attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Lun Aug 15, 2022 6:10 pm

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 6 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Joi Mai 10, 2012 6:23 pm        Subiectul mesajului: Crize de plans si tantrums la un an 
Neconectat

Membru din: Sâm Mar 24, 2012 2:24 pm
Mesaje: 3
Buna seara,
Pana acum am fost un membru pasiv al forumului, mi-am facut ucenicia citind si conspectand si invatand de la cei patiti. Acum e randul meu sa imi pun intrebari si sa va cer ajutorul.
Am un baietel de un an, Vladut si o fetita de trei saptamani, Mara. Sunt nascuti amandoi pe 20 aprilie in ani consecutivi. Nu ma intrebati cum ne-a iesit smecheria asta, dar s-a intamplat ;) Fiind insarcinata si avand probleme cu spatele si nici un ajutor prin preajma, in afara sotului care e zi lumina la serviciu, am hotarat ca e mai bine pentru Vlad sa stea la bunici, parintii mei din Ploiesti (noi stam in Constanta)la inceput alaturi de mine, apoi pe masura ce sarcina avansa si trebuia sa ma prezint la controale, il vedeam la doua-trei saptamani. A fost foarte dureros sa stau departe de el, sa-l vad cum creste si face lucruri noi in lipsa mea. Chiar daca nu aveam voie sa-l ridic, sau sa stau aplecata, nu puteam rezista sa nu il duc de manute, sa faca primii pasi. Ai mei au mare grija de el, chiar daca nu aplica tot ce as face eu daca as fi stat nonstop cu el, dar in mare, a fost ok. A venit si momentul nasterii Marei, iar ei au venit la Constanta sa petrecem pastele si sa fie langa mine cand nasc, plus aniversarea de un an a puiului nostru.
Ce incerc sa va explic este ca in ultimele saptamani s-au intamplat foarte multe schimbari in viata relativ stabila a lui Vlad. Mutatul la Constanta, acceptarea noastra – a mea si a sotului- din nou ca figuri principale in viata lui, aparitia Marei si inevitabila gelozie fraternala, plecarea bunicilor inapoi la Ploiesti, aparitia si acceptarea bonei care ne va ajuta de acum inainte, neasteptata mutare provizorie din nou la Ploiesti cu mine si Mara pentru ca sotul meu sa poata muta tot calabalacul din apartament in casa nou construita, reaparitia bunicilor ca “primary caregivers”, lipsa lui tati de care a fost de nedespartit cat a stat in Constanta si care a dormit cu el noaptea.
El e de obicei vesel si contagios de haios, ii place sa fie centrul atentiei, sa nu cumva sa fie ignorat, isi pierde rabdarea repede si e foarte curios, mereu in expansiune. De vreo doua –trei zile urla din nimic face tantrums – eu credeam ca se numeste “terrible twos” nu “terrible one”si parca nu e el insusi. Azi noapte a plans cu spume o ora si bunica-sa nu mai stia ce sa-I faca. L-am luat eu in brate, desi ma respingea si se zbatea, l-am dus in sufragerie unde era aproape intuneric si i-am cantat cantecelele lui de noapte buna de cand era mic, mic si treptat in cam jumatate de ora s-a linistit si adormit. Sa fie suprastimulat? Mama, obosita si stresata la maxim, imi zice ca “are doar ambitii”, dar am incercat sa-I spun ca ceva-ceva are el, ori e foarte obosit si nu se poate relaxa, ori apar ceva dintisori noi, ori pur si simplu au fost prea multe schimbari emotionale si informatii noi de procesat. El nu poate inca vorbi si e frustrat ca nu poate comunica ce il deranjeaza. Alt moment cand il apuca crizele: cand I se termina mancarica din bol, desi e arhisuficient ptr el si pana acum nu reactiona cand I se spunea ca e “gata”, cand I se interzice ceva ( sa stea in fata Tvului sau sa bata cu palmele in geamul vitrinei), sau pur si simplu fara un motiv anume, maraie asa, fara sa stie ce vrea si nu vrea nimic din ce ii propunem ( nici calare, nici pe jos, cum s-ar spune). Apartamentul alor mei nu e cel mai child-friendly si are numai anumite zone unde poate evolua fara riscuri, asa ca inevitabil cantam pe trei voci aria lui “NU! Nu ai voie acolo! Nu pune mana acolo!” care pana si pe mine ma deranjeaza si imi dau seama ca pentru curiosul si exploratorul de fiu-meu este cumplit de enervant si inhibitor. Eu stau mai tot timpul cu Mara in brate pe care o alaptez, dar cand prind o secunda “libera” ii deschid usile si il iau de manuta la plimbare peste tot unde e “arie interzisa” si am observat ca asta il mai calmeaza si nu simte nevoia sa protesteze tipand si arcuindu-se pe spate. Desi suntem trei adulti, eu o am pe Mara 90 % din timp in brate, tata tocmai are o criza de hernie inghinala si nu are voie sa ridice, sa-l ia in brate pe Vladut, si mai totul cade pe biata mama care alearga peste tot, sa faca si toate ale casei , sa mearga cu el in parc, etc. Deja e o atmosfera incinsa in familie, parca toti ar vrea sa spuna ca a devenit un copil dificil, el care era raza de soare a familiei. Ma doare si as vrea sa-l ajut, s-l inteleg si sa rezonez mai mult cu el. La noapte planuiesc sa dorm cu el, desi si Mara doarme a doua jumatate a noptii tot langa mine si se trezeste daca nu sunt langa ea. Cat a dormit cu tati la Constanta, Vlad s-a trezit mult mai rar (maxim 2 ori pe noapte) si nu a baut atat de mult lapte, care desi e diluat, tot e in cantitate prea mare. Odata ajunsi in Ploiesti, cu bunicii, iar se trezeste des si bea mult lapte noaptea. Vreau sa vad cum doarme la noapte daca doarme cu mine..desi e riscul sa se trezeasca unul pe altul. In prima noapte la constanta am incercat combinatia asta si se trezea si plangea cand plangea si sora-sa. Plus ca ma doare sufletul daca il am in brate si incerc sa adorm si incepe sa miorlaie cea mica – are un tzignaaal- si trebuie sa-l las din brate sa o potolesc pe junioara . parca il tradez, asa ma simt. E prea mic sa joace rolul de “big brother”, sa inteleaga ca cea mica are alte nevoi decat el. Uofffff.
As vrea sa ma ajutati sa gasesc o modalitate sa nu mai interzicem atatea lucruri si totusi sa ramana “safe” pentru copil, sa nu mai zic atati de “nu”. Accept orice idée sa gestionez situatia. E frumos sa ai doi copii, chiar atat de mici, dar nu ai mereu solutii la toate sau poate deveni coplesitor la un moment dat.
Nu stiu daca am fost coerenta, dar pot incerca sa lamuresc cate ceva daca e nevoie. Multumesc.


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 10, 2012 6:32 pm        Subiectul mesajului: Re: Crize de plans si tantrums la un an 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Mar 27, 2010 7:41 pm
Mesaje: 2495
Localitate: pe frontul de vest:)
ce situatie...plus diferenta atat de mica...

eu ce as face in asa situatie....cu siguranta as dormi cu amandoi, chiar adaca primele nopti ar fi dezastru. cred ca dupa aceea, incet incet ati putea reconstrui o relatie....fiindca orice relatie e subminata in momentul acesta de excluderea lui de la somnul comun, ca sa nu mai zic de numeroasele schimbari din viata lui....cel putin asta e parerea mea. la un an sa se trezeasca de 2 ori pe noapte e parfum, sa zic asa, a mea sub 4 treziri nu avea la varsta aia si e singura, nu mai aveam unul de alaptat.

televizorul acela n-ar putea fi pus mai sus? ca sa nu zic direct oprit :D chiar nu cred ca e nevoie de un televizot pornit, care sa distraga atentia adultului si sa-i dea senzatia copilului ca e mai putin important decat el...plus bruiajul continuu (daca e pornit f mult).

chiar nu stiu ce as mai putea zice, poate fetele cu cel putin 2 copii au mai multe de zis.....

_________________
Imagine
http://jurnaldespreiubire.blogspot.com/


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Mai 10, 2012 7:01 pm        Subiectul mesajului: Re: Crize de plans si tantrums la un an 
Neconectat

Membru din: Sâm Mar 24, 2012 2:24 pm
Mesaje: 3
merci, Mira..imi dai curaj pentru la noapte..sper sa fie dezastrul minim, dar sa se simta el in siguranta langa mama lui.

da, Tvul... nu au unde sa-l puna, asta una, dar cam e pornit tot timpul si desi la inceput am protestat, am zis ca oricum le-am schimbat viata bunicilor 99%, nu mai pot sa le impun si sa renunte la Tv... ma impac cu ideea ca in curand nu va mai exista problema asta cand ne vom muta in noua casa.

Apropo de tantrums, eu am ramas cu documentarea la nivelul si pe timpul cand "ignore" era cuvantul suprem. Ni se spunea clar la scoala ( am un master in consiliere facut in Statele Unite) sa ne asiguram ca e copilul in siguranta sa nu se raneasca si apoi ignore la greu. Nu am putut face asta, l-am lasat sa se flexeze pe spate, l-am asezat cu grija cu caputul jos si l-am mangaiat incet, l-am masat pe brate, pe piept si s-a linistit, s-a oprit din plans. Voi cum ati reactionat in cazurile astea?


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Mai 11, 2012 5:55 pm        Subiectul mesajului: Re: Crize de plans si tantrums la un an 
Neconectat

Membru din: Sâm Mar 24, 2012 2:24 pm
Mesaje: 3
'Seara din nou. ma prezint cu noutati.
se pare ca tot dintisorii sunt de vina. l-am observat dormind azi-noapte si s-a agitat brusc si a inceput sa planga f tare (inutil sa spun ca tocmai o tineam la san pe Mara...dar a fost o lady si n-a vociferat prea mult ca l-am bagat mai mult in seama pe fratior..) I-am dat Panadol si s-a linistit copilul, a dormit tun pana dimineata, s-a odihnit si azi a fost mai vesel ca oricand, fara crize, fara maraieli. sper sa fi fost asta cauza. Dar raman celelalte intrebari ale mele...


Sus
   
 
 MesajScris: Sâm Mai 12, 2012 10:18 pm        Subiectul mesajului: Re: Crize de plans si tantrums la un an 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Lun Mar 22, 2010 9:52 am
Mesaje: 315
Yahoo Messenger: susurlet
Localitate: Cluj-Napoca
La noi fetita s-a nascut cand Tudor avea un an si 9 luni, deci era putin mai mare decat baietelul tau. Si lui i-a fost greu cu schimbarea, si ii este greu in continuare. Noi am dormit impreuna de la inceput, si e drept ca au fost unele nopti in care se trezeau unii pe altii, in care urlau 2 copii si mama lor buimaca de somn nu stia la care sa-i bage mai repede tztza in gura, dar au fost cateva, au trecut si acum e in regula, am ajuns la un echilibru, cel putin in privinta somnului.
Intrebai cum sa gasesti o modalitate de a nu mai interzice atatea lucruri - legat de asta eu am o regula - daca nu-i pune viata in pericol si nu produce daune majore, il las sa investigheze. daca unele lucruri sunt prea fragile (gen bibelouri), i le arat pe covor, sezand, sa le poata intoarce pe toate partile, fara frica ca se vor sparge. Ma enerveza explicatia adultilor "Asta nu e jucarie" pentru ca un copil priveste lumea si vrea sa o cunoasca, punand mana, investigand, iar noi punem piedici la tot pasul...si cand totusi pun o interdictie, ii explic de ce nu e in regula sa faca acel lucru, il iau din contextul respectiv si incerc sa ii redirectionez atentia intr-o alta activitate, fara a face mare caz ca "nu asculta copilul" interdictia formulata.
Oricum adultii au un talent de a pune interdictii stupide, de te crucesti - o bunica ii explica azi la locul de joaca unui baietel de un an si un pic ca nu are voie la groapa de nisip, ca ii intra nisipi in pantofi!!!!c'mon people!!!e extrem de greu sa dai jos pantofii sa scuturi nisipul inaite de a merge acasa..:(((

_________________
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Mai 14, 2012 9:26 pm        Subiectul mesajului: Re: Crize de plans si tantrums la un an 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Dum Oct 31, 2010 2:46 pm
Mesaje: 106
Localitate: Ploiesti
pand_ora77, daca ati iesi pe seara afara, intr-un parc aproape de casa, probabil micuta ar dormi (in sling/carucior, cum ti-ar fi mai usor) si tu ai putea sa te ocupi de Vladut. el te-ar simti doar a lui si tu ai avea un loc in care nu sparge nimic si nu ii pune nimeni interdictii inutile.
eu ma gandesc ca cel mai bun timp petrecut cu fi-meo e afara...

_________________
Imagine
Imagine


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 6 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România