attachmentparenting.ro/forum

Forumul romanesc de attachment parenting

Site Logo

Acum este Joi Mar 28, 2024 10:21 am

Ora este UTC+02:00 UTC+2




Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 45 mesaje ] 
Autor Mesaj
 MesajScris: Lun Feb 04, 2008 1:51 pm        Subiectul mesajului: Mama AP in fata lumii 
Neconectat
colaboratoare

Membru din: Vin Ian 18, 2008 12:59 pm
Mesaje: 784
Localitate: Constanta
Titlul este ceva mai larg, ca sa pot cuprinde intreaga pleiada a celor care privesc AP-ul (ma refer nu la teoria in sine, ci la practicile naturale de abordare ale copilasului) cu scepticism, ba dezaprobandu-l, ba negandu-l total.
Cred ca "problema" cea mai dureroasa este segmentul bunici si modul in care recepteaza acestia felul de a ne raporta copilului. Prietenii, vecinii, rudele mai indepartate constituie si ei uneori mici motive de stres, dar pot fi mult mai usor ignorati.

E adevarat ca poti inchide usa, metaforic vorbind, nedand explicatii, dar usa asta inchisa are consecinte tare dureroase si nu as vrea sa le insir aici, caci scopul nu este izolarea, ci, din contra, vietuirea in armonie, pe cat e posibil.

Toacmai am iesit dintr-un episod de convietuire(cu bunicii, timp de 2 saptamani), in care nu m-am descurcat intotdeauna asa cum credeam ca o pot face. adica uneori, argumentele mele, care erau numeroase, nu gaseau ecou aproape deloc. Nu voiam sa ma justific mereu, dar sfaturile deja ma oboseau. Nu sunt usor influentabila cand e vorba de copilul meu, dar nu pot sa nu aud repatandu-mi-se aceleasi lucruri (trebuie sa doarma la el in patut, trebuie sa stea si singurel etc, acel "trebuie" care ma exaspereaza)


Si-mi explic pozitia uneori, dar probabil ca numai avantajul timpului va conta. Si evolutia buna a lucrurilor.

Stiu ca procedez bine, am incredere in ceea ce fac, recunosc unde am gresit, dar nu suntem doar noi 3. Toate prejudecatile, toate conventiile sociale, toate modelele standard de crestere a copilului se repercuteaza si asupra noastra.

Cred ca aproape toti ne-am confruntat cu asta, intr-o masura, si poate ar fi un exercitiu bun sa povestim si cum am reactionat sau, si mai bine, cum am depasit situatii similare.

Voi reveni, dupa ce hranesc fotbalistul, si cu episoade in care am convins cu succes ca diversificarea tarzie e un start bun pentru copil.

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Lun Feb 11, 2008 11:13 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat
cartonas rosu
cartonas rosu

Membru din: Dum Ian 20, 2008 5:35 pm
Mesaje: 228
Localitate: bucuresti
chiar radeam cu o prietena care e ap si-mi zicea ca i-e rusine sa spuna lumii cum isi creste puradelul :))
maica-mea m-a incurajat mult sa fiu asa cu karo, poate are regrete ca cu mine n-a putut si ciudat e ca taica-meu, care este super spartan, pe asta mica o tine in sling si in brate toata ziua

la terte persoane nu povestesc mai nimic, stiu ca ma expun la critici, de fapt ma enerveaza vorbitul in public despre copii; daca ma intreaba raspund, daca comenteaza ma fac ca n-aud; de fapt am invatat ceva de la un tip, fost coleg de liceu, ala nu raspunde la ce-i zici daca nu-i place ce aude! e de o nesimtire delicioasa!
cris, nu raspunde si gata, fa-te ca nu auzi, au vreme sa vorbeasca


Sus
   
 
 MesajScris: Mar Feb 12, 2008 3:02 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Lun Ian 21, 2008 7:05 pm
Mesaje: 1264
Yahoo Messenger: creangacorina
Localitate: Tortona (AL) Italia
Dar ce te faci cand trebuie sa faci "fata" tatalui copilului pe care incerci sa-l cresti AP? Caci al meu se baga in orice colt din viata copilului, se implica, ii place sa stie totul despre Matteo, dar ideile din capul lui sunt batute in cuie!! Eu m-am schimbat foarte mult de cand am copilul asta, ca am vrut eu, ca asa am simtit, ca mi-am impus, ca m-a condus Matteo, motivele sunt diferite, ca si situatiile. Insa A simt cumva ca n-a tinut pasul si apar conflicte mereu caci vede schimbarile din mine ca pe o slabiciune.... a caracterului cred, de aici si urme de dispret si complicatii... Pe care le resimte Matteo :tristuc: .
Am incercat toate felurile de explicatii, indemnuri (la citit) si cu vorbe bune si cu amenintari (nu de divort...inca :D ), macar sa termine cu cicalealea, ca eu nu pot face ceva in care nu cred si nu simt.
In timp unele argumente le-a inteles (sau acceptat, sau doar a inchis ochii, habar n-am): alaptatul la cerere (era obsedat de mancatul la ore fixe, sechela de acasa),purtatul in brate (cat de cat, caci a avut Matteo grija sa-si ceara drepturile), co-sleepingul (mai mult de mila mea decat de nevoia copilului), eliminarea anumitor fraze stereotipe sau comportamente in relatia noastra cu copilul...
Dar au fost si "batalii" pe care nu le-am putut castiga oricat m-am straduit : vaccinarea, mancatul carnii, calculatorul deschis prea mult (asta chiar a devenit o problema acum), vorbe urate zise aiurea si ar mai fi dar nu mai rascolesc... ca il trezesc, sa doarma in sufragerie!!
Asa ca am prea mult gust amar cand ma gandesc ce am putea face daca am lucra in echipa si nu impotriva celuilalt, si cata energie se pirde aiurea in discutii, explicatii sau justificari care in final nu duc nicaieri. Si intre timp Matteo sufera...
Va dati seama ca ce zice lumea, apropiatii, ... indepartatii, pentru mine e apa de ploaie, ma pufneste si rasul de multe ori cand ma intreaba pana cand mai am de gand sa-l alaptez pe baiat si le raspund "pana merge la scoala!" Ca de asta a crescut asa de frumos!

Ma rog, drumul e lung, asta e abia inceputul, roadele se vad deja (si in rarele momente de sinceritate parca da sa le recunoasca si "Gica-contra"), eu doar am simtit nevoia sa ma plang o tara...
:cearta: :cearta: :cearta:

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Feb 14, 2008 1:51 am        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Joi Ian 24, 2008 3:50 pm
Mesaje: 424
Localitate: Cluj-Napoca
Mie mi-e groaza de intrebarea: o mai alaptezi INCA? Pana cand? Le raspund respectuos, zic eu: intrebati-o pe ea (pe fetita) pana cand.
Cu tata, eu ma consolez asa: desi nu sunt aproape de mama perfecta, totusi , atat cat am putut, m-am straduit sa am rabdare cu fetita, sa o pun pe ea mai presus de mine, si inca mai lucrez la asta, mai am multe de corectat. Pe sot nu am sanse sa-l schimb. Dar sper, ma consolez ziceam ca eu prin straduinta mea de-ai fi ei bine reusesc s-o protejez, reusesc sa-i transmit tot binele din mine si atunci altele nu o mai afecteaza semnificativ. Ca doar mama are cea mai mare influenta asupra copilului ei nu?
Din mai voi merge la servici si-o voi lasa cu mama. In perspectiva aceasta, o innebunesc (cred) pe mama cu sfaturi: fa asa, nu fa asa, etc. Ea nu ma contrazice, nu-mi cere socoteala, ramane de vazut si cat va aplica. Deci de bunici eu nu ma plang. De ceilalti? Nu iau seama.

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Feb 14, 2008 1:08 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Feb 06, 2008 3:11 pm
Mesaje: 33
Cris, eu nu ma mai lupt cu bunicii, cel putin, nu asa cum o faceam cand Nasturica era mai mica. Am invatat sa-i privesc si pe ei cu alti ochi... de schimbat, nu am cum sa-i schimb si, cel putin pt. noi, e o lupta inutila. Bine, in cazul nostru, cu bunicii la 600 de km departare, ar fi fost si aiurea rau sa "ma lupt" doar de dragul principiilor mele, cand copilul ii vede de patru ori pe an. Ianca stie ca atunci cand merge acolo, e altceva. Si ii iubeste la nebunie si se simte minunat acolo.

Pentru mine, faptul ca sunt putin...diferita de alte mamici, nu e o problema. Pentru ca eu sunt foarte miserupista, asa, cand e vorba de viata mea si de cum vreau eu sa mi-o traiesc. Pe mine ma suna soacra-mea sa ma intrebe daca bebe are cacilulita in cap (in casa) si ii spuneam de fiecare data ca NU si nici nu am de gand sa-i pun. A renuntat singura la asta, cat ar fi putut s-o tina nervii sa ma intrebe acelasi lucru? Mai ales ca ultima oara "am amenintat-o" ca, daca mai insista cu asta, o sa las copilul si fara sosete, ca de subiectul "caciulita" m-am plictisit groaznic.

Cu sotul meu e, de asemenea, foarte simplu. De citit, nu citeste pt. ca nu are timp, dar ii fac eu rezumatul cartilor citite de mine si discutam mereu diverse subiecte. Eu l-am implicat in treaba asta cu burtica :) inca de la inceput. Ii povesteam mereu si mereu ce citeam, ce se intampla cu bebe din burtica, etc. si lucrurile au mers la fel de firesc si dupa ce s-a nascut. Eu cred ca daca reusesti sa argumentezi ceea ce vrei sa faci, e imposibil ca interlocutorul tau sa nu devina macar putin mai tolerant si mai deschis.


Cat despre vecini, rude, etc., chiar nu ma intereseaza ce spun despre mine. Atat timp ca nu se baga cu bocancii in viata mea, pot crede si spune exact ce poftesc!

Problema mea este...GRADINITA. Aici e lupta adevarata, aici ma lovesc de tot felul de "adevaruri supreme", teorii de necombatut ale unei domnisoare psiholog :( , clisee, mentalitati incorstate, etc.
Si, cu ocazia asta, sa va si povestesc ceva care din punctul meu de vedere e destul de grav, iar lor, cand le spui, li se pare un fleac... Copilasii au sala de mese la subsol, astfel ca trebuie sa coboare doua etaje pentru a merge la masa. Din acest motiv, ingrijitoare ii duce la wc inainte de masa. Vor, nu vor, e pishu-time :( . Si ca si cum asta n-ar fi fost destul, le-a mai si spus copiilor ca, daca le vine sa faca pipilica la masa, ea nu-i duce la baie! Cu alte cuvinte, sa faca pe ei.

Asta a fost doar o faza, faza pe care eu am discuta-o cu ingrijitoarea respectiva si care, sper eu, se va rezolva. Si, cu toate aceste mici scapari, care survin din cauza ignorantei, femeia asta are un suflet extraordinar, este deosebit de blanda si de draguta, iar copii o adora. Ea nu a spus cu rautate ce a spus. A spus pur si simplu, fara sa stie ce "stricaciuni" poate face o vorba aruncata aiurea...Si, la urma urmei, cat de aspru poti judeca un educator care a fost format in sistemul educational de la noi, cel clasic adica, un educator care a fost turnat, in toti anii de studiu, intr-o forma prestabilita :( .

Si ce se intampla la gradinita noastra mi se pare chiar rezonabil in comparatie cu alte gradinite :( . O prietena buna tocmai si-a retras copilasul de la o gradinita de renume din Bucuresti (de top, as putea spune). Copilul ei a fost pedepsit la masa, pus la colt in timp ce toti colegii lui mancau ;( tot timpul cat a durat pranzul. Va puteti imagina ceva mai odios???

.................................


Ma tenteaza foarte tare ideea de homeschooling, insa stiu atat de putine despre asta...am aflat de la Inaioana, insa am notiuni foarte vagi deocamdata...

_________________
Diana, mamica domnisoarei Nasturel (cinci ani) si a bebelusului Tudorel :)


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Feb 15, 2008 1:55 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat
colaboratoare

Membru din: Vin Ian 18, 2008 12:59 pm
Mesaje: 784
Localitate: Constanta
nemora, eu lumea n-am valorizat-o negativ, adica in ea intra persoane care imi sunt dragi, aproape. Tocmai de aceea e greu al naibii sa ignori in anumite situatii. Da, pot ignora cu gratie o babuta sfatoasa de la bloc, dar mamei mele nu ii pot replica tot timpul. Si nici rabdare sa explic nu am totdeauna.

A, sa nu-ti imaginezi ca Vladimir are, din partea bunicilor, vreun tratament ne- AP :silly: Nuuu, doar mie mi se adreseaza cu sfaturi. La ei brate(cat pot sa-l duca :D ), fara interdictiile absurde, fara insistente aride.

La capitotul alimentatie am avut succes, sustinuta deplin de mama, care s-a informat ea insasi, ba mi-a adus chiar informatii valoroase. E conectata la nou, dar nu reusesc s-o fac sa se desprinda totusi de cateva tipare.

Micky, e adevarat ca e delicata partea asta cu consensul, cu pozitia tatalui in trinomul asta asa de frumos, atitudinea lui simpatetica, totul in mod normal ar trebui sa curga in aceeasi directie. Dar e chiar utopie sa credem ca intotdeauna alinierea se va face la timp. Exista reactii si reactii, exista intelegeri diferite, exista nesincronizari, exista oboseala. Si poate uneori ultima e regina. Nu neaparat reaua vointa sau conditionarile sociale, prejudecatile ingreuneaza demersul potrivit in relatia mama-copil-tata, ci sunt multi factori.
E tare dureros atunci cand copilul simte tensiuni, cand aceste nesincronizari il pot debusola, ii trimit mesaje contradictorii (mama zice/face asa, tata exact invers), ii pot pune sub semnul intrebarii propria capacitate de a discerne(o fi mai bine asa sau asa?) ceea ce poate crea un tangaj emotional puternic.

Nu se vrea un sfat, si nicidecum erijarea in psiholog, dar cred ca numai discutiile ample, calde, cu sclipici in ochi (nici nu poate fi altfel atunci cand vorbesti despre puiul tau) si asa cum se povesteste si Diana 21, introducerea tatalui in acest joc frumos, cu toate fetele lui (simplu, dificil uneori, periculos, ametitor, drag, serios, linistit si as putea continua cel putin 10 pagini) pot stimula pozitiv.
Recunosc faptul ca ideile noastre(eu si Val) dublate de sentimente converg de obicei, dar lecturile(tot asa frumos rezumate uneori de mine, alteori personale) pot pleca drept provocari.

Mereu invoc "Las' ca timpul va demonstra", dar stiu ca uneori poate fi tardiv. Dar la voi deja se vad "rezultatele" ata de frumoase. :)


Mariana, daca pe mine ma intreaba de acum imi imaginez cum e la tine :( De zici ca sunt singura din lume care alapteaza la 10 luni. E, na, si va dau exemplu pe voi. :P Hihihihi

Cred ca mama ta nu trebuie sa "invete" ce ii spui tu, ci numai sa inteleaga. E si mai simplu asa. De asta spun ca unele lucruri mama le-a inteles asa natural. dar sunt cateva... Si mai e ceva: eticheta, la care ai mei cam tin. Numai cand ma gandesc secvente de la masa. Vom vedea pana atunci.


Eeeeei, Diana, aici cred ca nu e loc de delicateturi sau negocieri. Aici as fi intransigenta, ca nu vreau sa menajez pe nimeni. Intr-adevar e cumplit ce povestesti si stiu sigur ca se intampla si mai nefericite de-atat. Problema e ca ingrijitoarele nu sunt "instruite" pedagogic, dar uneori, natural, instinctiv, simt mai adanc decat educatoarele. Dar daca tu, apoi eu, apoi altii vor tot zice, eu cred ca s-ar putea misca ceva.

Apropo de soacre si caciuli. Fix aceeasi marota avea si soacra mea. S-a potolit, cu acelasi tratament :lach:
Si ma intreaba aproape zilnic, suspect cumva, daca il scot afara :silly:

De unde ideea ca nu...

_________________
Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Dum Feb 17, 2008 3:41 pm        Subiectul mesajului:  
Neconectat

Membru din: Vin Feb 15, 2008 6:38 pm
Mesaje: 15
Eu nu am reusit sa alaptez decat mixt si pana la 9 luni,oricum copilul fiind dezvoltat(12 kg si 86 cm la 1 an) toata lumea zicea "vaaai,ii mai dai sa suga?" .apropo,eu n-am avut greturi in a-mi hrani copilul oriunde i se facea foame,mi se imprastie de ce spune lumea si cu asta basta! cu alaptatul voiam doar sa spun ca persoanele care n-au vrut (nu n-au putut) sa alapteze fac comentarii din astea.cele care au vrut si n-au putut te sfatuiesc sa alaptezi pana la 3 ani daca poti.

Dar cele mai multe critici vin pe partea cu educatia. Eu sunt contra pedepselor de orice fel,aplicate la orice varsta si sincer,desi am un copil capos,reusesc sa-l stapanesc in felul asta.Toata lumea (inclusiv bunici,rude,prieteni) se uita crucis cand le spun ca eu nu-mi voi pedepsi copilul sub nici o forma si mai ales cand vad practic acest fapt,atunci am parte de priviri piezise.

Practic inseamna ca,in plina criza de frustrare a copilului,cand plange nervoasa ,o iau in brate si o pupacesc si-o linistesc de regula in felul acesta, evident in comentariile publicului "o sa ti se urce in cap" " se invata asa" " se rasfata" "copilul tre sa stie cine e autoritatea " 2pune-o la colt atatea minute cati ani are"

Pai sa ma puna pe mine barbatu la colt atatea minute cati ani am si o sa vada el circ ....


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 19, 2010 1:16 pm        Subiectul mesajului: Re: Mama AP in fata lumii 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Lun Mar 10, 2008 11:57 am
Mesaje: 472
Reanimez subiectul asta, fiindca am un mare of. Din cauza faptului ca-mi alaptez copilul cel mic la cerere, inclusiv in public, din cauza c-o las pe cea mare sa umble desculta, sa se catere unde vrea, sa alerge cat vrea, sa mangaie ce catei si pisici vrea, sa se rostogoleasca in iarba sau sa stea pe asfalt in sezut, sa alerge prin lacurile formate in urma ploii, sa se manifeste cum vrea s.a.m.d parintii nu ma privesc cu ochi buni. De ce? Pentru ca ai lor copii vor sa imite chestiile fun pe care le face fiica-mea, iar ei din vari motive nu vor sa-i lase. Din cauza asta, unii dintre ei au inceput sa ne evite. Chiar aseara un tatic al uneia dintre cele mai bune prietene ale Clarei, s-a ridicat de langa noi sub pretextul ca merge un pic sa se plimbe si s-a asezat la cateva banci mai incolo. C o asteptase pe prietena ei cu sufletul la gura. Cand a vazut ca pleaca a inceput sa planga. Am mers si l-am confruntat pe taica-su, care a admis ca are o problema cu mine, dar n-a vrut sa-mi spuna exact care. Am zis ca mor de nervi. Acum copila mea si-a pierdut prietena si eu nu stiu cum sa procedez. X-(

_________________
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 19, 2010 2:06 pm        Subiectul mesajului: Re: Mama AP in fata lumii 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Feb 04, 2009 9:47 am
Mesaje: 1618
Site web: http://madimih.blogspot.com/
Localitate: Cimpulung Moldovenesc
of!
Eu ies rareri in locuri mai aglomerate, ca-s departe de noi, dar tot intampin priviri din astea. (Vorbesc de straini, ca de-ale soacra-mii is satula deja)
Luni eram in centru si David a inceput sa se intinda pe jos, sa se rostgleasca, sa faca gimnastica. Asta-i place sa faca, si singura observatie pe care i-o fac e sa nu stea cu fata direct pe jos. O fetita mai mare s-a apropiat de noi si am avut urmatoarea conversatie
ea: De ce sta asa?
eu: pentru ca-i place.
ea: dar nu se murdareste?
eu: ba da, dar il sterg cu servetele umede.
ea: dar se murdareste pe haine.
eu: nu-i nimic. Cand ajungem acasa pun si hainele si pe el la spalat. :)
Apoi ea s-a intors spre mama ei si a intrebat-o daca poate sa faca si ea ca David. Mama a dat hotarata din cap ca "nu". Fetita a mai aruncat o privire spre noi, apoi a plecat. In scurt timp, insa, s-au mai adunat niste copii in jurul nostru, toti privind la David uimiti si cu un aer de ""Are voie?!!!!"
O fetita mai mica (italianca) s-a asezat fara jena in fata lui David si se amuza cu el. Eram pe cale s-o admir pe mama c-o lasa, dar, cand fetita a inceput sa verse pe jos din sucul pe care-l avea in sticla si sa plescaie cu palmele in baltoaca, mama si bunica au venit val vartej si au apucat-o de-o aripa tragand-o dupa ele si certand-o. Sincer, eu l-as fi lasat pe David. Cat ii el de Tedy, tot nu ma supar cand il varsa in loc sa-l bea.

Te inteleg, te inteleg foarte bine si ma inscriu in aceeasi categorie. Mie mi-e mai usor deocamdata ca David inca n-are prieteni dragi prin oras. Deocamdata lumea ma tolereaza tocmai pentru ca nu apar prea des in peisaj.

_________________
Imagine

Imagine

http://madimih.blogspot.com/


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 19, 2010 9:41 pm        Subiectul mesajului: Re: Mama AP in fata lumii 
Neconectat
moderatoare

Membru din: Mar Oct 21, 2008 4:44 pm
Mesaje: 1312
Yahoo Messenger: mirunaj@yahoo.com
Localitate: Bucuresti
Noi facem asa: daca Alexei vrea cu tot dinadinsul sa se joace cu respectivul prieten atunci trebuie sa gaseasca ceva de facut care sa ii fie permis si prietenului, daca nu vrea atunci ne indepartam si isi vede in continuare de treaba lui. Eu mai incerc sa conving mamele sa ii lase mai liberi, ele imi spun de ce nu pot si cumva ajungem la un consens. Eu una nu ii las sa se apropie de caini fara stapan sau de caini necunoscuti in general inainte sa intrebe daca musca, dupa mine orice animal este imprevizibil.

_________________
Imagine
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 19, 2010 10:11 pm        Subiectul mesajului: Re: Mama AP in fata lumii 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Mie Feb 04, 2009 9:47 am
Mesaje: 1618
Site web: http://madimih.blogspot.com/
Localitate: Cimpulung Moldovenesc
Lui David ii e teama de caini. Nu-i plac. Sunt prea agitati (cei mici) si nu-i dau timp sa-i studieze. Plus vreo 2 reactii negative ale mele si gata teama. Ii tot explic ca cei pe care-i cunoastem (avem cativa vecini cu catei foarte draguti) nu-s periculosi, ca e cazul sa se teama de cainii fara stapan si de cei pe care nu-i cunoaste, chit ca au stapan sau nu.
In schimb, adora pisicile. Pur si simplu le adora.

_________________
Imagine

Imagine

http://madimih.blogspot.com/


Sus
   
 
 MesajScris: Joi Aug 19, 2010 11:49 pm        Subiectul mesajului: Re: Mama AP in fata lumii 
Neconectat
moderatoru'-cu-toporu'
Avatar utilizator

Membru din: Mie Ian 23, 2008 7:45 pm
Mesaje: 1847
Site web: http://jurnal-pe-pinza.blogspot.com/
Localitate: Toronto
Tweety7 scrie:
Reanimez subiectul asta, fiindca am un mare of. Din cauza faptului ca-mi alaptez copilul cel mic la cerere, inclusiv in public, din cauza c-o las pe cea mare sa umble desculta, sa se catere unde vrea, sa alerge cat vrea, sa mangaie ce catei si pisici vrea, sa se rostogoleasca in iarba sau sa stea pe asfalt in sezut, sa alerge prin lacurile formate in urma ploii, sa se manifeste cum vrea s.a.m.d parintii nu ma privesc cu ochi buni. De ce? Pentru ca ai lor copii vor sa imite chestiile fun pe care le face fiica-mea, iar ei din vari motive nu vor sa-i lase. Din cauza asta, unii dintre ei au inceput sa ne evite. Chiar aseara un tatic al uneia dintre cele mai bune prietene ale Clarei, s-a ridicat de langa noi sub pretextul ca merge un pic sa se plimbe si s-a asezat la cateva banci mai incolo. C o asteptase pe prietena ei cu sufletul la gura. Cand a vazut ca pleaca a inceput sa planga. Am mers si l-am confruntat pe taica-su, care a admis ca are o problema cu mine, dar n-a vrut sa-mi spuna exact care. Am zis ca mor de nervi. Acum copila mea si-a pierdut prietena si eu nu stiu cum sa procedez. X-(


Ăsta este unul din riscurile la care te expui în momentul în care nu respecţi norma comunităţii -- rişti să fii respins de majoritate. Cu cât uniformitatea este mai mare într-o comunitate, cu atât te vei lovi mai mult de problema asta.

Din păcate, nu prea văd nici o rezolvare decentă... Faci cum crezi tu că-i bine? şi veţi fi în continuare priviţi ca nişte „ciudaţi”, de evitat pe cât posibil... Începi să copiezi comportamentul majorităţii? şi e ca şi cum ai capitula de la propriile-ţi principii, ca şi cum ai începe să trăieşti viaţa altcuiva...

Cum să procedezi? Sfatul meu e cu discreţie şi cu o abordare cât mai pozitivă, cu umor (dacă-i posibil), şi fără nici o tentativă de a dovedi supremaţia abordării tale atunci când se ajunge în situaţii în care copiii tăi au voie iar ai altora nu au voie să facă X sau Y. Ideea e de a evita să-i faci pe ceilalţi să se simtă prost (căci, oricum, cei mai mulţi nu se simt :-)) în astfel de situaţii.

Un alt aspect e ce o să se-ntâmple cu prieteniile copiilor pe măsură ce aceştia cresc? Teoretic, vor fi din ce în ce mai independenţi, adică mai în măsură să decidă pentru ei înşişi cu cine vor şi cu cine nu să se joace. Practic însă, mă cam aştept ca cei mai mulţi să preia o mulţime din preconcepţiile şi judecăţile părinţilor lor, ceea ce prevesteşte perpetuarea conflictului...


A.M.

_________________
Imagine Imagine&Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Aug 20, 2010 10:16 am        Subiectul mesajului: Re: Mama AP in fata lumii 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
hmm, eu aveam alternative
adica pana pe la 2 ani trecuti ai lui felix stateam cu el doar in zona "catei liberi", unde persoanele intalnite erau ori persoane care veneau sa-si plimbe, tina in grup cateii ori persoane ce cautau sa-si faca zilnic portia de plimbare, alergat, etc
si acest tip de persoane de obicei e divers de grupurile de mame
ceea ce lor li se parea cat se poate de firesc dupa ce putin s-au scuturat de uimire, shocul "dar il lasi, ii este permis" mamelor le parea/rezulta scandalos.
si astfel ei isi vedeau de treaba lor, de catei, de discutiile lor, iar pruncul statea printre catei, chiar in miylocul acestora
de-o lua pruncul la picior trei catei din grup il insoteau oriunde, se calarea peste ei, exact ca un pui de catel si el
si-mi era totul foarte usor
hmm, a crescut feciorul si el nu vroia sa intre in spatiu de joaca al copiilor, nu se simtea la fel de bine si acolo, dar aveam o prietena care vroia acolo cu al ei fecioras si pentru ea tot incercam sa-l tin pe felix acolo
in timp a prins gust si pentru leagane, alte cele
dar aveam destul de des situatii greu de suportat, cand erau copii multi, inchesuiala el tot asa disparea si eu intram in panica
era descult, murdar si imbracat doar cu un pantalon
se intampla sa se desprinda puffo din lesa si isteriza restul mamelor, puffo ii un tip de catel dupa care se cam topesc toti copiii si cand mamele ii vedeau ca acestia imi calarau catelul care devenise intre timp gri din alb faceau spume
si multe, cand nu era lume multa ca sa ma speriu eu ca-mi dispare feciorul stateam linistita, avea voie sa se catere pe unde poate, sa stea pe unde poate, sa sara de unde poate (ca si mamitza, si io-s de parere ca daca poate sa se catare liber pe dulap poate si sa sara de acolo, la fel de liber; dar cine a ajuns singur pe dulap nu prea sare de pe, deja are o masura)
asa...si am surprins bunici care cand ne vedeam ca intram in parc, ca si indienii isi luau discret gentile si le indoseau bine, "sa nu le fure tiganii", lol (ai mei is o specie aparte, blonzi, da noh, ele erau "prudente" =)) )
si tot asa cateva episoade pana cand mi-am spus ca eu am avut destule si ii spuneam lui Felix "mergem in parc, dar stam la spatiu joaca doar daca nu sunt copii" (copiii insemnau si mame)
si asa a ramas pana si-n ziua de azi
singurele exceptii pe care le facem e cand suntem cu Francesca, care e o tipa bine integrata in contextul lor, incaltata si ea si copilasul ei
in plus, Francesca fara sa fie obraznica n-are nicio problema sa le puna in fata propriile prejudecati
nu stiu e sa va spun, eu aici am reusit sa-mi creez un mic spatiu in care sa ma simt protejata
si incet, incet mai calcam si pe teritoriul altora, al celor incaltati, dar o facem in masura in care-i vad capabili, doritori pe copii sa o faca

eu ii inteleg oarecum, cand nu sunt intre ei si sunt tulburata, afectata direct ii inteleg
copiii de acest gen ii nelinistesc, ii scot din comoditatile, sigurantele lor interioare
pe de o parte ai mei sunt priviti cu o oarecare perplesitate, pe de o parte sunt adorati, pe de o parte sunt temuti, invidiati, pusi prost in realtie cu ceilalti

deseori am trait si situatii de-a dreptul grotesti cand alti copii de langa noi erau presati sa faca ce faceau ai mei "ca uite mama, fetita poate, ce rusine ca tu sa nu poti, hai fa-o pentru mama!"
si fetita se uita la bendis, bendis deja se simtea prost ea, venea la mine, se cuibarea in bratele mele, eu ma simteam ca o carpa pentru ceallata fetita si cautam sa nu mai apar pe acolo

in plus, mai era un fapt caruia nu prea i-am gasit un raspuns, decat partial, inca de atunci cand s-a consumat
era bendis la un an jumate si facea podul tibetan, alti copii langa ea sustinuti de mama, "pune piciorul acolo!", "pune mana dincolo!"
la un moment dat s-a oprit fatuca, se uita la ceilalti copii, toti mai mari decat ea cu cel putin un an, s-a uitat la mamele acestora, la mine si m-a intrebat "mamma, io perche da sola?"

copiii vad maniere diverse de raportare, observa si se transpun in situatii diverse, uneori chiar imaginare, le reconstruiesc ulterior acasa sau tot in parc
si pe ei ii intriga faptul ca observau ca alti parinti se raportau mult divers copiilor si discutam deseori, inca mai discutam deseori, cu foarte multa transparenta, iar acest fapt ii ajuta mult si sa continue sa se construiasca interior, personal, exact asa cum o cauta si sa se introduca ocazional in universul altora mult divers de al nostru.

astfel ei stiu ca cu mine pot sa existe intr-o maniera, dar daca vor sa coexiste langa altii atunci trebuie sa adopte manierele acestora.
si o fac uneori si o fac foarte bine, cand vor pot sa fie extrem de in ton cu restul

si continui si acum sa am alternative, cand suntem in parc, daca e aglomerat la "spatiul joaca copii" ii duc la "spatiu catei liberi" si acolo se joaca liber inspre deliciul celorlalti, "ce copii spontani, liberi, fericiti!"
daca nu e lume multa sau e prezenta Franca ii duc oriunde fiind cu Franca. ea si cu copilasul ei sunt mediatorii perfecti intre doua lumi. Franca cat se pote de bine situata pe scara sociala, incaltata, copilasul ei, iarasi, un copilas frumos, solar, spontan, debordant. Intra impreuna cei trei amici in orice bar, se aseaza la masa si Leo urla "ospatar, vrem asta, asta, asta!" si sunt tratati ca niste printi, considerati excentrici, da, mult, dar macar astfel acceptati.

ce sa spun, asta e! cand nu-s tigani tre sa fie ceva austrieci excentrici :D

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Aug 20, 2010 2:55 pm        Subiectul mesajului: Re: Mama AP in fata lumii 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: Sâm Sep 26, 2009 1:58 pm
Mesaje: 1162
Site web: http://lotiunidecorpsolide.blogspot.com/
eu inca nu am de furca la locul de joaca, pentru ca Lia e mica. am si noroc de un spatiu unde vin mame mai rasarite (la vreo 10 min de casa).
mai am unul si in spatele blocului dar ma enerveaza ca mamele alea turuie de zor din caietul de clisee: mergem acasa! nu te urca acolo! da-i si lui ca e mai mic! hai sa mananci! hai sa-ti dau apa! vezi ca te loveste leaganul! vezi ca te lovesc copiii mai mari! pleaca de la apa te stropesti! etc etc 8-}

cred ca vocea mea e singura care nu se aude acolo :)

dar voiam sa va intreb o chestie. eu nu intervin niciodata atunci cand Lia se "bate" cu cineva pentru un anumit obiect. uneori castiga, alteori pierde dar deoacamdata e calma si inca nu a dezvoltat instinctul ala de proprietate. insa de cele mai multe ori, cealalta mama intervine promt si ii comanda copilului "da-i si ei (Liei) ca e mai mica / ca e fetita / ca nu ti-o ia se uita la ea etc). ele vor sa le dezvolte darnicia sau whatever insa eu consider ca e treaba lor cum isi impart jucariile. nu stiu ce sa fac: sa spun "nu sa nu i-o dea daca nu vrea" sau sa nu o contrazic si sa ma bucur ca Lia primeste ce vrea - desi nu ma bucur as vrea sa-si dea seama cum e treaba cu negociatul si proprietatea si toate cele

_________________
Imagine


Sus
   
 
 MesajScris: Vin Aug 20, 2010 3:09 pm        Subiectul mesajului: Re: Mama AP in fata lumii 
Neconectat
moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Vin Ian 18, 2008 11:25 am
Mesaje: 8177
eu spun ceva in genul nu va preocupati

doar atat

uneori functioneaza, deseori nu

Felix a pierdut astfel un prieten, initial se intelegeau foarte bine, baietelul era cu vreo 2 ani mai mare decta Felix
si/a inceput mamica sa sa/l educe da/i aia, e mai mic, fii asa ca el inca e mic si nu stie
asa..., a durat cateva zile, a ajuns bietul baiat sa le incaseze pentru Felix
dupa doar cand ne vedea incepea sa urle, sa faca tantrum

s/a terminat totul, eu am inceput sa/i ocolesc ca sa nu o mai imping pe maica/sa sa/l buseasca sanatos de fiecare data ca nu era bun cu felix

aa, referitor la certurilor alor mei, eu le/am explicat clar
cand va certati lumea se asteapta sa impart dreptatea, eu dreptatea n/o impart ca n/o am
asa ca va comunic ca scosul ochilor se face doar acasa, unde aveti sfanta pace sa va trageti de par, muscati, ce vreti voi...asa...in parc nu, ca eu nu rezist presiunii si ma ridic plina de nervi sa va impart ceva ce nu am, dupa ma simt ca un rahat

deci le/am facut regula, ai mei n/au voie sa se certe in parc, nu cum o fac acasa

_________________
Imagine

Imagine

Imagine


Sus
   
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou  Răspunde la subiect  [ 45 mesaje ] 

Ora este UTC+02:00 UTC+2


Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România