Asa cum v-a spus Romelia duminica seara la ora 11 mi s-au rupt apele. Am inceput sa am contractii regulare mai intai din 15 in 15 minute, dupa din 10 in 10. Si cum nu erau foarte dureroase mi-am permis sa raman pe forum cu voi pana pe la 3 noaptea. Incerc sa ma intind pentru ca-mi spun ca poate reusesc sa intarziu travaliul pentru a nu-l trezi pe Felix cu noaptea in cap, dar planurile mi se dau peste cap cand realizez ca lichidul devenea tot mai murdar. La 4 ma hotarasc sa mergem la spital, ajungem la 4 si 20 cu dilatatie 4. Ma introduc de urgenta in sala travaliu, de aici imediat in sala nasteri deoarece ma dilatam foarte repede. Am fost constransa sa-mi fac travaliu imobilizata pe un pat fara posibilitatea de a ma misca datorita faptului ca trebuia monitorizata fetita. Era pregatita o echipa de interventie pentru cezariana in cazul unei suferinte fetale, spre marea mea multumire nu s-a ajuns acolo. La 6.35 se naste Bendis cu scor 9 ca la 10 minute sa fie 10. Este aspirata, totul se desfasoara foarte repede de unde mi-o iau pentru a o pune in incubator pentru supravegherea adaptariii la viata extrauterina pentru 2 ore. Cu toate insistentele mele nu-mi dau fetita, la 2 ore iese din incubator deoarece se considera ca are o buna evolutie. Intre timp s-au pregatit actele pentru dimisiunea mea de la sectia de obstetrica, mai ramanea sa semnam actele pentru fetita. Intre timp se schimba turele, noua pediatra de la neonatologie cere sa vada fetita, o declara si ea sanatoasa, dar ne face un lung discurs despre importanta ramanerii fetei in spital. Cand vede ca suntem decisi este de acord sa pregateasca actele, dar intre timp mai cere sa-i fac un control de unde incepe sa suspecteze o broncho polmonite in curs. Se misca cu repeziciune, chiama radiografia, vin cu aparatul, ii fac o radiografie, interpreteaza radiografia de unde diagnostic stabilit: broncho polmonite, tratament antibiotic plus supraveghere incubator. Intre timp mai cere examene complete de sange, tampoane pentru streptococul lui peste. Fetita este intoarsa pe toate partile, perfuzie, incubator iar eu plangeam ca o descreierata langa ea. Intr-un tarziu ma linistesc, imi spun ca in 10 zile trece totul, ne resemnam. Vine seara, trebuie culcat Felix de unde inteleg ca copilul nu are voie sa doarma in spital. Este inutila orice incercare de a noastra de a le explica ca copilul nu doarme fara mine, ca-i capabil sa urle toata noaptea... Sunt inflexibili, ajunsi in acest punct semnez actele de dimisie pentru mine si venim cu Felix acasa. Intre timp o sun pe maica-mea sa lase totul balta si sa ne astepte acasa la usa ca ne intoarcem sa-l culcam pe Felix dupa care trebuie sa mergem iarasi la spital sa alaptez fata. Zis si facut, venim acasa, culc feciorul si iesim pe usa. La 11 seara eram acolo, ne intoarcem la 1noaptea, la 4 jumate iarasi pe drum pentru o noua masa. Intre timp avem ocazia sa discutam cu asistenta de la neopatologie care ne spune ca ei nu-i rezulta bolnava fetita, ca intre timp au sosit si rezultatele de sange si tampoanele ca totul e ok. Ne recomanda sa discutam cu seful de pe sectia de neopatologie a doua zi dimineata. Il cautam asa cum ne-a sugerat ea, iar acesta ne confirma ca fetita e sanatoasa nu are broncho polmonite, ca radiografia, din pacate, a fost interpretata gresit, dar ca antibioticul a fost inceput si ne recomanda ca un minim de 5 zile sa continuam cu el. Eram rupta intre satisfactia de a-mi sti fetita sanatoasa si mania care ma cuprindea gandindu-ma la acea doctorita cretina care dintr-un exces de zel ne-a creat toate temerile posibile. In fine, cerem sa ni se dea fetita acasa, explicam ca-l avem si pe Felix, ca eu in arcul a 36 de ore am reusit sa dorm doar 3. Ne intelege, pregateste actele, ne recomanda sa nu uitam sa ne intoarcem pentru o alta evaluare vineri dimineata si pentru un screening neonatal. Ajungem acasa, incep sa ma relaxez si eu si fata care se demonstreaza o mare somnoroasa. Singura problema pe care o avem e ca nu reusea sa prinda sanul, intre timp am trecut si peste asta, iar acum mananca bine si se odihneste. Vineri am fost la control, medicul ne confirma ca este totul ok, nu a facut icterul neonatal... Cam asta este, am ramas cu-n gust amar, inca sunt oarecum amortita, nu reusesc sa procesez tot ce s-a intamplat. Abia acum recuperam acel spatiu care ar fi trebuit sa fie numai al nostru. Incep sa-mi cunosc fetita, sa-i cunosc mirosul, ochii, zambetul, privirea. Chiar, are un zambet superb, m-a impresionat profund cand inca din prima zi printre nenumaratele investigatii medicale cand mi-o mai dadeau si mie fetita zambea cand ii vorbeam. Are o privire curioasa, deja isi tine caputul bine, iar daca-l aude pe tatal sau vorbind isi intoarce incet privirea pentru a-l fixa.
13.11.2006
_________________
|