hmm, eu aveam alternative
adica pana pe la 2 ani trecuti ai lui felix stateam cu el doar in zona "catei liberi", unde persoanele intalnite erau ori persoane care veneau sa-si plimbe, tina in grup cateii ori persoane ce cautau sa-si faca zilnic portia de plimbare, alergat, etc
si acest tip de persoane de obicei e divers de grupurile de mame
ceea ce lor li se parea cat se poate de firesc dupa ce putin s-au scuturat de uimire, shocul "dar il lasi, ii este permis" mamelor le parea/rezulta scandalos.
si astfel ei isi vedeau de treaba lor, de catei, de discutiile lor, iar pruncul statea printre catei, chiar in miylocul acestora
de-o lua pruncul la picior trei catei din grup il insoteau oriunde, se calarea peste ei, exact ca un pui de catel si el
si-mi era totul foarte usor
hmm, a crescut feciorul si el nu vroia sa intre in spatiu de joaca al copiilor, nu se simtea la fel de bine si acolo, dar aveam o prietena care vroia acolo cu al ei fecioras si pentru ea tot incercam sa-l tin pe felix acolo
in timp a prins gust si pentru leagane, alte cele
dar aveam destul de des situatii greu de suportat, cand erau copii multi, inchesuiala el tot asa disparea si eu intram in panica
era descult, murdar si imbracat doar cu un pantalon
se intampla sa se desprinda puffo din lesa si isteriza restul mamelor, puffo ii un tip de catel dupa care se cam topesc toti copiii si cand mamele ii vedeau ca acestia imi calarau catelul care devenise intre timp gri din alb faceau spume
si multe, cand nu era lume multa ca sa ma speriu eu ca-mi dispare feciorul stateam linistita, avea voie sa se catere pe unde poate, sa stea pe unde poate, sa sara de unde poate (ca si mamitza, si io-s de parere ca daca poate sa se catare liber pe dulap poate si sa sara de acolo, la fel de liber; dar cine a ajuns singur pe dulap nu prea sare de pe, deja are o masura)
asa...si am surprins bunici care cand ne vedeam ca intram in parc, ca si indienii isi luau discret gentile si le indoseau bine, "sa nu le fure tiganii", lol (ai mei is o specie aparte, blonzi, da noh, ele erau "prudente"
)
si tot asa cateva episoade pana cand mi-am spus ca eu am avut destule si ii spuneam lui Felix "mergem in parc, dar stam la spatiu joaca doar daca nu sunt copii" (copiii insemnau si mame)
si asa a ramas pana si-n ziua de azi
singurele exceptii pe care le facem e cand suntem cu Francesca, care e o tipa bine integrata in contextul lor, incaltata si ea si copilasul ei
in plus, Francesca fara sa fie obraznica n-are nicio problema sa le puna in fata propriile prejudecati
nu stiu e sa va spun, eu aici am reusit sa-mi creez un mic spatiu in care sa ma simt protejata
si incet, incet mai calcam si pe teritoriul altora, al celor incaltati, dar o facem in masura in care-i vad capabili, doritori pe copii sa o faca
eu ii inteleg oarecum, cand nu sunt intre ei si sunt tulburata, afectata direct ii inteleg
copiii de acest gen ii nelinistesc, ii scot din comoditatile, sigurantele lor interioare
pe de o parte ai mei sunt priviti cu o oarecare perplesitate, pe de o parte sunt adorati, pe de o parte sunt temuti, invidiati, pusi prost in realtie cu ceilalti
deseori am trait si situatii de-a dreptul grotesti cand alti copii de langa noi erau presati sa faca ce faceau ai mei "ca uite mama, fetita poate, ce rusine ca tu sa nu poti, hai fa-o pentru mama!"
si fetita se uita la bendis, bendis deja se simtea prost ea, venea la mine, se cuibarea in bratele mele, eu ma simteam ca o carpa pentru ceallata fetita si cautam sa nu mai apar pe acolo
in plus, mai era un fapt caruia nu prea i-am gasit un raspuns, decat partial, inca de atunci cand s-a consumat
era bendis la un an jumate si facea podul tibetan, alti copii langa ea sustinuti de mama, "pune piciorul acolo!", "pune mana dincolo!"
la un moment dat s-a oprit fatuca, se uita la ceilalti copii, toti mai mari decat ea cu cel putin un an, s-a uitat la mamele acestora, la mine si m-a intrebat "mamma, io perche da sola?"
copiii vad maniere diverse de raportare, observa si se transpun in situatii diverse, uneori chiar imaginare, le reconstruiesc ulterior acasa sau tot in parc
si pe ei ii intriga faptul ca observau ca alti parinti se raportau mult divers copiilor si discutam deseori, inca mai discutam deseori, cu foarte multa transparenta, iar acest fapt ii ajuta mult si sa continue sa se construiasca interior, personal, exact asa cum o cauta si sa se introduca ocazional in universul altora mult divers de al nostru.
astfel ei stiu ca cu mine pot sa existe intr-o maniera, dar daca vor sa coexiste langa altii atunci trebuie sa adopte manierele acestora.
si o fac uneori si o fac foarte bine, cand vor pot sa fie extrem de in ton cu restul
si continui si acum sa am alternative, cand suntem in parc, daca e aglomerat la "spatiul joaca copii" ii duc la "spatiu catei liberi" si acolo se joaca liber inspre deliciul celorlalti, "ce copii spontani, liberi, fericiti!"
daca nu e lume multa sau e prezenta Franca ii duc oriunde fiind cu Franca. ea si cu copilasul ei sunt mediatorii perfecti intre doua lumi. Franca cat se pote de bine situata pe scara sociala, incaltata, copilasul ei, iarasi, un copilas frumos, solar, spontan, debordant. Intra impreuna cei trei amici in orice bar, se aseaza la masa si Leo urla "ospatar, vrem asta, asta, asta!" si sunt tratati ca niste printi, considerati excentrici, da, mult, dar macar astfel acceptati.
ce sa spun, asta e! cand nu-s tigani tre sa fie ceva austrieci excentrici