am si eu nevoie de ceva despre: ...
copil batut - copil batatus
Gabriel incaseaza palme si pumni, ba e tras si de par si e violentat in fel si chip de un baietel de aceeasi varsta din vecini, cu care de altfel adora sa se intalneasca. ei de fapt se iubesc tare, intreaba toata ziua unul de celalalt ... si cand se intalnesc incepe pocneala. la inceput eram descumpanita, nu prea stiam ce sa fac, apoi am preluat initiativa, vorbesc cu baietelul si ii explic lucruri pentru ca mamica lui nu o face. e bine cel putin ca nu are nimic impotriva ca eu sa o fac, nu are nimic impotriva ca eu sa fiu cea care opreste pumnul in aer ... ba chiar se bucura sa o fac, ea insasi se recunoaste suprasolicitata, se intreaba adesea ce sa mai faca cu acest copil care, inteleg, este agresiv si cu altii, inclusiv cu membrii familiei, cu cainele familiei si cu mama, nu numai cu gabriel al meu.
baietelul nu a fost batut niciodata, nu a fost pedepsit niciodata, frecventeaza mai multe grupuri de joaca si un grup de gimnastica (tocmai in ideea de a se obisnui cu copii ...), este alaptat o data sau de doua ori pe zi, la cerere insa cererile sale se tot raresc. si totusi din senin loveste si pocneste fara preaviz. la locul de joaca (teritoriu neutru) sa zicem ca mai merge, isi mai gasesc si ocupatii diferite, insa cel mai rau este la noi acasa sau la ei acasa.
daca gabriel s-ar supara sau ar arata clar ca nu ii place acest copil, as mai rari vizitele si intalnirile, sunt insa in dilema fiindca lui gabriel ii place in continuare de el, povesteste tot timpul despre el, cere sa-l vizitam ... eventual de 3 ori pe zi daca s-ar putea ... ba il mai si pupa cand il vede ....
incercam pe cat posibil sa organizam intalnirile pe loc neutru ... si in afara de asta incerc sa mediez relatia lor, sa prind in aer pumnul care loveste. la inceputuri gandeam noi (mamele) ca e bine sa-i lasam in pace sa se certe si sa se impace, sa se apropie si sa se indeparteze dupa cum considera, sa-si construiasca relatia.
sunt nedumerita de comportamentul lui gabriel. este lovit, este impins, i se trage jucaria din mana cu violenta. plange tare, eu sunt acolo, ma ofer sa-l iau in brate, sa-l consolez. ori nu vrea deloc in brate, ori vrea pentru 2 secunde. dupa care e din nou langa baietel si povestea se repeta. eu daca as fi in locul lui as cauta distanta si consolare macar cateva minute. el de ce nu face asa? de ce se duce din nou langa el, parca si mai provocator?
si ma mai tem de faptul ca acest baietel, prin puterea exemplului, imi "strica" mie copilul.
si de cate ori gabriel smulge jucaria unui copil sau refuza sa imparta ceva, eu gandesc negresit "Sigur, bravo ca faci exact ca prietenul tau".
si nu-mi place nici mie sa gandesc asa, nu e drept sa pun vina pe celalalt copil. mai ales ca nici gabriel nu e tocmai usa de biserica
(intrebati-o pe Alla, mititica, nu mai avea voie sa se atinga nici de jucariile care ii apartineau ei, ce sa mai vorbim de ale lui gabriel
. sau intrebati-l pe felix al andreinei, ar avea si el cate ceva de povestit despre "amabilitatea" lui gabriel). si ca sa ma fortez sa vad si partea plina a paharului, bine ca al meu inca nu loveste copiii, doar le ia jucariile sau nu le imparte. dar ma gandesc cu ingrijorare la momentul in care va incepe si el sa loveasca