Citat:
citat din mesajul Dianei
imi pare tare rau daca postul meu te va supara, dar am vrut mult sa scriu asta pentru fetele care se gandesc la intarcare din aceleasi motive, poate le va ajuta sa gaseasca o solutie mai buna. si, dinnou, asta e doar parerea mea.
Pornind de la cuvintele Dianei deschid acest topic cu speranta ca voi gasi ajutor. Nu stiu inca ce fel de ajutor caut, stiu doar ca azi dimineata mi-am dat seama ca am ajuns la capatul puterilor. Am strigat la Alex fara motiv (nu ca daca as fi avut motiv ar fi fost ok sa strig la el...ca nu o fac niciodata) si m-am simtit mizerabil cand am realizat ce am facut.
S-a intamplat pentru ca sunt foarte obosita...si se pare ca multele nopti nedormite (un an jumate) m-au afectat mai tare decat credeam. Alex sta la san aproape toata noaptea, se trezeste de atatea ori incat am renuntat de mult sa mai numar
si, cam 4 nopti pe saptamana, se trezeste pe la ora 2 si nu mai adoarme pana pe la 5
. Sau se trezeste de tot pe la 4...si treaba asta dureaza deja de prea mult timp...
Mai spuneam eu pe undeva ca de cand s-a nascut nu a dormit mai mult de 3 ore legate...si partea proasta e ca mai nou nici nu mai reusesc sa adorm la loc cu el la san...pentru ca ma zgarie sau ma gadila si am devenit foarte sensibila la treaba asta.
Cu toate ca nu ma vedeam alaptandu-l pana la 7 ani, nu credeam ca o sa ajung sa simt ceea ce simt. Dar efectiv nu mai pot. Noaptea nu mai fac fata. Am ajuns sa ma enervez ca nu adoarme...sau ca ma zgarie sau ca mie mi se inchid ochii si el nu adoarme...si trec minutele...apoi orele si el tot nu doarme...sta ce sta la san, apoi coboara din pat si merge la usa, apoi vine inapoi...si tot asa...daca ies cu el din camera merge si se joaca...fara sa-l deranjeze ca e 2 noaptea
...am ajuns astfel sa cred ca viata mea s-a deteriorat din cauza asta (desi de multe ori nu-mi recunosc asta nici macar mie) si da daca l-as intarca, s-ar imbunatati simtitor. Si as putea dormi. Si eu si el si tatal lui...
Ziua in schimb, nu cere de mult...eu lucrez si lipsesc cam 6 ore inca de cand avea el 7 luni.
La un moment dat reusisem sa-l adorm seara in brate...acum nu mai vrea.
Vrea "nani".
Ziua cat lipsesc sta cu una din bunici. Il vad ca ii place cu ele, se lumineaza la fata cand le vede, se joaca, nu plange dupa mine niciodata....Seara insa... s-a intamplat de vreo doua ori sa lipsesc, l-au adormit usor... insa la prima trezire (cam dupa o ora) a inceput sa planga vazand ca nu sunt acolo... noroc ca intre timp ajunsesem si eu acasa.
Ma gandeam la Andreina si Sabina cum au lipsit ele 2-3 zile si imi dadeam seama ca in cazul nostru asa ceva ar fi fost exclus. Nu cred ca ar fi putut sta noaptea fara mine, fara "nani".
Si acum vine intrebarea...eu ce sa fac? Ca mult, in situatia de acum eu nu o mai duc...sunt atat de obosita ziua incat am ajuns sa gandesc in reluare...si as trece si peste dar am ajuns sa strig la copil
...in conditiile astea, eu ce-i mai dau si ce-i iau inapoi?
Cat despre intarcarea treptata.... pai daca el suge numai noaptea cum naiba se face asta?
Plasturi si mustar, se intelege ca nu. De plecat de acasa n-as vrea...
Scuzati incoerenta, daca doriti lamuriri suplimentare le dau cu drag. Orice vreti sa-mi ziceti imi va fi de ajutor...mai putin tacerea.