Riscuri şi beneficii ale alăptării în condiţii de mediu

Autoare: Alison Linnecar, MA (Cantab), Cert. Soc. Anth. (Cantab.)

Susţinătorii actului alăptării se confruntă sistematic cu minimalizarea importanţei pe care media o acordă descoperirilor privind contaminarea laptelui fabricat pentru sugari, în contrapartidă cu amplificarea şi interpretarea eronată a informaţiilor privind cantitatea de reziduuri toxice din laptele matern.

Ne confruntăm, aşadar, cu două probleme importante: dezinformare şi denaturare mediatică, pe de o parte, şi ignoranţa publică sau devalorizarea treptată a actului natural al alăptării, pe de altă parte. Societăţile mediatice depind în mare măsură de veniturile din publicitate pentru diverse companii, multe dintre acestea fiind în domenii precum: chimic, farmaceutic sau companiile producătoare de lapte praf pentru sugari, ca substituenţi ai laptelui matern. Numai în S.U.A., familiile cheltuiesc aproximativ 2 miliarde de dolari pe an pe lapte formula. În consecinţă, există presiuni acerbe de ordin financiar pentru muşamalizarea informaţiilor privind riscurile alimentaţiei artificiale şi punându-se accent cu precădere asupra riscurilor legate de alăptarea naturală, cu scopul clar de a creşte pe cât posibil cota de piaţă a acestor companii, politică ce are ca rezultat descurajarea mamelor de a practica alăptatul ca soluţie optimă de alimentare a bebeluşilor.

Concepţii eronate despre alăptare ca şi un act pur excretor sunt răspândite în rândul populaţiei, astfel încât sânul matern devine doar un rezervor care se umple şi este golit, odată cu toate reziduurile chimice care se acumulează între alăptări. Aceasta este o idee complet greşită, căci procesul de a alăpta este unul secretor, şi nu unul excretor. Specialiştii în lactaţie explică faptul că laptele este secretat ca o substanţă specială într-un loc secret. Deşi laptele matern poate conţine reziduuri chimice acumulate în corpul mamei de-a lungul anilor, actul alăptării, datorită beneficiilor sale asupra dezvoltării neurologice, contribuie la reducerea efectelor negative ale acestor chimicale care sunt transferate fătului în pântec.

În strădania noastră privind aceste presiuni, este important să punem accent pe faptul că laptele matern este o sursă naturală de nutrienţi, permanentă şi valoroasă. Alăptarea este un proces adaptat perfect mediului în care mama trăieşte şi nu necesită procesare artificială, ambalare, combustibil, apă sau transport. Când această sursă naturală este risipită, cresc riscurile ca bebeluşul să fie afectat de factorii de mediu, cresc costurile legate de hrana artificială a acestuia şi de asemenea costurile de tratament pentru bebeluşul hrănit cu lapte praf.

  • Contaminarea şi alimentarea artificială

Produsele de lapte praf pentru sugari conţin o varietate mai mare de toxine decât laptele matern, dar de regulă aceşti poluanţi sunt diferiţi faţă de compuşii detectaţi în laptele matern. S-a demonstrat că în sticlele de lapte praf şi tetine există compuşi de ftalaţi şi bifenol. Laptele praf poate conţine aluminiu şi metale grele, ingrediente MG, fitoestrogeni şi bacterii patogene ca Enterobacteria sakazakii. Prin urmare, este important să dăm publicităţii informaţii corecte asupra gradului de contaminare a laptelui matern versus cel artificial, fără a porni o vânătoare de vrăjitoare împotriva producătorilor de lapte pentru sugari, ci păstrând un echilibru real.

Laptele praf pentru sugari nu este un produs comercial steril. Contaminarea cu bacterii a loturilor de lapte praf formula este o realitate recurentă şi poate cauza boli care pot deveni fatale bebeluşilor. Lanţurile de bacterii au devenit rezistente la antibiotice şi extrem de puternice la tratarea termică: aceştia sunt microbii care se găsesc în laptele praf pentru sugari, regăsindu-se chiar şi tulpini de Salmonella, dar cea mai îngrijorătoare bacterie adusă în discuţie în domeniul sănătăţii publice internaţionale este Enterobacteria sakazakii.

Comitetele Comisiei Codex pentru Alimente sunt o instituţie acreditată la cel mai înalt nivel de autoritate şi standarde privind igiena şi alimentaţia sănătoasă. Astfel, identificarea agenţilor patogeni precum Enterobacteria sakazakii în laptele praf pentru bebeluşi, rezistenţi la procesul de pasteurizare, a determinat situarea acestuia la nivel de "Risc asupra sănătăţii publice". Codex explică această denumire ca "impact maxim asupra unui mare număr de consumatori şi asupra unor segmente specifice ale populaţiei". Bebeluşii născuţi prematur, cu greutate scăzută sau cu imunitate slabă sunt în mod specific mult mai vulnerabili la expuneri, dar de asemenea sunt expuşi şi bebeluşii născuţi la termen, fără probleme.

În consecinţă, Comitetul Codex al Igienei Alimentaţiei (The Codex Committee on Food Hygiene -CCFH) a cerut S.U.A şi Canadei să pregătească şi apoi să revizuiască Profilul de Risc al bacteriei Enterobacter sakazakii (ref.1). Acest Profil de Risc reanalizează importanţa acestei probleme şi pune sub semnul întrebării justeţea standardelor curente ale Codex, din 1979, în mod special cu referire la categoriile specifice afectate, anume nou-născuţii. "Este dovedit faptul că E. sakazakii se regăseşte într-o cantitate mare de lapte praf pentru sugari, existând o legătură strânsă între aceste produse şi diverse boli ale nou-născuţilor, unele care le pun în pericol însăşi viaţa. Astfel, chiar şi numai pentru acest fapt, suficient de altfel, este necesar a se stabili strategii potrivite de reducere a acestui risc evident."

Seriozitatea acestui fapt este evidenţiată prin Profilul de Risc, care afirmă că atunci când bebeluşii sunt hrăniţi artificial cu produse contaminate de E. sakazakii, ei sunt expuşi "unor condiţii extrem de periculoase pentru viaţa lor, putând contacta boli precum meningita, septicemia, enterocolite. Gradul de fatalitate al cazurilor raportate a variat considerabil, el atingând chiar cote de 50% în unele situaţii". Profilul de Risc declară că "Deşi frecvenţa infecţiilor cu E. sakazakii pare a fi scăzută în general, totuşi consecinţele infecţiei cu această bacterie pot fi înfricoşătoare" fiindcă "microbul pare a avea tendinţa să infecteze sistemul nervos central, cu precădere, ceea ce poate duce la meningită, chisturi şi abcese ale creierului. Unele din cele mai cunoscute şi grave urmări ale acestor boli este întârzierea în dezvoltare şi hidrocefalia".(ref.1)

Instituţiile de sănătate publică din Canada şi S.U.A. au intrat în stare de alertă. În aprilie 2002, US Food and Drug Administration a emis o înştiinţare către toate instituţiile de sănătate publică, avertizând asupra procentului înalt de mortalitate infantilă datorat îmbolnăvirii grave cu Enterobacter sakazakii, conţinut în laptele praf. Această scrisoare citează un studiu ce demonstrează ştiinţific că într-un număr de 141 formule de lapte praf testate în 35 de ţări, au fost descoperite bacterii din familia Enterobacter în 20 de mostre (14%). Cea mai des întâlnită bacterie izolată în aceste formule a fost Enterobacter sakazakii.

În iulie 2002, Health Canada a emis un document de alertă similar, Health Professional Advisory, care a reluat avertizarea cum că bacteria E. sakazakii este rară, dar cauzează boli grave, ce pun în pericol viaţa, cu o rată de fatalitate deloc de neglijat: 40-80%. Health Advisory declară că "Bebeluşii sănătoşi nu întotdeauna sunt imuni la infecţia cu E. sakazakii". Documentul scoate în evidenţă faptul că "formulele de lapte praf nu sunt produse comerciale sterile…nefiind procesate la o temperatură suficient de mare, în suficient de mult timp, astfel încât să devină sterile".

E. sakazakii a fost oficial numită "bacteria galbenă Entrobacter cloacae" şi are rezistenţă termică ridicată. Are molecule termo-rezistente ce contaminează laptele după pasteurizare, în timpul procesului de procesare a laptelui sau în timpul preparării formulei. Profilul de Risc, documentul emis de S.U.A. şi Canada, citează studiul Nazarowec-White ce demonstrează că "E. sakazakii este una din cele mai rezistente organisme la temperaturi înalte" şi sugerează că "Această rezistenţă a bacteriei în comparaţie cu alte organisme din familia Enterobacter poate explica prezenţa ei în compoziţia laptelui praf preparat" (ref.2). Consultanţii de lactaţie trebuie să fie conştienţi de implicaţiile pe care aceste infecţii cauzate de lapte praf contaminat le pot avea asupra nou-născuţilor care se nasc vulnerabili la aceşti microbi.

Atât Comisia Codex Alimentarius cât şi organizaţiile de sănătate publică consideră această problemă ca fiind extrem de serioasă. În aprilie 2004, Comitetul Codex de Alimentaţie (Codex Committee on Food Hygiene) a înfiinţat un grup de lucru în vederea revizuirii Codului Internaţional de Alimentaţie pentru Nou-Născuţi şi Copii (Internaţional Code of Hygienic Practice for Foods for Infants and Children ) luând în considerare dezvoltarea microbiologică a E. sakazakii şi a altor organisme relevante. Acest grup de lucru, condus de Canada, este format din state membre precum Belgia, Uniunea Europeană, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Spania, Elveţia, Anglia, S.U.A., Uruguay, FAO (Food and Agriculture Organization),WHO (World Health Organization) IBFAN (the Internaţional Baby Food Action Network) şi asociaţiile din domeniul alimentaţiei publice. În mai 2004, statele membre ale celei mai importante organizaţii ale lumii, ce stabileşte politica internaţională în domeniul alimentaţiei publice, World Health Assembly (WHA), au emis un proiect de rezoluţie şi au decis să-l expună în următoarea sesiune de discuţii a consiliului director al WHO şi în următoarea şedinţă a WHA, în 2005. Proiectul de rezoluţie îndeamnă pe statele membre şi Directorul General WHO la luarea unor măsuri potrivite urgente de informare a instituţiilor de sănătate publică, a părinţilor şi nutriţioniştilor asupra contaminării formulelor de lapte praf cu microorganisme patogene, în acest sens fiind convocate în plen de discuţii grupuri de lucru reprezentative pentru fiecare instituţie supusă acestor comunicate.

Raportul întâlnirilor FAO/WHO asupra Enterobacter sakazakii şi a altor microorganisme găsite în formulele de lapte praf, ţinut la Geneva între 2-5 februarie 2004 este pregătit. Sumarul întâlnirii cu recomandările şi concluziile aferente sunt publicate pe internet (ref.3), un cumul de informaţii din care reiese foarte clar că infecţiile cauzate de contaminarea laptelui praf cu bacteria Enterobacter sakazakii pot conduce la rezultate mortale sau la leziuni neurologice permanente. Oricum, întrebarea rămâne: există suficientă implicare mediatică asupra acestor descoperiri ştiinţifice importante?

Referinţe:

  1. Joint FAO/WHO Food Standards Programme : Risk Profile of Enterobacter sakazakii în Powdered Infant Formula, January 2003, Document CX/FH 03/13 and Joint FAO/WHO Food Standards Programme : Revised Risk Profile of Enterobacter sakazakii în Powdered Infant Formula, January 2004, Document CX/FH 04/12: ftp://ftp.fao.org/codex/ccfh36/fh04_12e.pdf
  2. Nazarowec-White, M and Farber JM. Thermal resistance of Enterobacter sakazakii în reconstituted dried infant formula. Lett Appl Microbiol 1997; 24:9-13
  3. Joint FAO/WHO Activities on Risk Assessment of Microbiological Hazards în Foods: Call for Data on Enterobacter sakazakii and other micro-organisms în powdered infant formula, December 2003:ftp://ftp.fao.org/es/esn/food/request_for_data_7.pdf and Executive Summary, February 2004: ftp://ftp.fao.org/codex/ccfh36/fh0412ae.pdf

 

  • Reziduuri chimice din laptele matern

În contrapartidă, presa are tendinţa să amplifice concluziile oricărui raport/studiu asupra toxinelor din laptele matern, cu titluri şocante: " Otrava din laptele matern" sau "Toxine letale în laptele mamei". Dintr-o perspectivă antropologică, acest tip de atitudine corespunde percepţiilor străvechi asupra corpului feminin, văzut ca periculos şi "murdar" şi temerilor ancestrale de fluidele secretate în corpul femeii. Sângele menstrual este perceput ca o putere cu influenţă asupra binelui şi răului, putând juca rol curativ sau distructiv, deopotrivă, în funcţie de împrejurări. Menstruaţia şi naşterea unui copil sunt exponente ale fertilităţii şi periculos de apropiate de conceptul de viaţă şi moarte, în consecinţă aceste evenimente sunt deopotrivă temute şi slăvite. Femeile care au ciclu menstrual sau care tocmai au dat naştere sunt considerate prin tradiţie necurate şi impure în multe ţări şi numai o ceremonie de curăţare le permite reintegrarea în comunitatea lor şi participarea lor la evenimentele sociale. Prin excepţie, laptele produs de mamă a devenit totuşi un simbol tradiţional al purităţii, cu capacitate tămăduitoare, capabil să neutralizeze chiar şi veninul unui şarpe cobra. Totuşi, această dublă percepţie asupra corpului femeii situează procesul de alăptare natural pe muchie de cuţit, balansând între pur şi impur, curat sau necurat.

Fiecare persoană vie transportă în prezent, în corpul ei, aproximativ 300 de substanţe chimice, substanţe care nu existau înainte de 1945. Această concentraţie de compuşi chimici este numită "încărcătura umană". Un număr de 12 substanţe dintre acestea sunt supranumite şi Poluanţi Organici Permanenţi (Persistent Organic Pollutants -POPs): aceşti compuşi sunt în mod excepţional cumulativi şi persistă îndelung în organismul uman. Ei nu se epuizează uşor şi se acumulează în corpul uman de-a lungul multor ani de viaţă, menţinându-şi şi efectele dăunătoare în tot acest timp. Laptele matern este un indicator de măsurare a acestor substanţe chimice din corpul nostru şi, de asemenea, o metodă mult mai convenabilă de detectare şi măsurare a acestor reziduuri, decât folosind orice alt fluid secretat de organism. WHO a denumit laptele matern "un barometru al încărcăturii umane" (WHO, 2002)

În ceea ce priveşte poluarea mediului înconjurător în continuă creştere, asociaţiile în domeniu şi cele mediatice au realmente nevoie de o tactică de urgenţă în a mobiliza autorităţile şi populaţia să acţioneze în sensul eliminării factorilor poluanţi de mediu. Instrumentul ales pentru a realiza acest lucru este laptele matern, presupus a fi o substanţă curată şi dătătoare de viaţă, ce acum tinde să devină un simbol dramatic al degradării mediului, un pericol asupra vieţii.

Când guvernele decretează legi de protecţie, se nasc şi campanii de amploare pentru ratificarea tratatelor şi adoptarea lor ca legislaţie naţională:

  • În S.U.A., "laptele matern a fost selectat ca sursă principală de monitorizare a substanţelor chimice aflate în mediul înconjurător", un indicator al compuşilor acumulaţi în organismul uman. Ca urmare, două state din S.U.A., California şi Maine, au acţionat restricţionând utilizarea de material ignifug. (Dr. Ruth Lawrence, 2003)
  • Uniunea Europeană a interzis deja utilizarea acestor materiale ignifuge şi e pe cale să adopte o nouă legislaţie în domeniul substanţelor chimice, fiindcă legislaţia actuală nu ţine cont de efectul cumulativ al acestor substanţe şi nici de impactul lor asupra sănătăţii bebeluşilor şi copiilor.
  • Tratatul POP's (Pouanti organici permanenţi) a fot semnat în Stockholm în 2001 şi a intrat în vigoare în mai 2004, după ce a fost ratificat de 50 de ţări.

Politica publică actuală în domeniu defineşte însă laptele matern ca fiind periculos, în loc să se concentreze pe sursele reale de contaminare a mediului extern, poluanţii. Femeile prezintă simptome ale acestor poluări de mediu dar ele acum sunt pe cale să devină simboluri ale acestora. Astfel de campanii urmăresc să facă presiuni publice asupra mamelor pentru a opri sau reduce alăptarea, în loc ca atenţia să fie îndreptată asupra reducerii poluanţilor industriali care afectează alăptarea.

  • Care sunt substanţele chimice care se regăsesc în laptele matern şi care sunt efectele lor?

Reziduurile chimice se găsesc în ceea ce mâncăm, în cosmeticele pe care le folosim, în detergenţi şi în mediul în care lucrăm. Multe din aceste substanţe se acumulează în ţesutul adipos al organismelor vii şi nivelul lor e în creştere. Ele sunt lipofilice, acest lucru însemnând că "ele penetrează bariera celulară între sânge şi laptele matern şi se concentrează în celulele de grăsime" (Astrup-Jensen A. 1988). Laptele matern are o concentraţie mare de grăsime care se poate măsura foarte uşor şi astfel reziduurile pot fi detectate prin modalităţi tehnice mult mai simple decât cele folosite în analiza orcărui alt fluid din organismul nostru. Metodele folosite în testarea altor fluide organice sunt de regulă invazive, presupunând biopsia ţesutului adipos sau colectarea de sânge din acest ţesut, proces care poate fi dificil. Anumite metode sunt netestate, de exemplu utilizarea cerii de urechi sau a dinţilor în măsurarea reziduurilor chmice, sau analiza sângelui şi a urinei pentru a măsura concentraţia de metale grele, precum plumbul. Colectarea altor fluide, cum ar fi sperma umană, pare a fi un procedeu tabu.

Oricum, şi testarea laptelui matern e un proces laborios şi multe studii recente au fost făcute pe cantităţi mici de lapte, în zone geografice delimitate. Mai mult, doctorul J. Lakind a concluzionat că "În general, în monitorizarea componenţei laptelui matern nu s-au folosit metode consecvente de testare" (Berlin C, Lakind J et al. 2003). În acest sens, remarcabil este faptul că membrii Comisiei Europene de Mediu şi membrii Parlamentului European şi-au testat sângele pentru identificarea "încărcăturii umane" de poluanţi.

Expunerea la oricare substanţă chimică poate fi severă şi rapidă (ca de exemplu după accidentul industrial de la Seveso) sau poate fi redusă şi pe termen îndelungat. Testarea reziduurilor porneşte de la ideea că efectul chimic poate apărea după ce s-a atins un anumit nivel de expunere şi că sub acest nivel, concentraţia acumulată nu poate avea efecte dăunătoare. Oricum, multe chimicale pe care noi le folosim în scopuri personale au durata de expunere redusă, asta însemnând că se elimină rapid, dar fiindcă le folosim regulat, ele pot determina acumularea treptată în organism, deci şi în laptele matern. Astfel, este important să luăm în considerare efectul cumulativ din doze mici de produse chimice diverse, să fim conştienţi mai ales de vulnerabilitatea fătului matern din pântec la aceste doze mici, inclusiv de regăsirea lor în componenţa lichidului amniotic.

Deoarece laptele matern este mai uşor de colectat şi de testat chimic decât sângele din cordonul ombilical al fătului, concentraţiile regăsite în acesta sunt folosite din ce în ce mai des pentru a stabili nivelul de compuşi chimici la care a fost expus copilul în pântec. "Concentraţia de PCB şi dioxina din laptele matern sunt măsuri indirecte ale expunerii în pântec" (Patandin et al., 1998). Dar cu toate acestea, reflectoarele rămân cu încăpăţânare îndreptate tot către laptele matern şi expunerea după naştere, decât asupra expunerii chimice dinainte de naştere.

În munca noastră este important să reţinem că în timp ce există evidenţe clare ale concentraţiilor chimice din laptele matern, nu există dovezi suficiente de luat în considerare asupra efectelor pe care aceşti compuşi le pot avea asupra dezvoltării neurologice sau psihomotorii a bebeluşilor. În timp ce efectul transmiterii reziduurilor chimice către copilul din pântecul mamei este demonstrat ştiinţific şi deci este confirmat, concluziile rămân neclare în ceea ce priveşte efectul transmiterii acestora în laptele matern. Această incertitudine poate explica atitudinea publică întrucât nesiguranţa naşte temeri. Oricum, de cealaltă parte, beneficiile alăptării şi ale actului intrinsec al alăptării sunt din ce în ce mai susţinute ştiinţific şi astfel mai puternice. Este rolul nostru de a aduce publicului aceste descoperiri, a le documenta şi a le face cunoscute pe un segment cât mai larg de populaţie.

Tabelul de mai jos este un sumar al principalelor substanţe chimice regăsite în laptele matern, însoţit de note explicative ale rezultatelor cercetărilor:

Glosar al substanţelor chimice, incluzând POPs (Poluanţi organici permanenţi)

Acronim Denumirea completă a substanţei detectate Unde se întâlnesc Efecte observate
1.DEPB Diphenyl eteri polibromuraţi Materiale ignifuge: Produse de tapiţerie, electronice, spumanţi şi plastic Cercetătorii au confirmat risc scăzut de toxicitate la copii, dar se dovedesc toxice pentru şobolani, care au fost expuşi la doze mai mari de 78000 ori.
2.PCBs Bifenil policloruraţi 209 compuşi produşi prin clorinarea directă a bifenililor şi utilizaţi la lubrifianţi, vopsele, lacuri, plastice Anumiţi compuşi au proprietăţi toxice similare cu ale dioxinei.
3.PCDD Tetrachlorodibenzo-p-dioxina 219 compuşi toxici diferiţi conţinuţi în procesul de incinerare a deşeurilor şi procese industriale care utilizează şi ard clorinaţi. Cauză cunoscută de cancer la oameni. Studiile WHO arată descreştere de nivel în Europa.
4.PCDFs FURANE:dibenzofurane Alt grup de poluanţi persistenţi care rezistă procesului de descompunere naturală şi de eliminare. Cauză cunoscută de cancer la oameni. Nivel descrescător în Europa (WHO)
5.TCDDs Tipurile de dioxina TCDD-2,3,7,8 sunt cele mai toxice dintre toate dioxinele: 7 dioxine şi 10 furane. Rezultă din arderi şi contaminează atmosfera (aerul), solul, apa şi sistemul de canalizare.Contaminează reţeaua de alimentaţie. Nenumărate efecte demonstrate ştiinţific: atacarea sistemului imunitar, afectează buna funcţionare hormonală, dereglări ale tiroidei.
6.DDT/DDE Dichloridiphenyl trichlorethane şi derivatul sau DDE Pesticide, substanţe antimalarie Nivel descrescător în laptele matern în anumite ţări, efectele negative observate au fost asociate cu expuneri îndelungi la acest compus.
7.Lindane/g-HCH 99% compus din izomeri gama de hexaclorociclohexan Un pesticid/insecticid pe bază de organoclorine folosit împotriva păduchilor Canceros, cauzează probleme la naştere, tulburări hormonale la copii şi la ambii părinţi.

Observaţiile de mai jos corespund numărului din tabelul prezentat şi evidenţiază informaţii specifice privind reziduurile chimice detectate în laptele matern şi posibile efecte asupra bebeluşilor şi copiilor mici.

1. DEPB: " În ciuda nivelului de creştere a contaminării, cercetătorii au observat că "alăptarea rămâne cea mai importantă şi singura alegere pe care mamele o pot face pentru sănătatea copiilor lor, oferindu-le nenumărate beneficii acestora dar şi lor înseşi. Expunerea în pântec la acest compus pare a fi cea mai mare problemă, iar laptele matern, ca un bun indicator al expunerii fetale, poate ajuta la neutralizarea efectelor negative" (Note ale Environmental Working Group Researchers, publicate în august 2003, în Environmental Health Perspectives)
2. PCBs: "Deşi bebeluşului îi sunt transferate cantităţi mai mari de PCBs prin alăptare decât în uter, s-au înregistrat efecte negative doar la nivel de expunere transplacentară, sugerând faptul că formarea creierului fătului este în mod particular sensibilă la acest compus" (Jacobson J. and S. 1996)
2+3: PCBs şi PCDDs: "Comisia Ştiinţifică a UE Asupra Alimentaţiei (24.07.2001) subscrie concluziilor WHO asupra efectului contaminării cu dioxine şi PCBs a laptelui uman, specificând în mod clar că evidenţele acestea nu justifică schimbări ale recomandărilor privind alăptarea şi că aceasta trebuie în continuare să fie susţinută. Experţii nutriţionişti recunosc faptul că laptele matern furnizează bebeluşului, mai ales în prima lună de viaţă, importante beneficii nutriţionale şi imunologice. "Raportăm că expunerea fetală la mediu contaminat cu PCBs este asociată cu performanţele slabe la teste cognitive la copiii olandezi în vârstă de 42 de luni. Nu s-a putut face o legătură directă între alăptare în condiţii de mediu poluat cu PCBs sau cu valoarea PCBs a "încărcăturii umane" şi abilităţile cognitive la 42 de luni, concluzionând astfel că numai momentul dezvoltării neurologice fetale este momentul de vulnerabilitate extremă în faţa acestor compuşi. Rezultatele noastre arată ca nivelele de PCB şi dioxina din laptele matern, definite în termeni ai expunerii fetale, nu sunt în legătură cu performanţele cognititve la 42 de luni". (Patandin et al, J Pediatr 1999; 134: 33-41)
2+3+4: PCBs, PCDDs şi PCDFs: "Expunerea prelungită în pântec e determinată de nivelul "încărcăturii umane" acumulată de organismul mamei înainte de concepţie. Eforturile actuale de minimizare a efectelor negative ar trebui să se concentreze mai mult pe identificarea şi controlul emisiilor acestor compuşi în mediul extern, decât pe reducerea sau întreruperea alăptării" (Feeley M. and Brouwer A. 2000)
5. TCDD's: Dioxina este compusul toxic conţinut de Agent Orange (un erbicid) şi una dintre cele mai otrăvitoare substanţe cunoscute de omenire. O listă a efectelor sale, cu referinţe, poate fi citită pe website-ul Center for Environment, Health and Justice şi include efecte ca: infertilitate, pierderi de sarcină, nivele de testosteron scăzute, deprecierea spermei umane, micşorarea testicolelor, malformaţii congenitale la nou-născuţi, dereglări de comportament ce duc la hiperactivitate, afectarea sistemului imunitar, tulburări neurologice şi dizabilităţi de învăţare. Comunicările IBFAN asupra Alăptării şi Dioxinelor (decembrie 2000) au fost revizuite de WHO şi iau în considerare aceste concluzii.
6. DDT/DDE: Dr J. Lakind confirmă că DDT e asociat numai cu reducerea timpului alăptării în zone cu expunere prelungită la acest compus aflat în concentraţie de peste 4000 părţi pe milliard (Lakind J. personal communication, 2004).
7. Lindane este un insecticid şi afectează sistemul reproducător al ambelor sexe. Împreună cu alte pesticide pe bază de organoclorine, aldrin şi dieldrin, fac parte din cele 12 substanţe considerate Poluanţi Organici Permanenţi, interzişi prin tratatul de la Stockholm în 2001.

  • Rolul tatălui în transmiterea substanţelor toxice

Se pare că ideea că tatăl are un potenţial de contaminare prin sistemul său reproducător, sensibil la factorii de mediu extern, este un subiect tabu. Termenul "toxicitate transmisă patern" se referă la rolul taţilor în transmiterea substanţelor chimice reziduale şi efectul lor în momente importante în dezvoltarea bebeluşului, chiar înainte de concepţie şi consecinţele acestor transferuri pe termen lung în viaţa copilului. De exemplu, studii recente asupra legăturii dintre expunerea la ftalaţi şi DNA şi calitatea spermei umane aduce la lumină influenţa tatălui înainte şi în momentul concepţiei. Schimbările în calitatea şi cantitatea spermei prezintă un factor de risc cu incidenţă asupra sănătăţii nou-născutului, cu defecte congenitale sau întârzieri în dezvoltare.

Ftalatii şi bisfenolii A au fost găsite în sticlele de plastic şi filtranţi din PVC. Aceştia sunt factori de tulburare endocrină şi se substituie sistemului natural hormonal, cel care reglează activitatea reproducătoare şi sistemul imunitar al organismului femeii şi bărbatului. Acestea şi alte reziduuri periculoase din mediul extern pot afecta pe viitorii taţi şi influenţează reproducerea, fiindcă chimicalele "masculine" îşi pun amprenta asupra fertilităţii, sistemului imunitar masculin şi sistemului reproducător. Prin urmare, e nevoie de a măsura aceste nivele reziduale la ambii părinţi, punându-se accent pe faptul că ambii părinţi sunt responsabili în acest sens. Trebuie să reţinem că o sporire a alimentaţiei artificiale va rezulta un grad mai mare de contaminare a mediului înconjurător şi e necesară astfel şi implicarea taţilor în campania noastră de curăţare.

Concluzie:

WHO concluzionează că: " în cazuri în care există un grad ridicat de poluare din surse chimice, coroborate cu un mediu contaminat bacterial, alegerea nu e simplă între laptele matern şi substituenţi" (WHO 2002). În prezent, există dovezi concrete asupra contaminării laptelui praf pentru sugari, este însuşi procesul de fabricaţie cel care poate condiţiona prezenţa patogenior în containere sau utilaje aferente fabricării. Fabricanţii de lapte praf se opun acestor argumente, susţinând că această contaminare este extrinsecă procesului de fabricare: mâini murdare sau practice neigienice care duc la contaminarea containerelor din surse externe. Chiar în ultimii ani mamele au fost acuzate că prepară lapte folosind apă murdară sau că nu igienizează biberoanele aşa cum e indicat, astfel că în prezent, responsabilitatea pentru mortalitatea infantilă în creştere este transferată de la fabricanţi la consumatori, consultanţi nutriţionişti, toate aceste categorii fiind reprezentate preponderent de femei.

În ciuda acestor concluzii, laptele praf formula a fost şi este încă portretizat ca fiind ultramodern şi fabricat cu tehnologie avansată, relevând această modernizare prin însuşi numele său. Astfel, după ani întregi de promovare a laptelui artificial pentru sugari, mai ales în ţările africane sau India, s-a instaurat încet ideea că alăptarea este un act primitiv, de modă veche, că alăptarea este pentru femeile de la sat care nu ştiu altceva. De la această atitudine până la a se insinua că reprezintă doar o practică murdară şi degradantă e doar un pas. Aşa cum am mai menţionat, aceasta e o idee renăscută din timpurile în care femeia a fost zugrăvită ca impură şi murdară.

Astfel, decizia de a alăpta într-un mediu extern poluat nu este cu adevărat o întrebare, întrucât: "opţiunea alăptării artificiale se asumă în cunoştinţă de cauză a riscurilor ştiute sau neştiute, versus opţiunea alăptării materne cu un risc potenţial de contaminare chimică" (WHO 2002). Mulţi alţi factori sociali şi culturali influenţează această decizie iar ceea ce ar trebui să fie o alegere informată, pare mai degrabă dictată de presiuni ce emană din temeri iraţionale îngropate adânc în psihicul uman.

În ciuda acestor temeri nefondate, este totuşi foarte important să testăm laptele matern, mai ales fiindcă puternicul simbol al "laptelui matern contaminat" poate îndemna autorităţile să ia măsuri de prevenire a acestor poluanţi direct de la sursă. Nivelele în scădere a substanţelor dioxină, PCBs şi pesticide organoclorine în Scandinavia şi Europa arată că această tactică poate funcţiona. Este de asemenea vital ca femeile să fie conştiente de natura reziduurilor chimice care ajung în organismul lor: trebuie să ştim ce pătrunde în organismul nostru, astfel încât să putem evita anumite produse cosmetice, ambalaje tratate chimic şi să alegem în cunoştinţă de cauză ce anume să nu mâncăm, produse gen carne sau peşte gras ce pot fi contaminate.

Oricum din punct de vedere al strădaniei noastre de a ne concentra pe actul alăptării în sine, e necesar să fim precauţi în a comunica aceste riscuri. Trebuie să ne alegem modalitatea de a comunica şi să dăm atenţie fiecărui cuvânt şi idei exprimate către public. E necesar să punctăm că bebeluşul este mult mai vulnerabil la expunerea chimică atunci când acesta se afla în pântecul mamei decât atunci când acesta este alăptat. Realizăm astfel ca susţinătorii noştri europeni preferă din ce în ce mai mult sângele ca indicator al "încărcăturii umane", în locul laptelui matern, pentru că eforturile noastre să nu aibă efectul invers scontat, şi anume să influenţeze reducerea sau evitarea actului alăptării de către femei. Ziarul ILCA's Position Paper declară că : "Din nefericire, este posibil ca probleme ridicate de analişti ai mediului înconjurător să fie amplificate sau greşit interpretate de instituţiile media şi poate cauza nelinişti exagerate în rândul mamelor care alăptează. Specialiştii în lactaţie trebuie să fie pregătiţi să răspundă întrebărilor legate de aceste îngrijorări".

Articol tradus cu acordul autoarei,
Alison Linnecar, MA (Cantab), Cert. Soc. Anth. (Cantab.)
www.ibfan.org/art/416-2.doc

IBFAN-GIFA
C.P. 157
1211 Geneva 19
+ 41 22 798 91 64
alison.linnecar@gifa.org

Alte referinţe:

The ILCA Position Paper: Breastfeeding, Breast Milk, and Environmental Contaminants Statement by the Internaţional Lactation Consultants Association, October 2001, conţine referinţe complete, precum şi documentele FAQ:

  • cu referire : Healthy Environments for Children: Frequently Asked Questions (FAQ) despre alăptare în mediu contaminat. Colaborare între autor, Dr. P. van Esterik, şi grupurile IBFAN, LLLI and WABA cu campanii vizând mediul extern în S.U.A. şi Europa. Traduse în franceză, spaniolă şi arabă de către grupul IBFAN şi disponibile pe site-ul IBFAN: www.ibfan.org www.ibfan.org
  • The Mini-Monograph on Chemical Contaminants în Breast Milk, ed. PJ Landrigan, conţine articole cheie. Environmental health Perspectives Vol. 110, Number 6, June 2002
  • Feeley M and Brouwer A. Health riscuri pentru bebeluşi la expunerea la PCBs, PCDDs and PCDFs. Food Additives and Contaminants, 2000; 17(4): 325-333. O schiţă a tuturor studiilor asupra prenatalităţii şi postnatalităţii.
  • Ribas-Fito, N, Cardo E, Sala M et al. Breastfeeding, Exposure to Organochlorine Compounds, and Neurodevelopment în Infants. Pediatrics 5 May 2003; 111: 580-585
  • Schecter A et al. Polybrominated diphenyl ethers în U.S. mothers' milk. Environmental Health Perspectives 2003, disponibil pe site-ul http://doi.org/
  • WHO/IPCS Geneva. GEMS/Food Internaţional Dietary Survey: Infant Exposure to Certain Organochlorine Contaminants from Breast Milk - A Risk Assessment. WHO Food Safety Unit, 1998.4.
  • WHO/IPCS Geneva. Executive Summary: Consultation on assessment of the health risk of dioxins: re-evaluation of the Tolerable Daily Intake (TDI). Food Additives and Contaminants, 2000; 17(4): 223-240.

Mai multe referinţe şi lista site-urilor sunt la dispoziţia semnatarei articolului, precum şi alte informaţii şi articole privind toxicitatea transmisă patern.

Textul în limba originală

Comentarii/discuţii pe marginea articolului


© attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  6 afisari în luna aceasta
  13 afisari în luna trecuta
  3388 afisari din 17.01.2008.