În 1988, IGAB (Interagency Group for Action on Breastfeeding), compus din Agenţia pentru dezvoltare internaţională SUA, Agenţia pentru dezvoltare internaţională Suedia, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi UNICEF au propus o terminologie standard pentru colectarea şi descrierea datelor privitoare la alăptare. Au fost adoptate anumite categorii. În 1991, OMS a propus modificarea acestor definiţii şi îşi asumă noile terminologii care vor înlocui categoriile IGAB.
Alăptarea exclusivă
- sugarul primeşte lapte matern (inclusiv lapte matern muls);
- permite sugarului să primească picături, siropuri (vitamine, minerale, medicamente);
- nu permite sugarului să primească şi altceva.
Alăptarea predominantă
- sugarul primeşte lapte matern (inclusiv lapte matern muls) ca sursă principală de alimentaţie;
- permite sugarului să primească lichide (apă, suc de fructe, soluţii de rehidratare orală), picături, siropuri (vitamine, minerale, medicamente);
- nu permite sugarului să primească şi altceva (în special lapte non-matern şi alimente pe bază de lichide).
Hrănirea complementară
- sugarul primeşte lapte matern şi hrană solidă sau semi-solidă;
- permite sugarului să primească orice hrană sau lichid, inclusiv lapte non-matern.
Alăptarea
- impune ca sugarul să primească lapte matern;
- permite sugarului să primească orice hrană sau lichid, inclusiv lapte non-matern.
Hrănirea cu biberonul
- sugarul primeşte orice hrană lichidă sau semi-solidă din biberonul cu tetină;
- permite sugarului să primească lapte matern din biberon.
Categoriile alăptare exclusivă şi alăptare predominantă constituie alăptarea completă.
Discuţiile complete referitoare la terminologia de mai sus pot fi găsite în "Infant Feeding Practices and Growth" de Katherine A. Dettwyler şi Claudia Fishman, Annual Review of Anthropology, 1992, volum 21, paginile 171-204.
3 August 1995
Textul în original