Alenaid... m-am oprit la postarea ta pt ca ma vedeam pe mine. Asa era Diana. Un copil care se trezea de cel putin 20 de ori pe noaptea, asta dupa ce adormea dupa miezul noptii, care plangea mai mereu pana la un an, care isi dorea totul si nu accepta nimic... parca s-a linistit mai inainte de un an, dar asemanarea e izbitoare. Acum e la polul opus si rezultatul- foarte independenta. Ea face orice singura: merge la wc fara sa anunte, se imbraca singura etc. Cred ca si baiatul tau e la fel de independent...isi doreste sa faca dar nu poate...altii decid, altii fac iar lui ii ramane doar sa planga si sa ceara ziua...iar noaptea sa-si elibereze toate angoasele acumulate in timpul zilei... De aceea, personal, nu cred intr-un program dupa ceas care l-ar face sa doarma mai bine. E ca si cand tratezi o iritatie dar nu stii ce a provocat-o. Poate sa apara iar.
1. aveti probleme mai mari acum si nu cred ca
olita este una dintre ele. Am inteles ca se irita... nu-l poti lasa mai mult dezbracat in niste chilotei?...sau pe o paturica in timp ce va jucati... nu gasesti o varianta ca sa eliminati olita? Luata asa separat poate nu e o mare problema. Adaugandu-se la restul lucrurilor pt care trebuie sa lupte pt autonomia lui... ar putea sa fie picatura care umple paharul. Daca o introduceti si atat de rar atunci chiar nu-i vad rostul.
2. Al doilea lucru la care ma gandeam citind postarea ta-
scaunelele in care trebuie sa stea... scaunelul de masa e chiar asa important pentru voi? Simti ca nu l-ai putea hrani altfel? El cum ar vrea? Are o pozitie anume? Are un plus preferat, paturica...ceva care sa-l insoteasca in mijlocul unui covoras unde se poate pune o placa de lemn cu castronelul cu mancare?...
In masina...daca uneori sta pe bancheta si alteori in scaunelul de masina si sesizeaza ca altii il vor in scaunel, automat va lupta pentru a ajunge acolo unde stie ca e decizia lui... Crezi ca daca l-ai lasa numai in scaunelul de masina ar fii mai bine pe perioada indelungata pentru voi? La un moment dar nu s-ar obisnui? Ma gandeam la experienta noastra. Diana statea fara probleme pana la un an, cand, ne-a vizitat o prietena de aici, de pe forum, a carei fetita plangea foarte tare de cate ori urca in masina. Dupa cateva astfel de zile Diana a inceput sa urle si ea. Am inceput sa o iau in brate si automat a inceput sa refuze scaunul de masina. Cum ne apropiam de scaunel cum incepea scandalul. O luam in brate-imi cerea tzitzi, o puneam in scaun-scandal. Am abordat altfel problema: cand incepea sa planga ii vorbeam frumos si ii spuneam ca o sa opresc in curand; opream, o luam in brate, ii vorbeam ii dadeam tzitzi vreo 5 minute, o puneam la loc...ea plangea iar...iar mai mergeam 5 minute, iar opream... cu timpul perioadele de plans s-au rarit...si perioada n-a fost lunga. Nu o tin minte ca pe ceva foarte grav din trecutul nostru. Eu, tinand cont ca suntem intr-un oras asa aglomerat si mai era si vara, am preferat varianta aceasta. Era mult mai sigura pentru ea si pt a ajunge oriunde in oras trebuia sa plecam cu masina. Saptamana asta am avut 2 drumuri de 90 de km dus, 90 intors si a stat in scaunelul ei frumos. Imi striga "Mami, parte"-Mami, mergem departe... De Paste vom merge in Sibiu iar... 8-9 ore de mers cu masina dar nu-mi fac probleme. Am plecat de la un an cand nu mai suporta scaunelul si am ajuns sa-i placa si chiar prefera sa doarma in masina decat in casa.
3. cu
periatul dintilor... a avut si Dia o perioada cand nu suporta. Am luat o pauza. Ne vedea pe noi si nu avea nicio reactie pana cand, mergand in mall, am ajuns la raionul de periute de dinti. Ne-am luat fiecare cate una, inclusiv ea. Ne aratam entuziasmati (chiar eram
ca nu ne propusesem nimic). Abea acasa mi-am dat seama ce bine este ca e interesata de periuta aceea. Ne-am spalat amandoi (eu si sotul) pe dinti cu usa deschisa dar n-a zis nimic nici ea, n-am zis nici eu. Dupa cateva zile, privindu-ma, mi-a adus periuta ei (aveam grija sa i-o pun mereu in fata ambalata). Dar repet...dupa o pauza de cateva zile... Ar putea functiona sa il iei in brate si sa te speli pe dinti in fata lui, sa iti admiri dintii in oglinda, sa faci lucrurile sa para interesante fara sa-l vizezi neaparat pe el, fara sa-i arati lui sau sa-l implici cumva. Doar sa fie prezent.
4.
La restaurant a fost o intamplare nefericita. Din pacate inteleg ca nu v-ati simtit bine niciunul. Nu poti sa te relaxezi la restaurant cu un copil care vrea sa invete legile fizicii acolo, singur. Mai mult stres! Dar ai putea sa te relaxezi la restaurant lasandu-l in grija cuiva pentru o ora, sau mergand la teatru sau la film, sau la opera (mie incepuse brusc sa-mi placa opera
dupa atatia ani -vreo 3 cred- de pauza).
5.
Vrea nu stiu ce obiect si cand i-l dai plange? Poate nu vrea sa i-l dai. La cum il descrii, ca vrea sa faca totul singur, lasa-l sa si-l ia. A trecut de perioada in care cerea de la mami. Acum vrea sa faca el dar inca nu stie cum. Vrea sa dispuna de propriul corp. Lasa-l sa se catere sa-si ia ce vrea. Sau, daca e prea sus, inventeaza un joc, razi, arata-i obioectul, muta-l undeva in apropiere dar dupa un obstacol...lasa-l sa se tarasca pana la el (nu stiu daca merge in picioare sau nu).
6.
Plange cand il imbraci? Si Dia plangea si abea cand a inceput ea singura sa faca n-a mai plans. Acum, de pe la 2 ani si 3 luni, se imbraca singura de la chilotei la hainuta, inclusiv. De o saptamana a descoperit cum sa-si bage cealalta mana fara sa o ajute cineva. Isi incheie singura cureaua.Azi si-a legat singura cordonul. A facut un nod de toata frumusetea dar l-a facut ea! ...la nici 3 ani... Arata-i hainutele, lasa-l sa si le traga. Pantalonasii cel putin. Pune-i in fata lui, ia-ti si tu unii si stai langa el. Fiecare cu pantalonii lui. Imbraca-te si dezbraca-te incet. E mai relaxant decat sa te uiti la tv sau sa speli vase... si comic, de asemenea. Fa din asta un joc. Nu va merge imediat. Lasa-i pantalonii in apropiere si vezi ce face... nu-i mai pune pampers ca si asa spuneai ca se irita. Pune o patura, ceva mai gros pe jos.
Spui ca de fiecare data amani ce nu este necesar... nu amana...elimina!
Oricum, ai luat o decizie buna neintarcandu-l inca. Tu simti corect tot ceea ce simti. Eu nu inteleg cum ar putea ajuta intarcarea. Mie mi se pare un copil anxios deja. Solutia ar sta in directia opusa...ajutandu-l sa se relaxeze.
De ce-ti scriu toate aceste lucruri? Am senzatia ca lupta aceasta va inceta cand va ajunge sa se simta mai sigur pe actiunile lui, pe independenta pe care si-o doreste. Acorda-i liberatate peste tot acolo unde isi doreste si nu reprezinta un pericol iminent pentru el. Apoi, eu cred ca va deveni mai putin anxios ziua si, implicit, mai relaxat noaptea. Asa cred ca a fost cu Diana. Din pacate, n-am inteles la timp. Nu intelegeam de ce plangea atata cand eu eram acolo mereu...doar ca, in disperarea mea-ca mereu am fost o panicoasa- eram
prea acolo.