Dacă vom studia istoricul alăptării, vom descoperi cu uimire lipsa încrederii în capacitatea femeii de a hrăni copilul exclusiv cu laptele matern încă din Antichitate.

Cu excepÅ£ia poate a popoarelor primitive, alaptarea exclusivă nu a fost niciodata o regulă: refuzul de a oferi colostrul, considerat "lapte rău", administrarea, încă din primele zile, a unor complemente alimentare considerate ca dând "forţă" copilului, făcîndu-l mai puternic (apă, miere, zahăr, ceaiuri, diferite fierturi).

Cu două secole înainte de Cristos, în India, medicina ajurvedică recomanda mierea ÅŸi untul purificat în primele patru zile, în timp ce colostrul era aruncat. În Afganistan, colostrul era înlocuit de ierburi amare, dulciuri ÅŸi seminÅ£e de isop. În Japonia, în primele trei zile se dădea un elixir numit jumi gokoto, preparat dintr-un anumit număr de ierburi ÅŸi rădăcini. Numărul ingredientelor varia în funcÅ£ie de castă: pentru bebeluÅŸii din păturile bogate se foloseau câte 10, pentru cei săraci - numai 5.

În zilele noastre e un adevăr uÅŸor de probat, suficient de privit rapoartele OrganizaÅ£iei Mondiale a Sănătăţii (1993): La 3/4 luni, alăptarea exclusivă se prezintă astfel: 2 % în Nigeria, între 2-5% în Ghana ÅŸi Senegal, (dar 84% în Burundi), 13 % în Tunisia, 7 % în satele braziliene, 12 % în Pakistan, 10 % în Yemen, 36% în Indonezia, 13 % în Sri Lanka. Fără a da cifre pentru FranÅ£a, s-ar părea că acestea se "învecinau" cu zero ...

De ce un astfel de fenomen?

Este evident că apariÅ£ia formulelor lactate relativ "sigure" n-au făcut decât să amplifice fenomenul, dar nu l-au creat. Atunci, de unde apare el?

Am putea să găsim numeroase explicaÅ£ii atât socioculturale cât ÅŸi psihologice. Înainte de toate, dorinÅ£a de a se diferenÅ£ia de animal (aÅŸa cum auzim unele femei: " Eu nu sunt o vacă") ÅŸi, în acest sens, completarea cu formulă lactată ar reprezenta o marcă a civilizaÅ£iei, a umanului. Apoi, o teamă/gelozie a femeii, a puterii sale asupra copilului, aceasta oricum considerând că a purtat fătul timp de 9 luni. De unde bunăvoinÅ£a tatălui, ÅŸi în general a terÅ£ilor, de a se amesteca în această relaÅ£ie(cum spun unii: "Tatăl trebuie să-ÅŸi ocupe poziÅ£ia de tata, dându-i copilului biberonul").

Este evident că naÅŸterea ÅŸi sosirea bebeluÅŸului (mai ales la primul copil) înseamnă pentru fiecare femeie o anumită perioadă de criză, de bulversări, de incriminări, ceea ce în mod normal creează îndoială în capacitatea de a alăpta ÅŸi naÅŸte angoasa la gândul că ea singură ar trebui să-i asigure vieÅ£uirea acestei fiinÅ£e nou-născute. Chiar condiÅ£iile de naÅŸtere în epoca noastră determină o lipsă de încredere a femeii în propriile forÅ£e, aceasta neputând să conteze pe acestea, mai mult de -atât să mizeze exagerat pe medicamente ÅŸi diferite instrumente. Însă folosirea biberonului ÅŸi a laptelui praf, produse "exterioare" femeii par a fi paÅŸi logici.

Cel mai adesea, realitatea nu corespunde cu ceea ce ÅŸi-au imaginat, fie că vorbim despre elemente pozitive sau negative. Unele femei reuÅŸesc să se organizeze, să se sincronizeze cu situaÅ£ia, altele rămîn într-o dezorganizare mai mult sau mai puÅ£in gravă. Åži atunci cum se poate alăpta cu succes când contextele sunt atât de diferite?

Ce subminează totuÅŸi încrederea

Femeia, în momentul în care are atâta nevoie de înÅ£elegere, să fie înconjurată ÅŸi protejată, când ar trebui să fie asigurată de capacităţile ÅŸi competenÅ£ele ei, exact atunci se manifestă o atitudine contrară care o destabilizează ÅŸi o fac să se îndoiască de faptul că ar putea alăpta.

Înainte de toate, biberonul, "oferit" aproape sistematic prin diferite surse (publicitate, exemplul personal, familie etc) nu doar că poate crea probleme de alăptare (îngreunând instalarea lactaÅ£iei, sânul nefiind stimulat corespunzător, ÅŸi provocând nou-născutului confuzia sân-tetină), dar, mai ales, transmite un mesaj implicit: "Oricum, nu eÅŸti capabilă să-Å£i alăptezi exclusiv copilul". Toate regulile rigide, care sugerează numărul ÅŸi durata alăptării, toate gadgeturile care creează senzaÅ£ia că sunt indispensabile, toate acestea împiedică demarajul bun, sănătos al alăptării, facându-l enervant, plictisitor, iar pe mamă dependentă de un anumit instrument sau obicei. Sfaturile mai mult sau mai puÅ£in binevenite din partea familiei, discursul medical cu doua tăiÅŸuri care pe de o parte încurajează alăptarea, pe de alta subliniază diferitele inconveniente sau patologii, toate acestea alimentează neîncrederea femeii în forÅ£ele proprii ÅŸi reverberează puternic creând ideea că nu poate alăpta.

  În timp ce femeia aÅŸteaptă să vadă trezindu-se în ea plăcerea dată de instinctul matern care pare atât de natural oricui, ÅŸi de aici să se dezvolte o omniscienţă ÅŸi infaibilitate, ea descoperă că nu poate face asta decât cu mare greutate. Atunci caută printre persoanele în care are încredere confirmări ale acÅ£iunilor ei, doreÅŸte să audă că acÅ£ionează bine, cere multe păreri (care de cele mai multe ori se dovedesc contradictorii, cum deja am menÅ£ionat, pentru că, se ÅŸtie, nu există "reÅ£ete", nu putem vorbi de o singură cale, cea corectă), iar toate aceste lucruri nu fac altceva decât să o deruteze. Ca reacÅ£ie, femeia nu încearcă să-ÅŸi asculte instinctele, să privească spre ea însăşi, spre prunc, ci se apleacă febril către literatură de specialitate (puericultură), ÅŸi ea adesea contradictorie. CireaÅŸa de pe tort o reprezintă adesea modul în care o femeie, deja mamă, în momentul în care este solicitată pentru o părere sau un sfat, să răspundă mamei neexperimentate, dar care se încrede în ea. Dacă această femeie, mai degrabă decât a-i spune care crede că e reÅ£eta infailibilă o informează asupra modului în care, din punctul ei de vedere a găsit o soluÅ£ie, tânăra mamă se simte autorizată ea însăşi să inventeze răspunsuri convenabile pentru ea legate de nou-născut ÅŸi să se simtă o mamă potrivită pentru acesta.

Cum se câÅŸtigă această încredere

Pentru a câÅŸtiga încrederea în sine care este una extrem de preÅ£ioasă în bunul demaraj (ca ÅŸi în continuarea) alăptării este importantă o informare prealabilă; asigurarea pe cât este posibil ca toate condiÅ£iile naÅŸterii să ofere siguranţă ÅŸi încredere în forÅ£ele proprii; să ÅŸtie unde să se informeze, cui să ceară ajutor avizat în caz de nevoie; să aibă încredere în bebeluÅŸul său.

Studiile de piaţă din Brazilia pentru a se găsi mesajele eficace pentru promovarea alăptării au arătat că mesajul tradiÅ£ional după care "E mai bine să alăptezi" s-a dovedit contraproductiv : cea mai mare parte a femeilor sunt deja convinse de asta, dar când se iveÅŸte o problemă, acestea se simt neputincioase. Mesajele eficace sunt cele care explică faptul că multe femei s-au confruntat cu probleme asemănătoare ÅŸi că le-au putut depăşi, mai mult, au continuat alăptarea pentru încă multe luni. Acest tip de mesaje sunt eficiente în creÅŸterea încrederii în sine.

În aceste situaÅ£ii se confirmă rolul unei asociaÅ£ii ca LLL (La Leche League) care, prin experienÅ£a ei ÅŸi prin recunoaÅŸterea internaÅ£ională, este deÅ£inătoarea celor mai vaste cunoÅŸtinÅ£e în materie de alăptare, oferind ajutor de la mamă la mamă, neerijându-se în expert, în specialistul care ÅŸtie ÅŸi spune "tot ceea ce trebuie să faci". Din contră, bazându-se pe experienÅ£ele a sute de mii de mame, această ligă caută să redea mamei ÅŸi tatălui rolul de "experÅ£i" în ceea ce priveÅŸte propriul copil, spunându-le: observaÅ£i-vă copilul, adaptaÅ£i-vă lui, respectaÅ£i-i ritmul, numai voi stiÅ£i cel mai bine ce este bun pentru el.

Indiferent de caracterul bebeluÅŸului vostru, veÅ£i putea ajunge la această încredere. Va fi, cu siguranţă, un drum lung, dar ceea ce contează este că veÅ£i putea fi mândre că aÅ£i ÅŸtiut să răspundeÅ£i nevoilor bebeluÅŸului vostru ÅŸi vă veÅ£i umple de încântare că simÅ£iÅ£i că oferiÅ£i ÅŸi că vi se oferă. Nu îi ascultaÅ£i pe cei care vă sugerează să urmaÅ£i reguli, în loc să vă urmaÅ£i bebeluÅŸul.

Concluzii

Contrar a tot ceea ce se afirmă adesea, a promova alăptarea exclusivă pentru primele 6 luni nu înseamnă un regres al civilizaÅ£iei, ci un demers cu totul nou, capabil să dea femeii încredere în sine ÅŸi să creeze o nouă generaÅ£ie, aceea a "bebeluÅŸilor erei colostrale".

Merită, nu-i aşa?

Textul în original

Comentarii/discuţii pe marginea articolului