Daniela, parerea mea e sa tratezi aceasta etapa cat mai firesc posibil. Pentru ca e ceva firesc...Si fetita mea e cam in aceeasi faza. Luna trecuta cand a fost bolnava si n-a mancat nimic si-a lipit gurita de sanul meu si a zis ca vrea laptic de acolo. Si mi s-a rupt sufletul pentru c-o stiam nemancata si nebauta si daca as fi avut, i-as fi dat...
Da, copiii simt cumva toate anxietatile noastre. De asta e foarte important ca tu sa incetezi a te mai invinovati pentru ne-alaptarea ei. Asta e! A fost si s-a dus!
Si Nana mea e in faza cand e interesata de bebelusi si de fiziologic. Are momente cand ma trage de haine ca sa vada ce-i pe dedesubt
O intreb ce vrea si ii arat/ii spun ce vrea sa stie, dar nu fac mare caz din asta, asa ca trece repede la altceva...
E posibil ca la voi sa aiba legatura mai degraba cu inceperea serviciului tau, dar la fel, parerea mea e sa tratezi totul firesc, cu intelegere si deschidere spre ea, dar fara autoflagerare...
Eu uneori seara o intreb pe Nana daca vrea s-o tin ca pe-un bebelus si nu vrea...Dar mi-a cerut sa bea apa din biberon pentru ca avazut la alti copii, afara. Uneori vine si-mi spune "Nana e bebelus", alteori imi spune "Nana e mare"...Banuiesc ca exista si comportamente ale noastre ca adulti care o cam deconcerteaza in privinta asta - e destul de mare ca sa inteleaga diverse (ca asa i se cere, uneori
), dar e mica atunci cand nu poate face ceva (da, stiu total gresita abordarea, dar se intampla...mai ales ca sta cu buni si nu prea am cum sa-i explic ei treaba cu psihologia...)