attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Dum Feb 23, 2020 2:08 pm

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 20 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Mar Apr 01, 2008 12:02 pm        Subiectul mesajului: Rolul tatalui in ecuatie 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 8:20 pm
Mesaje: 897
Yahoo Messenger: inaioana
Localitate: Ploiesti
Deschid acest subiect ca sa lamurim putin rolul tatalui, cat de important este dar mai ales CUM si IN CE FEL este important...lucruri de genul acesta.
Asta pentru ca "modelele" familiale sunt cat se poate de diverse, m-ar interesa sa incercam niste raspunsuri la care ar putea fi o abordare incorecta pentru dezvoltarea copiilor.

M-am gandit la asta atunci cand Loredana a vorbit de mai multe ori de nevoia Darei de a petrece timp zilnic cu tatal ei si si-a exprimat ingrijorarea privind planul nostru de a ne muta in Austria urmand sa ne vedem cu sotul meu mai mult in week-end. Ceea ce pentru mine nu inseamna o mare schimbare, pana la urma, in relatiile noastre de familie (e doar o mare schimbare in bine in mediul pe care il putem oferi copiilor).
Copiii mei nu petrec timp zilnic cu tatal lor din simplul motiv ca uneori el vine acasa dupa ce ei dorm si de cele mai multe ori pleaca inainte ca ei sa se trezeasca. Alteori este plecat inclusiv peste noapte si alteori se intalnesc seara cateva ore bune. In 98% dintre weekenduri el este tot timpul prezent si facem totul impreuna. Mie nu mi se pare nimic ciudat in asta, parerea mea este ca relationeaza foarte bine si sanatos.

Ei?


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Apr 01, 2008 12:24 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Noh, de cand ma fastaceam in jurul subiectului astuia, dar cred ca asteptam ca altcineva sa-l deschida. ;)
Putem sa ne si plangem??? ;(

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Apr 01, 2008 12:30 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 8:20 pm
Mesaje: 897
Yahoo Messenger: inaioana
Localitate: Ploiesti
Putem sa face orice, sa plangem , sa radem, sa povestim, sa intrebam, sa tragem concluzii, sa ne razgandim...purcedetzi! :D


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Apr 01, 2008 1:54 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 11:03 pm
Mesaje: 3512
Localitate: St. Mard, France
inaioana, daca voi v-ati obisnuit asa si atmosfera calma si vesela domneste in casa, nu vad nici o problema in aceasta relationare
atita vreme cit tatal, putinul timp pe care il are disponibil, il consacra cu placere copiilor, o relationare normala e posibila, realizata cred

din punctul meu personal de veder insa....lucrurile stau altfel
noi, eu si V traim intr-un fel de ....sa-i zicem dependenta
cele mai sfisietoare perioade au fost cele in care a trebuit sa plec pentru o saptamina-doua singura in tara ;(
iar de cind a aparut Elouan, el a fost foarte implicat, incepind cu sarcina si pina acum
cu mici perioade de recul, de ezitare etc, desigur
iar Elouan e atit de obisnuit cu el incit greu imi imaginez ce ar face dacaé nu l-ar vedea citeva zile
de altfel, s-a intimplat cind puiul avea vreo 6-7 luni, sa fie nevoit sa plece la Lille pentru o saptamina....a fost un adevarat dezastru, plinsete si tipete, primele crize (desi pina atunci aveam un bebe super agreabil si voios), dar si primele deplasari (il cauta prin toata casa, in disperarea lui); iar la intoarcere, nici nu ma mai vedea, era lipit de picioarele lui, tiris , pe burta, peste tot
experienta marcanta
iar cind am inceput munca, Elouan era revoltat impotriva mea....si in acelasi timp a dezvoltat o relatie extraordinara cu V
chiar si acum, sint momente in care doar in bratele lui se calmeaza, doar cu el vrea sa manince etc
dimineata, are nevoie sa ne vada pe amindoi pina sa plecam, seara inainte de culcare la fel, la baie la fel
sint micile lui obisnuinte de care are nevoie....
de aceea spuneam ca greu l-as vedea despartit de V fie si pentru citeva zile...

micky, varsa "sacul".....putem macar sa te ascultam (caci de multa vreme simt in tine unele tensiuni in legatura cu acest subiect)


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 02, 2008 2:51 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 12:36 pm
Mesaje: 2784
Site web: http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/;http://www.nocirc.org/centers/centers.php
Localitate: Bucuresti
Si la noi e o dependenta mare uneori imi pun zeci de intrebari referitor la ei doi.
S. pleaca dimineatza si vine seara.Seara e nedezlipit de D.Practic si la wc merg impreuna.
Cand vine momentul sa iesim din casa si S. incepe sa se imbrace (in we),D. are impresia ca pleaca la serviciu si se agata de picioarele lui si suspina.S. ii explica ca se imbraca, ca ei doi sa iasa in parc, la joaca, ca nu pleaca fara el etc etcDar D. "nu intelege", deci, tati se imbraca cum poate, iar eu il imbrac pe D. cum pot (practic il chinui!).Cand au iesit din casa amandoi atunci se linisteste!Dar, vrea numai la el in bratze.Daca mergem in parc, se joaca , exploreaza, socializeaza iar cand vrea sa plecam intinde mainile spre tati pentru a fi luat in bratze!Si acolo sta pana ajungem acasa.
Seara, cand S. vine de la serviciu aceeasi poveste!Serviciul lui tati cere costum si cravata, iar cand ajunge acasa primul lucru pe care vrea sa-l faca e sa scape de aceste haine si sa se faca lejer.Dar, D. nu concepe asa ceva.Primul lucru care il face cand il vede este sa intinda bratzele semn ca vrea la el.Asa ca in jur de 1/2 ora sta cu el in bratze si merge in zonele aratate de cupil.Placerea e de ambele parti.
Din cate imi dau eu seama lui D. ii lipseste tati si vrea sa profite de putzinul timp petrecut impreuna.


Ina
oare nu o fi si chestie de obisnuita, de acceptare?
La inceput cum au reactionat?

Mickey si eu te-am simtit si la alte subiecte asa ca..........."la drum"!

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 02, 2008 4:38 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Joi Ian 24, 2008 3:50 pm
Mesaje: 424
Localitate: Cluj-Napoca
Stiti, cand voi scrieti lucruri bune, caci eu asa le simt, bune despre sotii vostri (chiar daca lipsesc mult, copii le simt lipsa, inseamna ca e de bine) e mai greu una sa inceapa sa le scrie pe alea rele.... Ma doare de ce zic acum dar eu una ma simt mai bine cand nu e acasa, ca acum de ex, o saptamana e in deplasare. Nu stiu copila ce simte.

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Mie Apr 02, 2008 5:03 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 11:03 pm
Mesaje: 3512
Localitate: St. Mard, France
mariana, nu are rost sa te simti...."blocata"
sint oameni si oameni, relatii si relatii
si daca cineva altundeva imi zicea ca ma simte oarecum puternica, "lucrata", e pentru ca am trecut prin multe, inclusiv in relatiile personale
si stiu bine cum e sa ai pe cineva devenit uneori greu de suportat acasa, si cit de greu e
si probabil acum am tendinta de a supra-aprecia tot ce i se intimpla....nu stiu, adevarul e ca si la noi sint mici furtuni din timp in timp, dar stim sa le depasim si sa regasim zimbetul repede
iar pentru Elouan este, cred eu, o sansa sa poata beneficia de un tata....care sa fie pe deplin tata
dar cind nu se poate, nu se poate


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 03, 2008 12:45 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Da, mersi fetelor, stiu ca razabate de cele mai multe ori, pt ca sunt trista din cauza asta.
Dar nu acum, nu in seara asta, trebuie sa-mi "vina" sa plang, sa ma plang si acum ma simt destul de OK.
Va multumesc oricum ca sunteti alaturi de mine.


PS: Sigur vreti sa incep?? :D

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 03, 2008 7:34 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 11:03 pm
Mesaje: 3512
Localitate: St. Mard, France
micky, putem doar sa te "ascultam"
si stiu ca sint momente in care tare avem nevoie sa "vorbim", sa spunem tot, sa ne revarsam spre altii


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 03, 2008 11:15 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 8:20 pm
Mesaje: 897
Yahoo Messenger: inaioana
Localitate: Ploiesti
Stati ca poate nu m-am exprimat eu bine. Nu am spus nici un moment ca Traian nu e implicat. E foarte implicat si foarte-foarte legat de copii si ei de el. Nu exista un comportament "la inceput" si altul (de acceptare/resemnare) acum, din partea copiilor. Le e dor de el, intreaba de el in fiecare zi, vorbesc la telefon zilnic indiferent ca se si vad sau nu, fac o gramada de lucruri impreuna si tot asa.
Spre exemplu lna trecuta a fost plecat cam o saptamana in Belgia si Katja imi citea seara scrisori imaginare pe care i le trimite ei tata : "draga Katja, eu sunt aici in Belgia cu treaba pentru serviciu! O sa vin cat pot de repede.Ma gandesc la tine si te iubesc foarte mult. Daca se intampla ceva grav, spune-i mamei si ea o sa ma sune si o sa vin intr-o clipa. Te iubesc, Tata!". (am citat din memorie). Erau impresionante si nici nu i-am povestit lui la telefon despre ele ca l-as fi terminat, i-am spus cand a venit. Alteori imi spune : eu nu dorm pana nu il vad pe tata! Uneori il vede , alteori adoarme pana el vine (daca vine mai tarziu) sau deloc ina cea seara. Si eu ii explic pe larg de fiecare data daca se poate sau nu si daca nu, de ce.
Fireste ca amandoi sar direct la el in brate cand vine indiferent de cand nu s-au mai vazut (de dimineata sau de cateva zile) si sunt nedespartiti. In weekend intotdeauna suntem impreuna cu totii, mergem facem dregem, sau merg doar cu el in parc, la cumparaturi.

Mie situatia asta mi se pare foarte fireasca. Fireste ca ar fi frumos sa lucreze mai putin daca s-ar putea dar , atata vreme cat deocamdata nu se poate, e ok.
Copiii sunt intr-un mediu securizant inclusiv emotional si se simt bine. Si dorul are un rol pozitiv daca nu e exagerat si daca "se termina cu bine".

Si ganditi-va la natural: pana la urma oamenii din triburi , tatzii, mai plecau la vanatoare cateva zile, nu? Familiile cu tati marinari de lipsesc cate o jumatate de an nu-s chiar total deraiate, nu? Dintotdeauna barbatii au mai muncit sezonier prin alte parti, au mai facut una alta...pana la urma situatia noastra e chiar foarte fericita, Traian cel putin o zi -doua pe saptamana (exceptand we cand e tot timpul) se vede cu copiii cateva ore.

Miky, da-i drumul! Aici nu e nmeni care sa te judece pe tine, doamne fereste, in vreun fel. Suntem aici ca sa-ti fim alaturi si s te ajutam cat putem. Macat doar ascultandu-te daca nu mai mult! :floarealbastra:


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 03, 2008 11:25 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 8:20 pm
Mesaje: 897
Yahoo Messenger: inaioana
Localitate: Ploiesti
Si ca sa ma credeti, sa va pun niste pozici:
Cu Katja mica:
Imagine

Tot cu ea, apucase sa o adoarma pe el si nu se mai putea misca de acolo:
Imagine

Cu Serghei:
Imagine

Cu amandoi:
Imagine


Nu's cum sa zic dar mie-mi pare ca daca ma uit la mutra lui, pare un tata bun...
Pana la urma daca s-ar vedea in fiecare zi dar el ar fi obosit de serviciu si ar zice numa "hai la o parte din fata televizorului" sau mai stiu eu ce...degeaba ar fi, nu?

Bine, acuma am dat-o-n alte alea ca parca am venit aici sa-mi laud barbatul.
De fapt alta era chestia: ce inseamna tata AP? Si cat de intins cantitativ este rolul tatalui in AP?


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Apr 03, 2008 12:42 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
colaboratoare

Membru din: Vin Ian 18, 2008 12:59 pm
Mesaje: 784
Localitate: Constanta
Asa cum vorbeam de mama indeajuns de buna, cred ca, pentru Vladimir, Val este tatal perfect(aici intelegand si raportul lui cu mine).

Nu stiu cantitativ cat trebuie sa se implice, fiindca nici mama AP nu poti prinde in cateva cuvinte, dar nici tatal nu cred ca poate fi redus la un sablon, adica in fiecare familie lucrurile stau diferit.

Cred ca tatal are un rol mult mai dificil decat recunoastem, caci el, de multe ori, ajunge sa contruiasca o relatie armonioasa cu pruncul si prin intermediul mamei. E adevarat ca in general mamele cunosc cel mai bine copilul si il dezvaluie si tatalui (tatal ocupat).

Asa ca ma gandesc ca mama din nou participa la aceasta relatie(chiar si cand ii povestesc ce am mai citit, ce am aflat, cum vad eu lucrurile, cum le vede el, ce parere are, cum a rectionat Vladimir intr-un context etc ), dincolo de relatia directa.

Val exploateaza timpul cu Vladimir(implicit cu mine) la maximum(chiar riscand uneori :D ), asa cum o face de 16 ani incoace. Acum are un motiv in plus, si unul tare drag.

Asta ca sa nu repet ideea de dependenta sa-i zicem.
Noi am crescut impreuna, acum trebuie ca amandoi sa-l crestem pe Vladimir. Poate ne e mai usor fiindca ne cunoastem bine si multe dintre valori ni le-am format impreuna, deci nu ne-am infruntat in mari polemici, mai ales de cand suntem trei.

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Apr 04, 2008 1:17 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Nici nu stiu ce sa mai zic... :( ar fi atatea de spus si de fapt nu e nimic.
O relatie care nu era perfecta inainte de venirea copiluli s-a transformat intr-una si mai imperfecta (ca sa nu zic ceva mai rau) dupa. Punct!
Si stiu ca totul depinde de mine. Adica accept ceea ce se intampla, realitatea sau plec (nu ma intrebati unde!) Ma gandesc la Matteo, ca nu merita sa traiasca jumatati de masura, ca ii datorez mai mult de atat, cu toate ca i-l datorez si pe tatal lui langa el. De mine nu se mai pune problema ca-mi doresc sau nu sa mai raman cu A.... am senzatia ca alegerea asta, exclusiv din prisma mea trebuia facuta inainte... am "pierdut ocazia" acum 5 ani cand am trecut printr-o criza asemanatoare. Si am ramas caci il iubeam si as ramane si acum, inca il mai iubesc, stiu ca si el ma iubeste, dar pur si simplu nu ne mai intelegem. Si la propriu si la figurat. Am ajuns sa vorbim limbi total diferite si ne-am instrainat atat de rau incat pot sa numar pe degete zilele in care vorbim, radem, glumim sau ne povestim cate ceva in ultimele 2-3 luni.
Adica motive banale devin tragedii de netrecut, cearta izbucneste din orice, eu am invatat sa nu o intretin, se asterne linistea repede, dar e o liniste din aia apasatoare, tensionata, care dureaza si cateva zile. Ma rog, cateva cuvinte mai schmbam, strictul necesar, ca doar traim in aceeasi casa. Si uite asa fiecare isi continua viata lui, eu acasa cu Matteo, el la servici de dimineata la 6:30 pana seara la 7:30, vreo 3 ore cat ne vedem seara cateodata reusim sa le petrecem in calm si liniste. mai inghit eu in sec, mai inghite el, mai greu e duminica :D , ca stam toata ziua impreuna.
Asa ca relatiile nostre cu Matteo decurg in mod paralel, fiecare cu stilul lui, cum il duce capul, ca sa zic asa, copilul e la mijloc. Inca n-am "reusit" sa-l folosim nici sa ne apropiem, dar nici ca arma impotriva celulilat.... deci, foarte rau nu am decazut.

Reactile secundare in conditiile astea nu au cum sa nu apara, deja le vad, le simt si cand ma uit la Matteo imi vine sa-mi fac valiza si sa plec in lumea larga.

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Apr 04, 2008 11:36 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 11:03 pm
Mesaje: 3512
Localitate: St. Mard, France
micky, nu imi imaginam totusi ca ati ajuns chiar pina la acest punct... ;(
deci chiar nu as sti ce sa zic
zici ca totul depinde de tine....da si nu
caci in decizia ta tu iei in calcul inevitabil copilul, nevoile lui, raportul lui cu ambii parinti
dar Matteo nu resimte tensiunile voastre? nu le oglindeste? cum reactioneaza?
as vrea sa te incurajez, sa te sustin, nu imi gasesc cuvintele
am trecut printr-o relatie dezastruosa, oribila pina la violenta, si am realizat ca trebuia sa ma desprind mai devreme, am regretat timpul pierdut...dar nu aveam un copil (din fericire ) in acel moment
insa stiu ca nu as putea nicidecum accepta o relatie care nu merge....discutam despre asta cu V uneori (mai ales prin raportare la niste amici de-ai nostri in divort, cu un bebe de 10 luni si cu mari probleme de relationare)
si ii spuneam ca daca vreodata s-ar intimpla sa atingem o limita a suportabilului, daca ceva ar schiopata chiar atit de rau incit continuarea sa devina imposibila in conditii normale, as pleca fara nici un resentiment
si daca ar vrea, pe louan i l-as lasa (tocmai pentru ca ii iubesc pe amindoi prea mult...)
dar e drept ca eu sint....ceva mai "speciala" sa zicem asa, nu ma pot multumi iciodata cu jumatati de masura, cu frinturi de comunicare, cu bucatele de existenta (mai ales in doi)


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Apr 04, 2008 1:39 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 4:33 pm
Mesaje: 2362
Site web: http://www.sling.ro, www.poarta-ma.blogspot.com
Localitate: bucuresti
micky, am mai scris ceva aici. cred ca ma indepartasem un pic de la subiectul ioanei asa ca am postat acolo.

_________________
Poarta-ma!

Imagine


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 20 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România