anka, eu n-am citit John Gray, citesc doar acum aceasta mica recenzie pe care o faci uneia din cartile sale si-mi spun ca nu l-as gusta citindu-l
Citat:
Legat de faptul ca l-ai amenintat ca nu merge in parc daca nu doarme, in cartea aia propune sa inlocuim amenintarea care este o motivare negativa, cu una pozitiva... si se face foarte simplu: daca te pui sa dormi acum, mai tarziu vom merge in parc. Acum nu stiu care va fi parerea voastra, chiar sunt curioasa sa o aflu... ca vad ca sunt persoane care nu sunt de acord cu conditionarile... eu una sunt de acord cu tipul asta de motivare pozitiva... nu vad cu ce ar face rau (dar astept pareri
off, credinta asta sa nu le spui nu copiiilor ca-i distrugi e una destul de distructiva pe timp lung
un copil are nevoie si de nu, prin nu eu imi delimitez limitele, ma delimitez
nu i se intampla nimic de-i spui mergem acasa ca "sunt rupta de foame, insetata, obosita si nervoasa pentru toate astea"
poate ca un domn Goe nu va accepta situatia sau un copilas la un an jumate 2 ani jumate, chiar 4, dar in timp va intelege ca si restul sunt persoane, cu limitele lor
si asa cum noi recunoastem ca e imprtant ca lor sa le fie pastrata integritata, recunoastem si ca noua ne e important sa ne fie recunoscuta integritatea
deci nu-i de sef, nesef si alte discursuri care ar trebui sa se tina unde ii plac domnului John Gray, dar nu acasa in mediu familial
(sunt curioasa ce a spus in oamenii si femeile cu planetele lui, de a spus ca barbatului sa nu-i submini autoritatea promit ca renunt la orice nota de diplomatie si-l desfiintez total,
scuze, dar eu am mari alergii la cuvantul, rolul de sef, sefa intr-o familie
nu exista, al meu om poate sa dispara sa faca pe seful prin alta parte (sau cine face pe seful, nu cel mai puternic, capabil sa impuna?) discutam, urlam chiar, dar nu-i ca decide numai el sau numai io sau numai copiii, ca deh, suntem sefi....
seful si motivarea pozitiva....
Citat:
E rolul meu de a sustine copilul, de a-l indruma, de a-l coordona. Sunt de acord ca fiecare copil se naste bun si nu trebuie noi sa-l "sculptam" in vreun anume fel, dar a lasa responsabilitatea de a lua multe decizii, de a conduce, mi se pare ca este prea mult pentru un copil, ca duce la o maturizare prea rapida. In carte spune ca daca dam prea multe optiuni copiilor atunci vor deveni nesiguri pe ei, ca vor fi coplesiti de responsabilitate, si ca in acelasi timp vor iesi din aria noastra de control (stiu... aici unii o sa ziceti ca nu e nevoie sa ii controlam... dar eu zic ca e nevoie intr-o oarecare masura, dar in directia impusa de ei... na ... nu prea stiu cum sa ma exprim... un copil extraobosit are nevoie sa fie linistit sa adoarma... este un exemplu). Ca un copil care primeste prea multa libertate de a alege fie va ajunge foarte pretentios, fie nu va mai vrea sa aleaga...
de acrd, si pentru asta exista figura de referinta
si n-are ce sa conduca un copil o familie, un copil se naste intr-o familie si in interiorul acestei familii i se permite sa creasca ok, dar sa o conduca clar nu are de ce sa o faca
iar prin faptul ca noi le permitem sa invete sa mearga, sa se alimenteze, sa-si regleze ciclurile de veghe-somn, sa decida daca se imbraca in roz si nu in albastr in propria lor maniera, ritm nu inseamna ca conduc o familie
problema e atunci cand i se permite sa aleaga modelul de masina al lui taica-su doar ca sa nu superi copilasul
acela nu mai e ap ci e orice altceva decat ap
in acest context eu zic sa fim pe pace ca nu or avea niciodata prea multe libertati
eu hotarasc unde-i duc la sfarsit de saptamana in functie de cum stiu ca am legaturi cu mij. de transpot in comun, in functie de cum stiu ca exista au ba un festival undeva, le comunic si dupa musai tre sa se dea jos din autobuz unde le zic eu, nu unde li s-o parea lor, daca n-o fac si s-au dat jos mai devreme sau mai tarziu sau se cearta in autobus ca unul vrea la o statie, altul la o alta,daca nu ne interneaza lumea risc eu sa ma intorc pe jos acasa, fara ei
deci, eu zic sa ne relaxam cu amenintarea asta
io ma intreb pentru cine a fost scrisa aceasta carte, pentru muritorul de rand nu prea
eu ma intreb cine, care sunt parintii care pot sa-si permita sa dea prea multe optiuni copiilor, viata e cea care e si clar nu ne ofera nimeni contextul din care noi sa putem sa le dam prea multe optiuni copiilor
deci exista cei care isi cumpara carte o masina noua cam cu frecventa cu care-i duc eu pe ai mei la parcul de distractii si cred ca numai astia ar putea sa ofere prea multe optiuni copiilor in rest oferi ceea ce ai
- dragul mamii, mergi la gradinta ca ai 2 ani si mama trebuie sa munceasca
- dragul mamei nu traversezi strada ca-i rosu si te calca masina
- dragul mamei, nu mananci asta ca-i plina de conservanti si coloranti si deocamdata numai mama decide ce intra in casa, ce nu in materie de alimente
- dragul mamei, nu iesi in curul gol pe balcon
- dragul mamei nu mananci pamantul aici ca-i plin de cacacei de la catei si ceva prezervative
asa...si lista poate sa fie infinita
parerea mea e ca exista 2 categorii care pot sa-si permita "luxul" sa-si rasfete copiii, cei foarte bogati si cei cu diverse tulburari psihice, aka nebunii
deocamdata nu fac parte din niciuna din categoriile de mai sus
(exceptional mai intru si eu in una, cand ai mei imi urla "cretina, bruta" ca nu si-a vandut mama rinichiul, adica io, pentru ultimul transformer de pe piata, sau ultima printesa de la Disney; chiar, vreau eu sa vad cum o sa faci mai incolo, intr-o societatea in care mesajul e "consumati, consumati, consumati!" cum o sa o dai intr-o mantra "nu, nu, nu, nu nu, nu!" )si deci da nu e nevoie sa-i controlezi ci doar sa te autodefinesti (eu personal nu cheltuiesc pe rahaturi ca doar sunt la moda si se vad la televizor, e ceva ce face parte din ceea ce vreau eu sa fiu, sa nu consum doar ca se consuma, ca asta-i valul) sa-ti stabilesti limitele si sa te iubesti respectanduti-le si solicitandu-i sa le respecte
un copil extraobosit a ajuns acolo da, din cauza ca parintele a inteles gresit mesajul "lasati copilul libersa-si exercite competentele"
competentele lor sunt specifice, cum spuneam, ei pot sa decida pentru ei in anumite campuri de dezvoltare personala, care-i privesc si competentele lor se cam opresc acolo
cand decid ca mai vor o tura cu trenuletul cand deja parintele i-a plimbat toata ziua cu trenuletul, e obosit si flamand si stie ca n-a facut mancare acasa, mancare pe care micul domn Goe o cere imperativ, de nu e scandal, apoi parintele face bine sa-i refuze copilului a mia oara tura cu trenuletul, sa-l puna in masina, preferabil la mama in brate si sa-l conduca acasa,
in cel mai fericit caz adoarme imbracat si murdar in bratele mamei, poate nitel sifonat dar oricum nu dupa ce si-a lovit nitel mama "ca-i o rea"
ecco, copilul adoarme, obosit nitel sifonat, dar oricum satisfacut
mama ajunsa acasa il pune in pat (doamne, sa nu va ganditi la baie ca acolo ati sarit gardul 
) , dupa sta tampa vreo cinci minute, poate o juma de ora si se culca stiind ca maine o ia de la capat
si mai exista categoria aceea de copii care au obosit sa decida, aleaga, iar aceasta e cea mai sub semnul nesansei posibil
sunt copiii din familiile in care insusi parintii sunt copii, incapabili sa creasca, iar copiii preiau rolul de parinte, isi asuma responsabilitati, aleg, decid pentru parinti, acestia fiind incapabili sa o faca (bendis, daca nu ma adunam eu din depresia mea ar fi avut toate sansele sa ajunga acolo)
o adevarata drama, dar iarasi, nu discutam despre norme
Citat:
Iar ce inseamna din punctul meu de vedere un copil rasfatat... chiar am reflectat destul de mult asupra temei asteia in ultima vreme...
dupa mine, un copil rasfatat e un copil care crede ca el este seful in casa, ca toti si toate trebuie sa se supuna vointei lui. Si un copil care nu are notiune de valoare a lucrurilor, care crede ca orice este permis.
Sper sa veniti si voi cu pareri pe tema rasfatului... e un subiect care chiar ma tot roade... la fel ca si cu ideea care sunt limitele reale? unde e limita intre a fi tolerant, flexibil, si cand ajungi de rasfeti copilul?
s-a discutat multisor, as spune, vezi la surse bibliografice, "copilul rege" (Simone Korff Sausse), si mai sunt, tre purificata bibliografia (vezi si asta, dar repet mai purica forumul ca s-a discutat destul de mult si bine viewtopic.php?f=14&t=1322 )
negarea etapei in brate, atunci cand se consuma primele luni de viata, cand copilul e musai sa-si creeze el acel sentiment de "prepotenza", atotputernicie
Juul, Gordon
(eu alaltaieri mi-am cumparat Gordon in franceza, am vazut si carte neneului asta, dar nu m-a inspirat, acum imi pare rau, mi-ar fi placut sa-l gandesc cu textele in fata)
s-a discutat pe marginea cartilor lui
FAQ
Căutare
Înregistrare 
Autentificare
prefer sa ma intrebe "vrei carne? lefâgume? oua etc etc" 
