attachmentparenting.ro/forum

asta imi spune zilnic. "vreau sa ma tii ca pe-un bebelus". intr-o seara a cerut chiar un biberon, uitat printr-un dulap.
apoi, e foarte interesata de tzizi. la inceput ca o curiozitate, cand i-am spus ca a supt si ea de la san cand era bebelus, cu mult timp in urma. din clipa aia cred si-a manifestat des dorinta sa-i mangaie.
acum eu vreau sa va intreb: e o perioada prin care pot trece copiii asta cu dorinta de a fi iar bebelusi? pe mine nu ma deranjeaza, dar ma tot gandesc la altceva in ce o priveste pe ea. alessia a fost alaptata aproape 1 luna numai. din motive deloc obiective si pentru care ma simt vinovata si acum. dar ea a vazut fotografii cu ea cand era alaptata si a intrebat ce faceam acolo. de atunci explicatiile si interesul pentru san.
va intreb daca e ok sau comportamentul ei ar putea fi legat de ceva ramas inauntrul meu nelamurit, neacceptat. am uneori tendinta sa ii resping gesturile de tandrete fata de pieptul meu si imi pare rau.
ea stie pe unde s-a nascut, a vazut cicatricea de la cezariana. am tot povestit cum a stat in burtica 9 luni, apoi un dr a taiat-o pe mami pe burtica si s-a nascut ea. dezbracata m-a vazut de asemenea si m-a intrebat tot ce a vrut sa stie. cum vedeti voi aceste lucruri? am gresit in vreun fel cu explicatiile? poate sa fi interpretat ca o compar pe ea cu bebelusul care era atunci?
inventeaza des povesti despre ce facea ea cand era bebelus. sau spune "si eu cand eram bebelus ma jucam cu...", are un winnie caruia ii spune" bebelusul meu".
tare mult as vrea parerea voastra.

si delia .
si povesteste mereu: cand eram mica faceam asa, sau puteam asa, sau am incercat asa.
multe pe care cumva le deduce.
iar despre nevoia de a impartasi iar intimitatea din vremea de bebe cu mine, am povestit la portretul ei in miscare .
eu m-am bucurat. si mie mi-a fost dor si drag.

daca (mai) e ceva ce te ingrijoreaza din istoria voastra recenta, atunci poate fi ceva.
daca nu, sunt reveniri care se intampla. copilul creste. si e interesant ca creste, si uneori e grozav, alteori isi aminteste de lucruri grozave din trecut...si e cand mare, cand mic, ca alice in tara minunilor.
noua ne-a readus asta un bebe dulce, filip, puiul mica al cris-tinei.

Si Matei vrea sa fie bebelus. Ba chiar are momente cand efectiv isi lipeste buzele de sanul meu si ar vrea sa suga (nu radeti, nu stiu cum sa reactionez la asta si il las sa se prefaca ca suge). Asteapta fratiorul sau surioara ca sa imi vina lapte sa mai suga si el putin
Apoi imi cere sa il tin in brate ca pe un bebelus, sa il mangai, sa ii cant cantecul de leagan pe care i-l cantam cand era mic. Si eu ma intreb daca nu cumva tanjeste dupa cei 2 ani pe care i-am petrecut numai noi, fara a interveni serviciul meu intre noi. Dar chiar daca ar fi asta, nu avem ce face, trebuie sa mai si muncim, sa ne castigam existenta.

la noi bulversarea s-a produs tot din cauza inceperii serviciului. de atunci cred ca dorintele de bebelus au devenit mai pregnante, desi cu mult inainte de asta curiozitatea ei fata de corpul meu si al ei, pe care adesea le compara, a existat.
apoi, mai exista momente cand se uita la fotografii cu mine si B si ma intreaba aproape plangand: eu unde eram?
mi-e draga cand o iau in brate ca pe un bebe. si ea imi spune: mama esti asa draguta! stai sa te mangai!
singura mea ingrijorare ar fi de a nu-i fi transmis sentimentele mele de vinovatie legate de alaptare, care m-au macinat pana pe la varsta de 2 ani, acum s-au mai atenuat..poate vi se pare prostesc ce spun..
multumesc pentru raspunsuri.

Daniela, parerea mea e sa tratezi aceasta etapa cat mai firesc posibil. Pentru ca e ceva firesc...Si fetita mea e cam in aceeasi faza. Luna trecuta cand a fost bolnava si n-a mancat nimic si-a lipit gurita de sanul meu si a zis ca vrea laptic de acolo. Si mi s-a rupt sufletul pentru c-o stiam nemancata si nebauta si daca as fi avut, i-as fi dat...
Da, copiii simt cumva toate anxietatile noastre. De asta e foarte important ca tu sa incetezi a te mai invinovati pentru ne-alaptarea ei. Asta e! A fost si s-a dus!
Si Nana mea e in faza cand e interesata de bebelusi si de fiziologic. Are momente cand ma trage de haine ca sa vada ce-i pe dedesubt O intreb ce vrea si ii arat/ii spun ce vrea sa stie, dar nu fac mare caz din asta, asa ca trece repede la altceva...
E posibil ca la voi sa aiba legatura mai degraba cu inceperea serviciului tau, dar la fel, parerea mea e sa tratezi totul firesc, cu intelegere si deschidere spre ea, dar fara autoflagerare...
Eu uneori seara o intreb pe Nana daca vrea s-o tin ca pe-un bebelus si nu vrea...Dar mi-a cerut sa bea apa din biberon pentru ca avazut la alti copii, afara. Uneori vine si-mi spune "Nana e bebelus", alteori imi spune "Nana e mare"...Banuiesc ca exista si comportamente ale noastre ca adulti care o cam deconcerteaza in privinta asta - e destul de mare ca sa inteleaga diverse (ca asa i se cere, uneori ), dar e mica atunci cand nu poate face ceva (da, stiu total gresita abordarea, dar se intampla...mai ales ca sta cu buni si nu prea am cum sa-i explic ei treaba cu psihologia...)

Si la noi exista asemenea manifestari, uneori Alise imi spune: "mami vreau sa fiu bebelus sa sug laptic", uneori imi cere s-o duc in brate ca pe-un bebelus sau uneori imi spune ca nu poate sa se dezbrace sau sa-si puna sosete ca e bebelus . si rade. mie mi se pare o alintare frumoasa
cand e obosita sau bolnava sau intr-o faza de maxima tandrete, isi doreste sa fie bebelus, nu m-am gandit ca ar fi o problema in asta.

multumesc tuturor pentru raspunsuri

Măruca la un moment dat zicea chestii de genul: „Eu când eram mare făceam aşa-şi-aşa...”. Da' ştiu de unde i se trage -- de la faptul că-i spuneam adesea chestii de genul „Hehe, când eram eu mic, aşa ca tine, făceam cutare şi cutare...”, aşa că s-a simţit datoare să-mi spună şi ea ce făcea când era mare, aşa ca mine.

A.M.