attachmentparenting.ro

Alăptarea este cel mai normal şi natural mod de hrănire a bebeluşilor şi copiilor mici, iar laptele uman este făcut special pentru copii. Un început bun al alăptării ajută cu siguranţă în asigurarea unei experienţe plăcute pentru mamă şi copilul ei. Alăptarea trebuie să fie simplă şi fără probleme pentru majoritatea mamelor.Căci majoritatea sunt perfect capabile să-şi alăpteze exclusiv copilul pentru primele 6 luni de zile. De fapt, cele mai multe mame ar trebui să fie capabile să producă mai mult decât suficient lapte. Din păcate, politica învechită a multor spitale şi rutina bazată pe hrănirea cu biberonul încă predomină şi fac alăptarea dificilă, uneori chiar imposibilă, atât pentru mamă cât şi pentru copil. Prea des aceste mame se învinovăţesc!

Pentru ca alăptarea să se desfăşoare bine şi să se stabilească corect este foarte important ca startul să fie bun, căci primele zile după naştere contează enorm. Desigur, chiar şi cu un start mai dificil multe mame şi copii se descurcă în final. Şi da, multe mame doar îşi pun copiii la sân şi totul merge bine. Baza alăptării depinde de modul în care bebeluşul prinde sânul. Un bebeluş care apucă sânul bine va primi bine lapte. Un bebeluş care nu prinde sânul bine va avea dificultăţi de obţinere a laptelui, mai ales în cazul în care laptele nu abundă în sânii mamei. Cantitatea de lapte matern nu abundă în primele zile după naştere. Din acest motiv aşa multe mame spun "nu am destul colostru". Dar mamele întotdeauna au suficient colostru, însă bebeluşul nu ştie să-l procure uşor de unde este. Bebeluşii nu au nevoie de foarte mult lapte în primele zile după naştere, dar au nevoie de lapte matern.

În cazul în care producţia de lapte este bogată, încercarea de a alăpta un bebeluş care nu ştie să apuce sânul bine, similară cu hrănirea cu un biberon foarte plin cu lapte cu tetină cu gaură foarte mică( bebeluşul nu va lua mult lapte din biberon sau îl va lua foarte încet) va duce la faptul că bebeluşul va suge sânul pentru perioade lungi de timp sau se va întoarce la sân frecvent ori nu va fi foarte fericit la sân, iar toate acestea vor convinge mama că nu există suficient lapte, ceea ce de multe ori nu este adevărat. Un bebeluş care nu apucă sânul bine poate răni mameloanele mamei. Şi, în acelaşi timp, pentru că nu obţine bine laptele matern, el va sta la sân pentru perioade foarte lungi de timp, agravând durerea mamei. Mult prea adesea mama spune că bebeluşul a prins sânul perfect, dar e uşor de spus asta chiar şi când bebeluşul nu o face. Mamele obţin mesaje confuze şi contradictorii din cărţi, reviste, de pe internet, de la membrii familiei sau de la profesioniştii din domeniul sănătăţii.
Mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii nu au beneficiat de instruire cu privire la modul de prevenire a problemelor de alăptare sau cum pot fi tratate aceste probleme în cazul în care apar.

Iată câteva moduri pentru a face alăptarea mai uşoară:

Bebeluşul trebuie să ia contact cu pielea mamei şi să aibă acces la sân imediat după naştere. Majoritatea nou-născuţilor nu pot lua contact cu mama lor şi nu pot avea acces la sânul mamei la câteva minute după naştere. Într-adevăr, cercetările au arătat că, dându-le o şansă, mulţi bebeluşi se vor târâ după naştere de pe abdomenul mamei către sânul ei, vor prinde sânul şi vor da singuri startul alăptării. Acest proces, denumit în limba engleză breastcrawl, poate dura câteva minute sau poate dura o oră sau chiar mai mult, dar mamei şi bebeluşului trebuie să li se acorde acest timp împreună pentru a învăţa unul de la altul. Bebeluşii care se ataşează singuri la sân rareori creează probleme de alăptare. Acest proces nu cere niciun efort din partea mamei şi scuza că "mama este obosită după travaliu şi naştere" este, pur şi simplu, fără sens.
Bebeluşul trebuie să aibă contact cu pielea mamei cât mai mult timp posibil după naştere şi, pe cât posibil, în primele săptămâni de viaţă. De altfel, studiile au arătat că acest contact piele-pe-piele între mamă şi bebeluş ţine de cald bebeluşului mai bine ca un incubator. Este adevărat că unii bebeluşi nu pot apuca bine sânul şi nu pot fi alăptaţi foarte bine în acest timp, dar, în general, aceasta nu este o problemă şi aşteptarea bebeluşului de a începe bine alăptarea nu dăunează.
Contactul piele-pe-piele este benefic şi important atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluş, chiar şi în cazul în care acesta nu a prins încă bine sânul. Contactul ajută bebeluşul să se adapteze noului său mediu: respiraţia şi ritmul cardiac sunt normale, oxigenul din sânge este mai mare, temperatura mult mai stabilă şi cantitatea de zahăr din sânge mai mare. În plus, există dovezi solide că bebeluşii ţinuţi în contact cu pielea mamei lor în primele clipe după naştere şi câteva săptămâni după naştere (nu doar în timp ce sunt hrăniţi!) vor avea o dezvoltare a creierului mult mai bună (mai ales în primele 3-8 săptămâni de viaţă).
O bună prindere a sânului de către copil este crucială pentru succesul alăptării. Este cheia succesului alăptării! Din păcate, prea multe mame sunt "ajutate” de oameni care nu ştiu ce înseamnă o bună prindere a sânului. Dacă vi s-a spus că bebeluşul dvs., în vârstă de numai 2 zile, prinde sânul bine în ciuda rănilor făcute sfârcurilor dvs., fiţi sceptică şi cereţi ajutor altcuiva. Înainte de a părăsi spitalul, trebuie să fiţi convinsă că bebeluşul prinde bine sânul, că primeşte foarte bine lapte matern şi că ştiţi foarte bine cum să primească laptele din sâni.

Notă: mamelor li se spune adesea că alăptarea poate fi dureroasă, că bebeluşul nu prinde sânul corect (de obicei adevărat) şi că ar trebui să ia copilul de la sân şi să-l ataşeze iar şi iar ... Nu este o idee bună. În loc de a pune bebeluşul de mii de ori la sân e mai bine să se încerce găsirea unei poziţii corecte de alăptare. Luând bebeluşul de la sân şi punându-l din nou pentru a prinde sânul de foarte multe ori vor duce la accentuarea durerii mamei şi pot cauza frustrări atât bebeluşului cât şi mamei.

Mama şi copilul ar trebui să fie alături după naştere, să stea în aceeaşi cameră ("rooming-in"). Nu există absolut niciun motiv medical pentru mame şi bebeluşi sănătoşi să fie separaţi la naştere, chiar şi pentru scurte momente, chiar şi după cezariană. Spitalele care au făcut o rutină din separarea mamei de bebeluş după naştere nu fac un bine mamei şi nici bebeluşului. Studiile arată că bebeluşul lângă mamă ("rooming-in") în primele 24 de ore de la naştere determină o alăptare de succes, bebeluşi mai puţin frustraţi şi mame mai fericite. Prea des sunt găsite scuze irelevante pentru separarea mamei de bebeluş după naştere. Un exemplu de scuză ar fi că bebeluşul a trecut prin meconiu înainte de a se naşte. Dar bebeluşul care a trecut prin meconiu va fi bine, va fi bine şi după naştere şi nu e necesar să stea într-un incubator, "sub observaţie", pentru mai multe ore.
- Separarea mamei de bebeluş pentru ca mama să se odihnească. Nu există dovezi clare că mamele care au fost separate după naştere de bebeluşii lor se odihnesc mai bine. Din contră, mamele sunt mai puţin stresate şi mai bine odihnite atunci când sunt cu copiii lor. Mamele şi bebeluşii învaţă să doarmă în acelaşi ritm. Astfel, în cazul în care bebeluşul se trezeşte pentru a fi alăptat, mama va începe să se trezească natural. Acest lucru nu este la fel de obositor ca pentru mamele care se trezesc dintr-un somn adânc, bebeluşul fiind în altă cameră. În cazul în care mama îşi poate hrăni copilul în poziţia culcat atunci ea va fi mai bine odihnită.
- Indicii că bebelușul vrea să fie hrănit. Bebeluşul ştie să arate cu mult înainte de a plânge că este gata să fie hrănit. Respiraţia lui se poate schimba, de exemplu. Sau el poate începe să se arcuiască. Mama fiind alături de bebeluşul ei va avea un somn uşor, se va trezi, laptele ei va începe să curgă, iar bebeluşul calm că stă la sân, mulţumit. Un bebeluş care a plâns înainte de a fi pus la sân e posibil să refuze sânul chiar fiind lihnit de foame. Mama şi bebeluşul trebuie încurajaţi să doarmă unul alături de celălalt în spital. Aceasta este şi o modalitate foarte bună pentru ca mamele să se odihnească în timp ce alăptează. Alăptarea trebuie să fie relaxantă, nu obositoare.
- Îmbăierea bebeluşului după naştere. Nu există nici un motiv pentru care bebeluşul trebuie îmbăiat imediat după naştere, spălarea poate fi amânată pentru mai multe ore. Imediat după naştere, bebeluşul poate fi uscat, dar nu este o idee bună în a spăla sau de a şterge stratul cremos de pe pielea bebeluşului (vernix), care o protejează. Cel mai indicat este să se aștepte cel puţin până când mama şi bebeluşul au avut şansa de a începe alăptarea bine, bebeluşul venind la sân şi fiind poziţionat corect la sân. În plus, nu este indicată punerea unui scutec bebeluşului înainte de a fi hrănit, adeseori bebelușul devenind supărat din cauza lui. Mamele recunosc că, uneori, punerea scutecului le ajută să trezească bebeluşul. Nu este necesar să se trezească bebeluşul pentru a fi hrănit. Dacă bebeluşul este în contact cu mama lui atunci se va trezi când va fi gata şi va cauta sânul. Un bebeluş care este hrănit bine va şti să-şi anunțe mama când este gata pentru următoarea masă. Hrănirea după ceas nu are sens.
Apărătorile de sâni nu ar trebui să fie cunoscute de către bebeluş. Se pare că există unele controverse cu privire la existenţa "confuziei de mamelon". Astfel, în primele zile după naştere, când mama produce doar puţin lapte (de la natură), iar bebeluşul va primi un biberon (tot de la natură?) din care laptele va curge rapid, atunci bebeluşul poate prefera metoda de hrănire în care laptele curge repede: biberonul! Bebeluşilor le place ca laptele să vină repede. Apropo, nu există copil care să fie confuz în această privinţă. Confuzia între mamelon şi tetină are la bază o serie de probleme, incluzând faptul că bebeluşul nu prinde sânul atât de bine pe cât ar vrea şi nu poate beneficia bine de lapte şi/sau mama are mameloane rănite. Doar pentru că bebeluşul le ia pe "ambele" (sânul şi biberonul), asta nu înseamnă că biberonul nu are şi efecte negative. Deoarece acum există alternative disponibile pentru nevoia bebeluşului de a suplimenta (cană specială, seringă, tub ajutător şi degetul mamei) de ce ar fi necesare apărătorile pentru sân sau chiar biberonul?
Nu există restricţii în ceea ce priveşte durata şi frecvenţa alăptării. Un bebeluş hrănit la sân, poziţionat bine la sân şi care bea laptele bine nu va sta cu orele la sân. Astfel, un bebeluş care stă perioade foarte lungi de timp la sân e posibil să nu fie poziţionat corect la sân, să nu fi prins bine sânul şi astfel să nu îşi ia tot laptele matern disponibil. Mama trebuie să ceară ajutor pentru ca bebeluşul să fie poziţionat corect la sân şi să folosească compresia sânului pentru a ajuta bebeluşul să primească lapte. Compresia sânului este foarte utilă în primele zile după naştere pentru a ajuta să curgă colostrul mai bine. Aşa că ... nu o suzetă, nu un biberon, nu statul bebeluşului departe de mamă vor ajuta! Alăptarea foarte frecventă a bebeluşilor în primele zile de viaţă este normală şi temporară. De fapt, bebeluşii tind să fie hrăniţi foarte frecvent în primele zile după naştere mai ales seara sau pe timpul nopţii. Este normal, ajută la stabilirea producţei de lapte şi facilitează revenirea uterului la normal. Poziţionând un bebeluş bine la sân, folosind compresia sânului şi menţinând contactul piele-pe-piele între mamă şi copil, toate acestea vor face ca această perioadă de tranziţie să fie mult mai uşoară şi lină.
Suplimentele de apă, zahăr, apă îndulcită sau lapte praf rareori sunt necesare. Cele mai multe suplimente ar putea fi evitate prin poziţionarea corectă a bebeluşului la sân astfel încât să-şi ia tot laptele disponibil. Dacă mamei i se spune să suplimenteze de către cineva care nu a urmărit-o cum alăptează trebuie să ceară ajutor de la cineva care ştie ce face. Sunt rare indicaţiile pentru suplimentare, dar adesea suplimentele sunt sugerate ca fiind comode sau ca urmare a proastei politici a spitalului. Dacă suplimentele sunt necesare, acestea ar trebuie să fie date astfel încât să ajute alăptarea. Cel mai bun supliment este propriul colostru. Prima oară este dificil de muls destul, deoarece chiar dacă se crede că nu este de ajuns pentru bebeluş mulgerea nu este tocmai uşoară când nu există destul lapte, cum e de aşteptat în primele zile.
Mostrele de lapte praf şi literatura oferite de către companiile producătoare de lapte praf nu sunt daruri. Există un singur scop pentru aceste "daruri": obţinerea folosirii laptelui praf. Oferirea este foarte eficientă şi reprezintă o politică de marketing fără scrupule. Dacă proaspetele mămici primesc aşa ceva de la profesioniştii din sănătate ar trebui să-şi pună întrebări asupra cunoştinţelor acestora în privinţa alăptării şi a susţinerii acesteia. ”Dar am nevoie de lapte praf pentru că bebeluşul nu se satură!”. Poate, dar mai probabil nu ai primit ajutor potrivit şi bebeluşul pur şi simplu nu primeşte tot laptele matern disponibil.Dacă ai nevoie de lapte praf, nimeni nu ar trebui să-ţi sugereze o anumită marcă sau să-ţi ofere mostre gratuite. Caută ajutorul necesar! Mostrele de lapte praf nu sunt de ajutor!

În anumite circumstanţe poate fi imposibilă începerea alăptării imediat după naştere. Cu toate acestea, cele mai multe "motive medicale" (medicaţie maternă, de exemplu) nu sunt motive reale pentru oprirea sau întârzierea alăptării, ci doar dezinformare. Bebeluşii prematuri pot porni alăptarea mult, mult mai devreme de 34 de săptămâni, care pare a fi regulă în multe spitale.

Studiile arată destul de clar că alăptarea bebeluşului prematur este mai puţin stresantă decât hrănirea lui cu biberonul. Din păcate, prea mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii care se ocupă de bebeluşi prematuri nu par a şti acest lucru.

Bebeluşul nu prinde sânul/Mama nu alăptează? Dacă dintr-un motiv sau altul bebeluşul nu ia sânul după naştere, mama va începe să mulgă manual colostrul (de multe ori e mai eficientă mulgerea manuală decât orice altă pompă din spital) în decurs de 6 ore de la naştere sau de îndată ce bebeluşul arată evident că nu vrea să fie hrănit la sân.

Textul în original

Comentarii/discuţii pe marginea subiectului

Un start bun în alăptare

Autor: dr. Jack Newman, MD, FRCPC

Tradus şi adaptat de Roxana-Mirela Duduş