Atitudinea cu care un părinte, în general mama, asistă sau controlează alimentaÅ£ia copilului, e deseori sursă de conflicte ÅŸi tensiuni care pot să degenereze în obiceiuri negative, cum ar fi restricÅ£iile sau, mai des întâlnită, supraalimentarea copilului. Un studiu condus în Marea Britanie ÅŸi ilustrat în Jurnalul InternaÅ£ional al Obezităţii a cautat să identifice factorii care împing o mamă să adopte o strategie de control asupra comportamentului alimentar al copilului.
Cercetătorii de la secÅ£ia de Psihologie a Universităţii din Birmingham au urmărit un grup de 62 de “perechi” mamă-fiu de la naÅŸterea acestuia din urmă până la împlinirea vîrstei de 2 ani. Au fost analizate numeroase variabile: greutatea de la naÅŸtere, sănătatea mintală a mamei, modul în care mama percepea temperamentul copilului la vârsta de ÅŸase luni, durata alăptării ÅŸi situaÅ£ii negative în momentul meselor odată cu începerea celui de al doilea semestru al primului an de viaţă. TendinÅ£a de a supraalimenta fiul la 2 ani a fost observată la acele mame care deja la vârsta de un an a copilului îl percepeau pe acesta ca având un caracter dificil.
Nu este surprinzător că alăptarea, care presupune o adaptare maternă în a recunoaÅŸte ÅŸi seconda semnalele de foame ÅŸi saÅ£ietate a copilului, duce ulterior la o atitudine relaxată ÅŸi la presiuni reduse din partea mamei când copilul refuză să mănânce.