Cum vă daţi seama că un medic nu susţine alăptarea

Autor: dr. Jack Newman

Tradus şi adaptat de Roxana-Mirela Duduş

Majoritatea medicilor spun că susţin alăptarea. Dar mulţi dintre medici susţin alăptarea doar când merge bine, iar alţii, nici măcar atunci. Odată începută alăptarea (şi cum în viaţa femeii nimic nu pare a fi perfect) apar şi mult prea multele sfaturi de a înţărca sau a suplimenta. Aceasta este o listă parţială cu indicii care vă vor ajuta să vă daţi seama dacă medicul susţine alăptarea, o susţinere suficientă în cazul în care există probleme, şi dacă face eforturi în a vă ajuta să continuaţi alăptarea.

1. Medicul vă oferă mostre de lapte praf sau pliante din partea unor firme care produc laptele praf atunci când sunteţi însărcinată sau după ce aţi născut copilul. Aceste mostre şi pliante sunt stimulente de utilizare a produsului, iar distribuţia lor intră în categoria cererea pieţei. Nu există nicio dovadă că laptele praf este mai bun decât laptele matern pentru un copil normal. Literatura de specialitate, cd-urile sau videoclipurile care însoţesc mostrele şi pliantele sunt un mijloc subtil(şi nu atât de subtil!) de a submina alăptarea şi de a glorifica laptele praf. Dacă nu credeţi asta, întrebaţi-vă de ce companiile care produc laptele praf folosesc tactici nemiloase pentru a se asigura că medicul vă oferă literatura şi mostrele lor şi nu al altei companii? Şi de ce nu vă întrebaţi de ce politica de marketing a medicilor nu este alăptarea?

2. Medicul vă spune că alăptarea şi hrănirea cu biberonul sunt în esenţă acelaşi lucru. Mulţi copii hrăniţi cu biberonul cresc sănătos şi în siguranţă ca şi copiii alăptaţi. Dar asta nu înseamnă că alăptarea şi hrana cu biberonul sunt în esenţă acelaşi lucru. Laptele praf pentru bebeluşi este o copie a laptelui matern. De exemplu, ştim de câţiva ani buni că DHA şi ARA (acizii graşi omega 3 şi omega 6) sunt foarte importanţi pentru dezvoltarea creierului bebeluşului, dar au trecut mulţi ani până să fie introduse în laptele praf pentru copii. Acest lucru însă nu înseamnă că adăugarea acestora presupune şi faptul că vor face ce trebuie, absorbţia lor din laptele praf fiind diferită faţă de cea din laptele matern. Diferenţele au importanţă asupra sănătăţii. Multe elemente din laptele matern nu se găsesc în laptele praf pentru copii chiar dacă se ştie cât sunt de importante pentru aceştia, de ex. anticorpii şi celulele de protecţie împotriva infecţiilor, factorul de creştere care ajută la maturarea sistemului imunitar, creierului şi altor organe. Alăptarea nu este ca hrănitul cu biberonul; este o relaţie total diferită. Dacă aţi fost în imposibilitatea de a alăpta, ceea ce este un caz nefericit (deşi de cele mai multe ori problemele se pot evita) şi nu vă implicaţi şi nu sprijiniţi importanţa alăptării este pur şi simplu greşit. Un copil nu trebuie numai să fie alăptat pentru a creşte fericit, sănătos şi sigur, ci alăptarea este de şi mai mare ajutor.

3. Medicul vă spune că laptele praf X este cel mai bun. Acest lucru înseamnă că, de obicei, medicul a dat ascultare prea multă reprezentantului firmei acelui lapte praf. Poate însemna că pruncii acelui medic au tolerat acel lapte praf mai bine faţă de alte mărci de lapte praf. Înseamnă că medicul are prejudecăţi nejustificate.

4. Medicul vă spune că nu este necesar să hrăneşti copilul imediat după naştere pentru că vei fi obosită şi, de multe ori, bebeluşul oricum nu este interesat. Nu este necesar, dar de obicei este foarte util. Bebeluşii pot fi alăptaţi în timp ce mama stă în poziţia semişezând sau de somn, dar de cele mai multe ori mamele nu vor să doarmă într-un asemenea moment. Bebeluşii nu arată un interes imediat pentru hrană, însă acest lucru nu este un motiv pentru a-i împiedica să aibă această oportunitate. Mulţi copii prind sânul la o oră sau două după naştere şi acesta este momentul cel mai favorabil pentru a iniţia alăptarea şi nu pot face acest lucru în cazul în care sunt separaţi de mama lor. Dacă aveţi impresia că punerea de picături în ochi, cântărirea bebeluşului şi injectarea de vitamină K au prioritate faţă de iniţierea alăptării vă înşelaţi.

5. Medicul vă spune că este imposibil ca bebeluşul să fie confuz atunci când i se oferă şi tetină şi că puteţi oferi biberonul de la început, pentru a fi sigură că bebeluşul va accepta şi tetina. Păi dacă nu există asemenea confuzie de ce trebuie să i se ofere biberonul aşa devreme? Argumentând că nu există dovezi pentru existenţa acestei confuzii se pune carul înaintea boilor. De ce tetina, când niciun mamifer până la om nu a ştiut de ea, şi chiar nici omul prea frecvent înainte de sfârşitul secolului al XIX lea, ar trebui să se dovedească inofensivă? Tetina nu s-a dovedit a fi inofensivă alăptării. Medicii care admit că tetina este inofensivă privesc ca şi când lumea a fost hrănită cu biberonul de la început, nu alăptată, ca o metodă fiziologică de a hrăni copilul! De aceea, nu toţi, sau poate, nu chiar aşa mulţi bebeluşi hrăniţi cu biberonul au probleme de alăptare, asta nu înseamnă că folosirea biberonului prea devreme nu cauzează probleme altor bebeluşi. Adesea este o combinaţie de factori dintre care unul ar putea fi folosirea biberonului.

6. Medicul vă spune că trebuie să opriţi alăptarea pentru că dvs. sau copilul dvs. sunteţi bolnavi sau pentru că veţi lua medicamente sau veţi face analize medicale. Situaţiile în care continuarea alăptării nu este posibilă sunt ocazionale, rare, dar medicii presupun că mama nu poate continua alăptarea şi deseori se înşală. Medicii care susţin alăptarea vor face eforturi de a afla cum se poate evita întreruperea alăptării (informaţiile din compendiile farmaceutice nu sunt referinţe bune în acest caz, deoarece fiecare medicament are contraindicaţiile particulare, iar companiile farmaceutice sunt mult mai interesate de răspunderea lor decât interesul pentru mame şi copii). Când o mamă trebuie să ia medicamente, medicul va încerca să-i recomande medicamentul care nu necesită întreruperea alăptării (de fapt, puţine medicamente sunt contraindicate în alăptare). În cazul în care prima alegere a medicului este de a vă prescrie medicamente care nu sunt compatibile cu alăptarea, aveţi dreptul de a fi îngrijorată că acel medic nu crede cu adevărat în importanţa alăptării.

7. Medicul este surprins să afle că un bebeluş de 6 luni este încă alăptat. Mulţi medici consideră că bebeluşii trebuie să continue să fie hrăniţi cu lapte praf pentru cel puţin 9 luni de zile, chiar 12 luni (şi acum companiile produc lapte praf pentru copii până la 18 luni şi chiar 3 ani, aşa că, în curând, unii medici, poate, vor recomanda laptele praf până la vârstă de 3 ani), dar, în acelaşi timp, par să creadă că laptele matern şi alăptarea sunt inutile şi chiar dăunătoare dacă se continuă după 6 luni. De ce ar fi imitaţia mai bună ca originalul? Nu ar trebui să vă întrebaţi ce implică acest raţionament? În cea mai mare parte a lumii, alăptarea pentru 2 sau 3 ani era normală şi comună, însă datorită bunului marketing al laptelui praf, din ce în ce mai rară şi mai puţin frecventă.

8. Medicul vă spune că laptele matern nu mai are nicio valoare nutritivă după ce copilul a împlinit 6 luni sau mai mult. Chiar dacă ar fi adevărat, alăptarea tot are beneficii. Alăptarea reprezintă o interacţiune unică, cu dragoste, între doi oameni. Dar nu este real! Laptele matern este încă lapte, şi după 6 luni conţine grăsimi, proteine, calorii, vitamine, anticorpi şi alte elemente care protejează copilul împotriva infecţiilor, unele în cantitate chiar mai mare faţă de când copilul avea o vârstă mai mică. Cine va spune aşa ceva nu cunoaşte nici măcar primul beneficiu al alăptării!

9. Medicul vă spune că nu trebuie să permiteţi copilului să adoarmă la sân. De ce nu? Este bine dacă pruncul poate să nu adoarmă la sân, dar unul din avantajele alăptării este că aveţi la îndemână o modalitate de a adormi copilul foarte obosit. Mamele din lumea întreagă, începând de pe timpul mamiferelor, au făcut acest lucru. Una dintre cele mai mari plăceri atunci când eşti părinte este să vă simţiţi copilul cum adoarme în braţe, să simţiţi căldura pe care o degajă în timp ce somnul îl cucereşte. Adormitul copilului la sân este una din plăcerile alăptării, atât pentru mamă cât şi pentru copil.

10. Medicul vă spune că nu trebuie să rămâneţi în spital pentru a vă alăpta copilul bolnav pentru că e important să staţi acasă să vă odihniţi. Este important să vă odihniţi, iar spitalul care susţine alăptarea va face în aşa fel încât să vă puteţi odihni alături de copil, ca să-l şi puteţi alăpta. Copiii bolnavi au nevoie şi mai mare de a fi alăptaţi faţă de copiii sănătoşi.

11. Medicul nu încearcă să vă ajute dacă aveţi probleme cu alăptarea. Cele mai multe probleme pot fi prevenite sau vindecate şi de cele mai multe ori răspunsul la problemele de alăptare nu este laptele praf. Din păcate, mulţi medici, şi mai ales pediatrii, nu ştiu cum să vă ajute. Dar poate există ajutor şi de acolo. Insistă pentru a-l obţine! ”Nu trebuie să alăptezi ca să fii o mamă bună!”, este adevărat, dar nu este un răspuns la problemele alăptării.

Textul în original

Comentarii/discuţii pe marginea subiectului


© attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  11 afisari în luna aceasta
  23 afisari în luna trecuta
  3190 afisari din 17.01.2008.