce se intampla :) ). este o zona de trecere lina, o zona necesara pentru ca realitatea sa fie acceptata ca atare (formarea simtului realitatii sa se faca lin) fara ca sentimentul de sine sa fie sacrificat pe altarele adaptarii si independentei atat de mult invocate de cei pentru care educatia spartana este un lucru bun. si este un loc de odihna, un loc in care te pot intoarce si poti redeveni atotputernic cand lumea te covarseste sau unde te poti intalni cu realitatea in portii suportabile, alese de tine. o zona de antrenament si relaxare. eu asa am inteles-o.

insa capitolul asta am indoieli ca e bine tradus, de-aia o sa vreau sa fac rost de varianta originala. inca am dubii ca am inteles totul bine. inca sunt zone in care nu am inteles ce scrie.

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Feb 22, 2008 10:38 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Joi Ian 24, 2008 3:50 pm
Mesaje: 424
Localitate: Cluj-Napoca
Gazzella, cum e cu auto/intarcarea lui Felix? A mai cerut san sau nu ? Ma gandeam ca lui ii e mai greu ca unui copil singur la parinti, caci o vede pe Bendis.
Am vorbit cu Claudia la telefon, tare mult ii lipseste contactul cu voi, se intreba oare tu cum te-ai descurcat, ii e tare greu sa se imparta la 2 copii, sa se ocupe de amandoi in asa fel incat sa nu fie niciunul prea afectat.

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Mar 29, 2008 1:49 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Mar 28, 2008 9:05 pm
Mesaje: 448
Site web: http://educatiedetranzitie.blogspot.com/
Localitate: Baia Mare (deocamdata)
:) uite ca primul meu post pe acest forum s-a nimerit sa fie tocmai aici... asa ca o sa va salut aici pe toate si o sa va spun ca ma bucur sa va cunosc, chiar daca nu o sa fiu un membru prea activ pe forum din lipsa de timp.

de cand am citit primele pagini din "Joc si realitate" a lui Winnicott am avut exact aceeasi senzatie ca si adana: ca W. se referea la o "normalitate" care nu era de fapt normala. ca necesitatea unui obiect tranzitional nu e una inerenta conditiei umane ci tine exact de practicile curente de crestere a copiilor.

obiectul tranzitional satisface, pana la urma, nevoia de securitate. el e bun si util atunci cand exista ceva care perturba sentimentul de bunastare si de siguranta, dar sincer nu cred ca e necesar pentru orice copil.

gazella, ca sa raspund la intrebarea ta... cred ca Felix s-a intarcat singur, dar a existat altceva care l-a facut sa se simta nesigur (nu mai stiu, el merge la gradinita, parca?). e adevarat ca la varsta lui e normal sa aiba obiecte preferate, dar asocierea cu somnul si atasamentul lui foarte mare fata de obiectul respectiv parca suna totusi a obiect tranzitional. nu cred ca e ceva rau, e doar o faza, e oricum mai bine asa decat sa nu stie cum sa se securizeze singur...

din experienta personala pot sa zic ca lipsa totala a unui ob tranzitional poate fi uneori catastrofala: eu am fost nevoita sa intarc la 1 an si 10 luni pentru ca ma pregateam sa incep serviciul, trebuia sa fiu destul de des plecata de-acasa, la serviciu lucrez si noptile... nu am vrut sa coincida plecarea mea la serviciu cu intarcarea, mi s-a parut ca ar fi fost prea dificil de acceptat si am avut dreptate.

aparent intarcarea s-a produs foarte lin si fara evenimente, eram chiar uimita. asta pana cand copilul a inceput sa refuze sa mai mearga la culcare... au fost 2 luni groaznice si pentru el si pentru noi, in care momentul somnului devenise extrem de tensionat (el fusese obisnuit sa adoarma la san). dormea foarte putin, uneori doar 7 ore din 24, era mereu obosit si isterizat, nu are sens sa va descriu tot tabloul.

am incercat in toata perioada asta sa ii ofer diverse jucarii care sa devina obiecte tranzitionale dar nu a functionat... am gasit o lanternuta gen diaproiector care a fost de mare ajutor, dar ziua tot nu voia sa se culce...

acum cateva seri am avut o discutie cu el, i-am povestit de cand era el mic in burtica si pana in prezent :) cand am ajuns la capitolul tzitzi......... discutia s-a prelungit muuult si a fost foarte serioasa, se vedea ca il preocupa ce s-a intamplat... a fost asa de fain sa discutam, am incercat sa-i explic ce am crezut eu ca se putea explica si de atunci am simtit ca s-a relaxat mult in relatia cu mine si asa, in general.

asa ca... poate functioneaza si la voi reteta ;)


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Mar 29, 2008 2:05 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Ian 19, 2008 4:54 am
Mesaje: 2080
Localitate: new york, o vreme
ananda scrie:
:) chiar daca nu o sa fiu un membru prea activ pe forum din lipsa de timp.


ei vezi, asta nu imi place. chiar daca inteleg.
vezi tu, abia imi lasasem capul in maini asa, relaxata si cu un zambet anume, asternandu-ma sa te cunosc. :)

si pentru ca ma roade o curiozitate anume: cum ai ajuns printre noi?

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Mar 29, 2008 2:10 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Mar 28, 2008 9:05 pm
Mesaje: 448
Site web: http://educatiedetranzitie.blogspot.com/
Localitate: Baia Mare (deocamdata)
m-a "racolat" gazella, fireste! :D (pe ea o stiu de vreo 2 ani de pe mai multe forumuri :) iar copiii ei imi sunt tare dragi! ).


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 30, 2008 12:09 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Mar Ian 22, 2008 11:46 pm
Mesaje: 93
Localitate: bucuresti
Bine-ai venit Ananda! tare ma bucur sa te gasesc aici! :) citesc mereu cu placere posturile tale,mi se par echilibrate si filtrate.Stiu de povestea voastra cu somnul..ma bucur ca acum a trecut!Pupa-l pe Andrei :)

_________________
vrabiuta mea Luca - 20 septembrie 2005 -


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 30, 2008 1:00 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:33 pm
Mesaje: 2362
Site web: http://www.sling.ro, www.poarta-ma.blogspot.com
Localitate: bucuresti
ananda scrie:
ca necesitatea unui obiect tranzitional nu e una inerenta conditiei umane ci tine exact de practicile curente de crestere a copiilor.

obiectul tranzitional satisface, pana la urma, nevoia de securitate. el e bun si util atunci cand exista ceva care perturba sentimentul de bunastare si de siguranta, dar sincer nu cred ca e necesar pentru orice copil.
tare mult imi place sa imi aud gandurile spuse de altcineva, mai bine decat o pot face eu. subscriu cu toata inima :floarealbastra:

si bine ai venit!

_________________
Poarta-ma!

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Mar 30, 2008 11:42 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Mar 28, 2008 9:05 pm
Mesaje: 448
Site web: http://educatiedetranzitie.blogspot.com/
Localitate: Baia Mare (deocamdata)
azura si diana, multumesc mult! :imbratisare:

revenind la topic, ma gandeam azi ca problema obiectelor de atasament face parte dintr-o discutie mai larga, aceea a iubirii atasate vs iubirea detasata. probabil ca avem atat de mari probleme in a iubi detasat tocmai pentru ca in copilarie nu am avut atasamentele suficient de puternice care sa ne permita sa avem increderea in sine necesara detasarii.

ne iubim adesea partenerii in mod posesiv, avem gelozii, neincrederi, ii sufocam cu prea multa afectiune sau le cerem dovezi permanente de dragoste, ca si cum dragostea ar trebui dovedita, nu simtita! nu stiu care e locul obiectelor tranzitionale aici, poate ca au si ele un rol, dar sincer pe mine m-ar ingrijora mai degraba prezenta decat absenta lor.

atasamentul fata de o persoana face parte din mecanismele de supravietuire: atata timp cat nu esti autonom complet dpdv fizic si mental ai nevoie de un astfel de atasament care sa suplineasca ceea ce tie iti lipseste. ai nevoie de un model, de un provider de ingrijire si de dragoste, de o "autoritate" incontestabila de la care sa inveti ceea ce e necesar sa stii pentru dezvoltarea ta.

atasamentul fata de un obiect nu are o functie directa de supravietuire fizica. Nu ma refer aici la a avea o jucarie preferata, ma refel la a iubi efectiv o jucarie in mod exclusiv si usor obsesional. E pana la urma o forma de personificare, de transfer a afectiunii dinspre persoana de atasament (mama sau altcineva) inspre obiectul cu pricina, care capata insusiri oarecum "magice". Pana la un punct banuiesc ca e un fenomen normal in procesul de detasare: copilul nu are de obicei resursele interioare de combatere a stressului si atunci cand incepe desprinderea de mama el cauta aceste resurse mai intai in exterior. Pe masura ce invata sa se linisteasca singur forta obiectelor tranzitionale ar trebui sa scada, totusi, iar daca lucrul asta nu se intampla eu gandesc ca asta e un semn ca undeva lucrurile nu se desfasoara in sensul dorit.

banuiesc ca un fenomen similar sunt si "prietenii imaginari" si cred ca nu e intamplator faptul ca acei prieteni imaginari apar predominent in cultura tarilor vestice, "civilizate", mai ales in America de Nord. numai ca fenomenul e mai grav, cred eu, semnifica o lipsa mai acuta de suport real iar compensarea pe care copilul o face e oarecum schizoida, il rupe de realitate... sunt multe de zis dar deja sunt destul de off topic asa ca ma opresc (mai ales ca s-a si facut tarziu tare!) :)


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Mar 31, 2008 9:34 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8182
Localitate: Montreal, Canada
bine ai venit, Ananda!
tare ma bucur ca esti aici

dar sa actualizez putin situatia

http://www.attachmentparenting.ro/forum ... &&start=15

ananda scrie:
gazella, ca sa raspund la intrebarea ta... cred ca Felix s-a intarcat singur, dar a existat altceva care l-a facut sa se simta nesigur (nu mai stiu, el merge la gradinita, parca?). e adevarat ca la varsta lui e normal sa aiba obiecte preferate, dar asocierea cu somnul si atasamentul lui foarte mare fata de obiectul respectiv parca suna totusi a obiect tranzitional. nu cred ca e ceva rau, e doar o faza, e oricum mai bine asa decat sa nu stie cum sa se securizeze singur...


tocmai avea vreo 2 saptamani de cand nu mai frecventa gradinita, dar era o situatie tensionata
taica-su tinea mult la gradinita si insista sa-l duc, eu stiam ca n-am sa-l duc oricum, dar imi cautam argumentele si-o scaldam:
"bine...o sa-l duc maine" si maine se intampla vesnic ceva
pana cand n-am mai tolerat situatia si i-am comunicat clar ca eu anul asta nu-l mai duc la gradinita, dar daca vrea el poate sa-l duca (e mult plecat, nu-i cu zilele acasa :D )
si de cand a inteles Felix ca-i botezata situatia si-a pierdut din intesitate atasamentul fata de cars
acum e doar suo amico, iar daca-l uita cu zilele intr-un colt de casa nu e nicio tragedie :)

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Mar 31, 2008 5:01 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Ian 19, 2008 4:54 am
Mesaje: 2080
Localitate: new york, o vreme
ananda scrie:
numai ca fenomenul e mai grav, cred eu, semnifica o lipsa mai acuta de suport real iar compensarea pe care copilul o face e oarecum schizoida, il rupe de realitate...


hmmm...poate ca este totusi prea mult sa pornim de la faptul ca obiectele tranzitionale nu-i musai sa apara in dezvoltarea copilului si a afirma ca este ceva in neregula ca ele apar. in plus, atasamentul fata de obiecte si atribuirea unor insusiri magice este intalnita in cam toate culturile. de aici cred ca s-au nascut multe ritualuri religioase...in fine...asta mi-a venit acum, la o prima citire a cuvantului magic in textul tau.
in alta ordine de idei, cum probabil stii, winnicott atrage destul de des atentia asupra faptului ca in copilaria mica se intampla fenomene care sunt absolut normale si de asteptat la aceasta varsta dar care in viata adulta ar fi absolut anormale. daca ar fi sa luam chiar faptul ca nu face diferenta intre ceea ce este real si creat de el si asa mai departe. pana cand simtul realitatii este castigat (pastrand un simt al sinelui intact) multe fenomene pot fi asocitate bolilor psihice cand ele de fapt corespund normalitatii in acest stadiu.

sunt intr-o perioada in care nu am timp si stare sa ma adun sa dezbat subiecte asa serioase. insa nu am putut sa nu o fac pentru ca a fost mentionat cazul prietenilor imaginari si eu stiu pe cineva aici pe forum care-i tare ap (relatia ei cu fetita ei mi-a fost de multe ori un exemplu fain tare) si a carei fetita are o prietena imaginara. eu cred sincer ca nu este nimic rau in asta si cred ca de la un punct in colo capacitatea copilului de a-si gasi modalitati de detasare nedureroase e un semn de inteligenta. cand spun de la un punct incolo ma refer la iesirea din bebelusie. pentru ca a solicita unui bebelus adaptarea la mediu (asa cum se poarta in romania cel putin) este intr-adevar o invitatie la patologie. si cu cat copilul este mai inzestrat nativ dpdv intelectual cu atat riscul de a dezvolta un sine fals si a o lua catre patologie e mai mare. la fel de mare este riscul pentru un copil insuficient dotat intelectual care nu va reusi sa faca aceasta adaptare si va ramane probabil la un stadiu inferior celui la care ar putea totusi ajunge in dezvoltare daca i s-ar fi creat conditiile. asta dupa cum spune winnicott.
deci atentie mamici care vreti sa invatati copilul fara tinut in brate si fara multe alte lucruri necesare, incercati macar sa inzestrati mediu copilasul din punct de vedere intelectual :D.

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Iul 31, 2012 1:40 pm        Subiectul mesajului: Re: (auto) intarcarea si obiectele de atasament 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8182
Localitate: Montreal, Canada
chiar aseara am citit ceva foarte interesant si care-mi place
copiii, altii decat caucazieni, adica cei din spatiile industrializate, nu au obiecte de atasament
o sa scanez paginile, is vreo 2 legate de somn, plans si obiecte de atasament

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Iul 31, 2012 2:51 pm        Subiectul mesajului: Re: (auto) intarcarea si obiectele de atasament 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Mar 27, 2010 7:41 pm
Mesaje: 2495
Localitate: pe frontul de vest:)
apai a mea, caucaziana si industrializata :P nu are...cel putin nu inca. o apuca sporadic cu cate o papusa, in maxim cateva zile uita de ea :))

_________________
Imagine
http://jurnaldespreiubire.blogspot.com/


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 23 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România