Este acesta singurul mod de a ne "răsfăţa" copiii?

Autoare: Pam Leo

Tradus de Raluca Cotun-Lupulescu

"Cum se face că iepuraşul de Paşte nu ne aduce lucruri bune, precum broccoli şi morcovi?" - Jared LeDuc (5 ani)

Se pare că nu întâmplător copiii se îmbolnăvesc mai des din noiembrie până în aprilie decât din mai până în octombrie. Zahărul împiedică funcţionarea corectă a sistemului imunitar. Mulţi copii abia dacă îşi revin după dulciurile de la Halloween, când iată că e sezonul dulciurilor de Crăciun, apoi cel de Sfântul Valentin şi în final de Paşte. În afară de zilele de naştere, nu mai sunt alte sărbători pline de dulciuri până în Octombrie. Este posibil ca îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor pe perioada verii să se datoreze unui motiv în plus decât vremea bună? Obiceiul de a da dulciuri copiilor ca dovadă a afecţiunii a devenit o ameninţare asupra sănătăţii şi stării lor. Este timpul să regândim modul în care ne răsfăţăm copiii.

Zahărul este la fel de vicios precum nicotina şi heroina. Cu cât mâncăm mai mult zahăr, cu atât mai mult ni-l dorim. Zahărul alb rafinat nu are vitamine, minerale, proteine şi nici alţi nutrienţi esenţiali sănătăţii noastre. Pentru a digera zahărul rafinat, organismele noastre iau din vitaminele şi mineralele celulelor sănătoase, iar de la alte părţi ale corpului iau sodiu, potasiu şi calciu, lăsând corpul secătuit şi mai sensibil la boală.

Zahărul privează de fapt copiii de nutrienţii necesari corpului pentru a funcţiona sănătos. Cum poate fi un gest de iubire a oferi copiilor o grămadă de dulciuri? Ne-a fost oare atât de tare spălat creierul de către industria multimiliardară de dulciuri încât am ajuns să credem că doar cumpărându-le dulciuri copiii noştri se vor simţi iubiţi? Nu dulciurile pe care le cumpărăm îi fac pe copii să se simtă iubiţi. Motivul pentru care se simt iubiţi este tocmai faptul că le dăruim ceva.

Pentru copii, viaţa s-a schimbat drastic în ultima sută de ani. Una dintre cele mai mari schimbări a avut loc în alimentaţia lor. Alimente înalt procesate, convenabile şi fast food-urile au devenit o prezenţă majoritară în meniul familiei. Meniul copiilor în zilele noastre este exact opusul a ceea ce mâncau strămoşii lor. Cea mai mare parte a ceea ce mâncau strămoşii noştri o reprezenta mâncarea naturală (bio). Era tot ce aveau. Zahărul rafinat era atât de scump încât era rezervat ocaziilor speciale. Când copiii, care întotdeauna mâncau natural, aveau puţin zahăr, de cateva ori pe an, era o plăcere şi probabil nu cauza probleme reale.

În prezent, mâncarea naturală este în mod obişnuit o mică parte a meniului unui copil. Zahărul este acum atât de ieftin, se află în aproape orice aliment şi mulţi dintre copii îl mănâncă. Copiii care mănâncă foarte puţină mâncare naturală duc deja lipsă de nutrienţii necesari unei sănătăţi optime. Atunci când mănâncă zahăr, îşi epuizează stocul de nutrienţi. Putem să nu credem că sănătatea copiilor noştri este compromisă de această dublă lovitură? În prezent, există numeroase studii care arată că din ce în ce mai mulţi copii au probleme de sănătate şi de comportament datorită zahărului şi produselor chimice găsite în alimentaţia noastră modernă.

Ştim cu toţii că prea mult zahăr nu este bun pentru copii, am auzit asta încă de când eram mici. Dar cât de mult este prea mult? În timp ce mulţi părinţi sunt conştiincioşi şi evită zahărul evident din sucuri, dulciuri şi cerealele îndulcite, nu suntem de multe ori conştienţi de sursele zahărului ascuns. Există o linguriţă de zahăr în fiecare lingură de ketchup!

Există zahăr în majoritatea iaurturilor, supelor la plic, macaroanelor cu branză la pachet, biscuiţilor şi a mini-şniţelelor de pui. Dacă începem să citim valorile alimentelor la pachet şi să adunăm toate gramele de zahăr pe care copiii le consumă în fiecare zi, am fi uimiţi cât de mult zahăr consumă copiii noştri, chiar şi atunci când nu intenţionăm să le dăm zahăr.

Mulţi părinti ajung să meargă din doctor în doctor pentru a găsi tratamente cu privire la problemele de sănătate şi de comportament ale copiilor lor. Se poate să fi găsit atât cauza cât şi leacul multor probleme chiar în bucătăria noastră? Se poate ca tocmai consumul crescut de alimente puternic procesate, cu aditivi, coloranţi alimentari, conservanţi, carbohidraţi şi zahăr rafinat să fie cauza multor probleme de sănătate şi comportament ale copiilor?

Copiii care nu au consumat niciodată zahăr rafinat nu îi simt lipsa, nici nu tânjesc după el. Cei care l-au consumat de la început tânjesc după el atât fizic cât şi emoţional. Dacă aceşti copii au învăţat să identifice oferitul dulciurilor cu a fi iubiţi, ar trebui să fim creativi pentru a înlocui dulciurile cu alte forme de exprimare a afecţiunii noastre. Răsfăţul nu trebuie să fie neapărat un dulce. Copiii nu au noţiunea aceasta până în momentul în care adultul le-o oferă. Dacă am continuat toată copilăria să definim răsfăţul ca dulciuri, ar trebui să încercăm să redefinim răsfăţul incluzând alte lucruri. "Ţi-am adus ceva bun, uite aceste căpşuni!" Cu cât ne referim mai mult la alte lucruri ca şi răsfăţ, cu atât mai puţin a primi ceva bun va însemna a primi ceva dulce.

Va fi o adevărată provocare să schimbăm obiceiul de a ne arăta afecţiunea oferind dulciuri. Odată ce am devenit conştienţi de riscul consumului de prea mult zahăr asupra sănătăţii şi am început să protejăm copiii de zahăr, ne dăm seama că este mult mai greu să îi protejăm de ceilalţi, care încă nu conştientizeză acest risc. Mulţi părinţi care îşi protejează copiii de surplusul de zahăr sunt tachinaţi, li se spune că sunt obsedaţi de sănătate şi chiar acuzaţi că îşi privează copiii de plăceri. Zahărul este prezentat copiilor peste tot. Partea tristă este că, de regulă, oamenii doar încearcă să îşi exprime dragostea atunci când oferă dulciuri cadou copiilor. Nu mai este surprinzător faptul că aceştia (copiii) confundă a primi dulciuri cu a fi iubiţi! Nu este de mirare că atât de mulţi adulţi apelează la zahăr atunci când lucrul după care tânjesc este de fapt iubirea.

Dacă există deja zahăr în dieta copiilor, nu este eficient să se interzică brusc toate dulciurile. Atunci când dulciurile devin total interzise acasă, de regulă copiii se îndoapă cu ele în afara casei, oricând au ocazia. Copiii cărora li se permite o porţie mică de dulce pe zi nu tind să sară pe dulciuri când le sunt oferite în rest.

Deşi este puţin probabil să ne ţinem copiii departe de zahăr, putem face multe pentru a reduce surplusul acestuia. În cazurile în care credem că nu îl putem evita, putem măcar să moderăm efectele sale. Putem reduce viteza cu care copiii absorb zahărul şi carbohidraţii înalt procesaţi, oferindu-le mâncare adevărată înainte sau odată cu răsfăţul dulce. (De aceea ne obligau părinţii noştri să mâncâm înainte de desert?)

A mânca mai multă mâncare sănătoasă şi mai puţin zahăr nu înseamnă a elimina orice mâncare convenabilă, a nu ne mai duce la fast-food, a nu mai comanda pizza atunci când ne este prea foame, suntem obosiţi sau ocupaţi. Putem începe prin a citi tabelele de pe ambalaje, pentru a deveni conştienţi câte dintre ele conţin în plus zahăr şi cât de mult. Putem înlocui gradual pe cele care conţin cel mai mare procent de zahăr şi chimicale cu mâncare sănătoasă. Cu cât implicăm mai mult copiii în selectarea şi prepararea mâncării, cu atât mai uşor vor face tranziţia de la mâncarea care le îmbolnăveşte organismul la cea care îi hrăneşte.

Copiii învaţă obiceiurile alimentare de la noi. Când nu ne vom mai referi la a merge la fast-food pentru a ne răsfăţa ci vom face din mâncarea sănătoasă un "meniu vesel", atunci copiii vor preţui mai mult mâncarea sănătoasă. Copiii imită modele. Majoritatea adulţilor sunt dependenţi într-o anumită măsură de zahăr. Nu vom avea succes în a ne ţine copiii departe de zahăr dacă noi îl consumăm din belşug. În zadar vom încerca să îi facem să mănânce fructe dacă ei ştiu că avem prăjituri în dulap.

Odată ce înţelegem cum ne afectează zahărul organismul şi cât de mult îl distruge, nu putem decât să ne dăm seama că este vital să schimbăm modul în care ne răsfăţăm copiii. A-i răsfăţa într-un mod mai bun nu înseamnă să nu îi mai scoatem la o îngheţată sau să nu mai coacem prăjituri de Crăciun împreună. Copiii se simt iubiţi pentru că facem lucrurile acelea, nu doar pentru că le oferim dulciuri, nu dulciurile fac acele momente speciale. Ceea ce le face speciale este apropierea, conexiunea pe care o simţim când facem acele lucruri împreună. Haideţi să creem noi metode de a ne răsfăţa copiii cu toată dragostea de care au nevoie şi sănătatea pe care o merită!

Textul în original

Comentarii/discuţii pe marginea articolului


© attachmentparenting.ro



  3 vizitatori sunt online
  10 afisari în luna aceasta
  9 afisari în luna trecuta
  4278 afisari din 17.01.2008.