acolo is si eu,
Carmendupa nastere, glumeam cu V, ideea unui al treilea ne parea asa evidenta
si acum, dupa ce trairam cu mica, eu una nici sa ma gindesc nu pot, is paralizata, ma intreb un al treilea, of, oare ce-o mai fi de tras cu un al treilea?
V incearca sa ma calmeze, ca si prietena mea si sa-mi explice asezat ca nu-i musai sa traversam iar perioade dificile etc.
n-aud nimic din ce imi spun ei, is inca sub spaima aia viscerala, de nestapinit
(chiar daca, fata de Blanche, m-am linistit mult, nu mai stau de veghe noaptea, nu mai pindesc fiecare respiratie)
oare o trece?
ca timpul trece si ma gindesc cu groaza ca ma apropii de patruzeci de ani si....