attachmentparenting.ro/forum

Nu stiu de unde sa incep,nici unde se va ajunge exact cu discutia,insa vreau sa vorbim despre asta.Faza e asa: eu cred(nu ma intrebati de ce,ca acum sunt confuza) ca rusinea nu e chiar rea,adica in mintea mea e asociata cu bunul simt,cu o anume educatie pozitiva...pe de alta parte,simt ca nu e bine nici prea rusinos,nici cu prea mult bun simt pe lumea asta in care traim,mai nou.
Ce ma doare in ast moment e ca am facut o gafa:Sarah inca poarta suzeta,offf,si nu se desparte de ea,oriunde-am merge si in nici un moment,iar de-o ratacim e catastrofa la ora de culcare.Nu tine suzeta continuu in gurita,dar o are acolo,in mana,in buzunar,in poseta... Da,are poseta! Si suzi! Motiv pt care eu,mama care ar vrea sa fie AP,dar nu e nici 1%,am scapat un "e rusine cu suzi,fetita asa mare si frumoasa...",destul ca mintisoara ei proaspata sa inregistreze mustrarea.De fiecare data de atunci incoace,cand i-am spus sa mai lase suzi,ca se strica dintii,imi zice "sini",adica e rusine.Ma urasc pt asta,deja ii creez complexe si prostii.

Pe de alta parte,vreau sa o dezvat de suzi,vreau sa o cresc frumos,sa fie respectuoasa,pt ca asa e frumos,nu pt ca ii impun eu...Vreau sa o vad ca iubeste oamenii,ca are bun simt,ca se dezvolta o natura buna in ea.Cum sa fac asta fara limitari,fara prostii de genul celei povestite mai sus?
Faza cu suzi si restul de fantezie au un singur punct comun-rusinea.Sau lipsa ei... Nu stiu cat de clara sunt,insa nu mai am timp acum sa reiau mesajul,ca imediat se trezesc pruncii si as vrea sa va mai citesc.
Voi ce credeti de rusine,de inhibitii vs.lipsa lor si dezinvoltura?

ioi ce fata frumoasa si ce bine i se asorteaza suzeta cu costumatia
da tie de ce ti-e rusine de suzeta domnle? aveam un coleg la facultate care canta cantece de leagane si copii cand facea baie. a venit odata la mine ca se luase apa la el in cartier si nu stiam ce triluri vin dinspre baie. si mi-a zis ca de mic, il punea maica-sa sa cante sa stie ca e ok cand era in cada.
eu zic sa o lasi in pace.
si data viitoare cand iti zice 'sini' sa-i zici' 'e rusinea lu' mama nu a ta'

ps: io vb din carti stiu!

da zi-i sincer, la modul personal, si la copil ajunge "mie imi e rusine cu suzeta in gura".. trepata te prinzi si tu ce-i in sufletul tau, iar copilul da milioane de sanse unui om sincer!
Toate au sens la modul personal, la momentul acum, nu " e frumos, e rusine, nu e voie" impersonal si atemporal.
Si lasa autoinvinovatirea, ca e paguboasa. Invata si din prosti, ca ala e rostul lor!

Fă două lucruri:
- Comportă-te tu aşa cum îţi doreşti să ajungă ea; şi
- Ai încredere în ea; ai MULTĂ încredere în ea.

Şi-o să ajungă aşa cum îţi doreşti.

De exemplu, dacă vrei să ştie să-şi ceară scuze atunci când greşeşte, arată-i că şi tu o faci. Bunăoară, poţi să-ţi faci mea culpa şi să-ţi ceri scuze pentru că i-ai spus prostia c-ar fi o ruşine să aibă/folosească o suzetă. Nu e nici o ruşine, e alegerea ei -- respectă-i-o.

Şi ai încredere că o să vină o vreme când va realiza singură că nu mai are nevoie de suzetă. Eu pot să pun pariu că o să fie înainte să se mărite. Ai răbdare, şi ai încredere în ea.

Şi tot aşa într-o sută de mii de alte ocazii care au să mai apară pe parcurs. Şi-ncet-ncet îşi va da seama că ai încredere în ea, iar asta îi va da o siguranţă (în sine însăşi) pe care nici un tratat de maniere frumoase nu i-ar putea-o da.


A.M.

Ah, e atat de scumpa !

Asa cum inteleg eu rusinea mie imi suna a ceva negativ, care blocheaza dezvoltarea armonioasa si personalitatea. Inca nu i-am zis lui Radu niciodata ca ceva e rusinos si nu-mi pare deloc placut sa creasca cu sentimentul rusinii. Dar deloc. Eu am ales varianta in care ii explic de ce nu e tocmai indicat sa faca ceva (de ex sa scuipe alti copii ) dar m-am ferit sa-i imprim sentimentul rusinii. Poate am eu o obsesie gratuita si nu neaparat justificata, insa mie tare imi suna prost sa-mi fac propriul copil sa-i fie rusine de ceva. E indeajuns de timid si asa......
Ma trezesc cateodata ca-i spun ca "nu-i frumos" sau "nu-i bine" si imi suna aiurea,. Dar cred ca scuza e ca, din cand in cand, e cea mai comoda "explicatie" o negatie scurta .

Idealul meu e sa fie da, un copil educat, dar inca n-am reusit eu insami sa stabilesc exact ce definesc prin asta f clar . Imi doresc sa-l ajut/indrum sa fie educat si confortabil in societate dar stapan pe el, sa decida ca face/nu face ceva doar ptr ca el considera ca nu-i ok, nu-i este lui ok cu actiunea ( nu strict egosit si netinand seama de nimeni din jur ci n context) si nu doar din motive " nu se face", " e rusine" sau temeri nefondate dar construite din educatia bazata pe rusine. Nu-s inspirata acum sa fiu f explicita, se pare. As vrea ptr el sa fie un individ care stie sa stbileasca singur, cu argumente solide dece face/nu face ceva, si noar ptr ca eu /societatea i-am bagat in cap ca nu-i frumos etc. Sa stei si inteleaga cand poate deranjza si de ce si sa decida sa n-o faca . Si n-as vrea sa fie un om care vesnic se sacrifica ptr ca.....poate nu se face. Cateodata merita clar sa faci ceva ptr tine si sa nu tii neaparat cont de cei din jur- asta mi-as dori sa invete: echilibrul intre situatiile inaceptabile, prostetsi, gratuite etc, si situatiile in care el trebuie sa fie mai important decat orice altceva.
Mie imi pare ca rusinea este baza multor frustrari aiurea si nemeritate.

Habar n-am, sincer cat sunt de deplasata sau daca sunt deplasata, dar stiu sigur ca nu mi-a confortabila deloc ideea de rusine.

Radu e timid si nu saluta....sau saluta pe doar pe cine alege el sa salute. Al meu sot se enerveaza, mie, recunosc ca sint momente cand nu-mi cade bine dar........................efectiv o las ca vina de la sine.
La un magazin aproape de noi e o negresa pe care o indragesc tare, tare. Radu, habar n-am ce are cu ea, dar nu vrea decat rareori s-o salute. imi pare rau, imi pica aiurea insa ii spun doar atat: o indragesc tare pe doamna asta si imi face placere sa ma intalnesc cu ea, sa ne salutam si sa schimbam o vorba. Asa cum vad eu lucrurile, la varsta asta e de ajuns daca intelege de ce ne salutam, cam cum stabilim legaturi unii cu altii.

Pe de alta parte, fara nici un fel de explicatie si rugaminti a "invatat" sa spuna "te rog" cand vrea ceva si "multumesc".

Cred ca multe din uzantele sociale le prind singuri din zbor, singuri inteleg ce este si ce nu este acceptat in societate..... si poate de-aia eu aleg sa slefuiesc informatia fara cultivarea rusinii.

am multe discutii cu sotul meu, care uneori imi lasa impresia ca ma vede limitata , si una ar fi aceea ca eu zau nu inteleg ce e rau in a avea suzeta inca. a fost subiect de mare fanfaronada la noi in casa. Ambele bunci erau cu gura pe noi ptr asta. Iar eu nici pana in ziua de azi n-am inteles ce vor. Ok, pai atunci cand sugea absolut orice non stop a fost buna..............acum ca noi, (tot noi care i-am oferit-o) adultii!!! consideram ca nu mai are nevoie, nu mai e buna......pai bine, noi am creat nevoia asta si acum o negam? cu ce drept? doar ptr ca a crescut, sau cum? da, el, copilul , unde conteaza in schema asta? dispunem de el si placerile/nevoile lui asa cum ni se nazare noua ca.........e "frumos", sau nu? intai e voie si apoi, fara vreo explicatie solida nu mai e voie?
Pur si simplu eu n-am cedat presiunilor lor (radeam si le ziceam ca o sa-i pun una in buzunarul costumului de mire, de-o avea emotii si nevoie, sa aiba la indemana) si i-am dat cat a vrut, cum a vrut......habar n-am cand si cum n-a mai vrut...e mult de atunci deja, parca.

Julia, suzeta la unii e la fel de importanta ca si sanul si asa cum unui copil de 2 ani jumate nu tre sa-i fie rusine cu sanul in gura nici unuia de 2 ani jumate, trei cu suzeta in gura nu ar trebui sa-i fie rusine
este vorba despre conventii sociale care fac ca un copil sa nu defileze cu suzeta in gura, dar orice copil caruia i s-a permis sa stea cu sanul, suzeta i-ar face placere sa defileze cu suzeta, cu sanul in gura.



vrei sa o intarci? tot citeam subiecte despre intarcarea pruncilor de suzete, eu cred ca exista multe linii in comun intre a-i lua copilului suzeta is a-i lua copilului sanul
si asa cum nu-i iei sanul unui copil cu "ii rusine" nu-i iei suzeta unui copil cu "ii rusine"



de ce mi-am permis sa fiu atat de directa cu tine? pentru ca stiu ca poate sa ajunga la tine, stiu ca esti sincer interesata de mecanisme, sincer preocutata sa poti
conoasterea mecanismelor poate sa duca la relaxarea mamei, expunerea altor perspectivea, iarasi




inca o data, biberonul, suzeta la copiii nealpatati sau alaptati partial are acelasi rol ca si sanul in cazul copiilor alaptati, cu conditia ca si unii si altii sa fie condusi pozitiv



hoho, in teoreie is fantastica, in practica schiopat greu cu felix
fara sa fie un prost educat nu rareori intru in panica cu el
dar sunt improntele educatie mele si influentele pe care le am de la Andrei, crescut destul de in linie

felix e de o dezinvoltura care ma baga in balbaiala, la propriu, nu e agresiv, nu lipsit de bun simt, ci ok
eu l-as vrea mai rezervat, si de aici se naste conflictul nostru deseori

un bun punct de plecare ti-ar fi "Il giudizio morale del fanciulo" - Piaget sau, iarasi, "biblia" "Un genitore quasi perfetto" a lui Betetlheim
in cuvinte putine, cheia e intotdeauna la parinte, il vrei astfel fii astfel fara a face morala (nu-i frumos, nu e elegant, nu se face), fara intrebari, doar fi

Julia, cum spuneam, imi scapa si mie "nu-i frumos", "nu se face", "nu-i de oameni educati"
pe mine ma si chinuie rau mustrarile dupa, noroc cu el ca ma mai scoate din anumite stari in care ma simt destul de mica ca si parinte
are o judecata morala interioara flacaul asta de ma lasa perplexa, un simt al echitatiii fantastic, cu toate ca eu superficial si plina de nervi il pot vedea egoist (nu imparte cu sora-sa la insistentele mele ci spontan, atunci cand simte el ca o iubeste, in rest isi permite si sa spuna ca-i galusca urata si s-o trimitem inapoi de unde a venit)
ai rabdare cu ea, ai sa o vezi cum se nasc toate in ea, toate cele pe care tu le-ai aprecia in ea

ieri s-au batut, se bat foarte rar si cand am surprins eu finalul ea incerca disperata sa ajunga la el sa loveasca, dar nu reusea, el are bratul mai lung, i-a aplicat un pumn si a impins-o, a picat cu dintii in genunchiul meu

eram furibunda, foarte greu m-am abtinut sa nu urlu, sa nu-i spun nimic
dupa cateva minute a venit si i-a daruit o minge, din jucariile sale, asa spontan
si m-a abordat: "mama, cateodata o urasc, nu vreau sa o lovesc, simt cand imi vine, dar nu stiu cum sa blochez lovitura"
copilul asta cerea ajutor de la mine, sa-l ajut in a-si cultiva un autocontrol

si ma gandesc ca daca io pierdeam autocontrolul, cum deseori o faceam si picam in morala "e rusinos", "e de rai", "nu se face", "e sora ta"
el nu ar mai fi avut curajul, increderea sa se aproprie de mine si sa fie pe atat de sincer pe cat de capabil sa se vada

ah, mai ramane sa vada si autocontrolul la mine

domnisoara cu poseta si suzeta e absolut mortala! o sa se intarce ea de suzi cand ii vine vremea, ai numai rabdare

eu nu folosesc cuvantul rusine. iar cand zic "nu e bine", "nu-i voie", etc motivez intotdeauna. si nu vad rusinea ca pe un mecanism necesar in invatare. rusinea e totuna cu culpabilizarea. pe care iar nu o vad ca pe ceva indispensabil.



comportamentul social se invata din exemple. evident, cand are exemple negative invata si chestii nedorite - "Eu ma uit la desene sa invat sa ma lupt! [...] Nu am vrut s-o lovesc pe Mem, ma antrenam, doar!" si in astfel de cazuri trebuie sa ii atragi atentia ca greseste si ca nu e bine/frumos/placut sa loveasca bunicile lipsite de aparare ! numai cu tati si cu mami e voie sa se lupte si numai cand suntem si noi de acord.

a propos de ce povestea gabman, eu nu il oblig niciodata sa salute pe strada (cel mai adesea nici nu ii atrag atentia daca nu o face, rar ii mai zic cate ceva). in consecinta cand ii place cineva si nu se simte intimidat saluta. la magazin insa... e absolut mortal: "Buna ziiiua, as dori biscuiti cu vaniiiiilie si apa minerala la sticluta mica!" "Uite, am 3 lei" (si scotoceste prin buzunare dupa banii facuti ghemotoc) "Multumeeeesc. La revedere, cu bine, pa, pe curand, sa mai veniti pe la noi!" (spuse toate, asa, ca sa nu uite ceva!) cand are interesul stie exact care e comportamentul adecvat

si mai cred ca exemplul Andreianei e superb, Felix a inteles singur ca nu e bine si a venit sa ceara ajutor... ceea ce nu ar fi facut daca ar fi fost "educat" cu un "vaaai, ce rusine sa o bati pe surioara ta". in cazul asta furia ar fi ramas, dublata de umilinta de a fi fost "pus la colt".

copiii nostri sunt cea mai buna oglinda pe care o avem, in ei ne vedem amplificate si greselile si gesturile frumoase. rusinea deformeaza doar, fara sa corecteze nimic. rusinea inhiba comportamentul exterior, dar impulsul interior care-l provoaca ramane. si ramane chinuit, frustrat, dand nastere altor frustrari.