Recompensa ┼či lauda: morcovul otr─âvit

Autor: Robin Grille

Tradus de Iulia B─âla┼ča

D─âm copiilor înghe┼úat─â dac─â sunt "cumin┼úi", ciocolat─â dac─â p─âstreaz─â lini┼čtea, stelu┼úe aurii dac─â î┼či m─ânânc─â verde┼úurile, chiar ┼či bani, dac─â iau note bune la ┼čcoal─â. Îi l─âud─âm cu gratificarea "b─âiat cuminte" sau "fat─â cuminte" dac─â fac ceva ce ne mul┼úume┼čte pe noi. Pentru p─ârintele modern, con┼čtient de efectele ac┼úiunilor sale, metodele de disciplinare precum b─âtaia ┼či umilirea sunt învechite. Pedeapsa este uitat─â, recompensa este de actualitate. De ce s─â folosim b─â┼úul, când, mai bine, putem înv─â┼úa copilul folosind un morcov?

Propaganda de ultim─â genera┼úie în sprijinul recompensei ┼či l─âud─ârii copiilor pentru ceea ce numim “purtare bun─â” a câ┼čtigat o popularitate masiv─â. “G─âse┼čte ceva bun în ceea ce a realizat copilul t─âu ┼či recompenseaza-l!” ne spun c─âr┼úile ┼či seminariile despre “cum ar trebui s─â…”. Psihologii de pretutindeni recomand─â tratamente gen “schema stelu┼úei” pentru a schimba comportamentul copilului. Acest curent apar┼úine unei ┼čcoli particulare a psihologiei - behaviorismul- a c─ârei gândire domin─â frecvent marea parte a curentului psihologic principal ┼či a teoriei educa┼úionale.

Exist─â destule dovezi c─â, pe termen lung, sistemul recompensator este ineficient. De fapt acest obicei ale recompens─ârii ┼či al laudei pentru comportamentul “bun” al copiilor no┼čtri este atât de obi┼čnuit, încât aproape nimeni - pân─â de curând - nu a pus la îndoial─â validitatea sa. A l─âuda sau a recompensa copiii este rostul general evident al grijii p─ârin┼úilor “buni”, nu-i a┼ča? Cine s-ar îndoi c─â este bine s─â aducem laude copiilor sau s─â-i recompens─âm când ace┼čtia ac┼úioneaz─â pe placul nostru?

Metoda “laud─â ┼či recompenseaz─â” este, în mod absolut, grozav─â, devreme ce este recomandat─â de c─âtre cele mai multe descoperiri metodice ┼či ingenioase pe care banii le pot cump─âra. În realitate, ea î┼či are originea în munca psihologilor care au descoperit c─â pot antrena ┼čoareci s─â alerge prin labirinturi, porumbei s─â ciuguleasc─â nasturi colora┼úi ┼či câini s─â saliveze la auzul sunetului clopo┼úelului ce anun┼ú─â cina - impunându-le un orar controlat al recompenselor. Curând, psihologii au devenit entuziasma┼úi de ideea control─ârii oamenilor, aplicând ┼či în cazul nostru acelea┼či principii care func┼úioneaz─â în cazul animalelor. Imagina┼úi-v─â entuziasmul lor când au realizat c─â recompensa func┼úioneaz─â la fel de bine în cazul oamenilor ca ┼či în cel al ┼čoarecilor, porumbeilor sau al câinilor. Tehnicile psihologice moderne, care ne arat─â cum s─â ac┼úion─âm, ne-au f─âcut capabili s─â manipul─âm comportamentul copiilor, gândurile ┼či emo┼úiile lor în acela┼či fel în care putem înv─â┼úa o foc─â, cu câteva sardine ┼či pu┼úin─â m─âgulire, s─â ┼úin─â în echilibru o minge pe nas.

O singur─â problem─â, totu┼či. Nu ┼úinem cont în mod deosebit de calitatea rela┼úiei pe care o dezvolt─âm cu un ┼čoarece de laborator. Nu suntem preocupa┼úi de dezvoltarea stimei de sine a roz─âtoarelor, de sim┼úul lor de autonomie sau independen┼ú─â, nici nu ┼úip─âm de bucurie dac─â ┼čoarecele va fi interesat s─â încerce labirinturi mai mari ┼či mai bune, din propria sa ini┼úiativ─â, cu mult dup─â ce noi am încetat s─â-l mai r─âspl─âtim cu tablete mici de mâncare. ┼×i aici, a┼ča cum mul┼úi dintre exper┼úii no┼čtri n-au reu┼čit s─â ne spun─â, este punctul în care întreaga construc┼úie fantezist─â “recompenseaz─â, laud─â ┼či consolideaz─â” se rupe în buc─â┼úi.

Am fost înv─â┼úa┼úi c─â ar trebui s─â ne l─âud─âm ┼či r─âspl─âtim copiii tot mai mult. Ce ar putea fi în neregul─â cu acest lucru? La suprafa┼ú─â, lauda pare minunat─â - cheia copiilor de succes! Sparge┼úi aceast─â aparen┼ú─â ┼či rezultatele vor putea fi privite foarte diferit.

Dar recompensele îmbun─ât─â┼úesc comportamentul ┼či performan┼úa, nu-i a┼ča?

A┼ča ne-am gândit ┼či noi. Oricum, când stelu┼úele aurii ori jeleurile înceteaz─â a mai veni, comportamentul pe care încerc─âm s─â-l înt─ârim tinde s─â piar─â încetul cu încetul. Copiii care au crescut a┼čteptând recompense se pot sim┼úi frustra┼úi când acestea nu mai vin. Iar acest lucru le scade perseveren┼úa. Sunt nenum─ârate dovezi c─â, pe termen lung, sistemul recompensei este ineficient.

Contrar mitului popular, exist─â multe studii care ne arat─â c─â, atunci când copiii a┼čteapt─â sau anticipeaz─â recompense, ob┼úin rezultate mult mai slabe. Un studiu a relevat c─â studen┼úii î┼či îndeplineau sarcinile nemotiva┼úi, atunci când li se ofereau bani pentru note mai bune. Un set de studii israelo-americane arat─â c─â sistemul recompensei suprim─â creativitatea studen┼úilor ┼či, în general, s─âr─âce┼čte calitatea muncii lor. Recompensele pot ucide creativitatea, deoarece ele descurajeaz─â asumarea riscurilor. Când copiii sunt cramponati s─â ob┼úin─â recompense, tind s─â evite provoc─ârile, pentru a “juca la sigur”. Ei prefer─â s─â realizeze minimum-ul solicitat pentru a-┼či primi premiul.

În continuare voi exemplifica gre┼čeala pe care am f─âcut-o crezând în recompense, bazate pe beneficii ce apar doar la suprafa┼ú─â. Când o companie american─â de fast-food a oferit copiilor premii în mâncare pentru fiecare carte citit─â, rata cu care se citea a luat avânt. Acest lucru, în mod sigur, pare încurajator - la prima vedere. La o inspec┼úie mai atent─â, s-a demonstrat c─â micii cititori selectau c─âr┼úi mai scurte ┼či, de aceea, testele care eviden┼úiau în┼úelegerea textelor au devenit ap─âs─âtoare. Ei citeau pentru mâncarea fast-food, în loc s─â citeasc─â pentru pl─âcerea proprie, interioar─â, de a citi. Între timp, cititul în afara ┼čcolii (situa┼úie în care lipse┼čte recompensa) a sc─âzut. Exist─â multe alte studii care arat─â c─â recompensele pot spori substan┼úial activitatea, dar sufoc─â entuziasmul ┼či ucid pasiunea. Indivizii care anticipeaz─â recompensele î┼či pierd interesul pentru activit─â┼úile care ar fi fost, altfel, atractive pentru ei. Se pare c─â, cu cât ne dorim mai mult o recompens─â, cu atât mai mult ajungem s─â ne displac─â ceea ce trebuie s─â facem pentru a o ob┼úine. Activitatea care ni se cere st─â în calea mult râvnitului premiu. Ar fi fost mai inteligent s─â d─âm copiilor c─âr┼úi mult mai interesante, de vreme ce exist─â o mul┼úime de probe c─â activitatea ce ofer─â pl─âcere intrinsec─â este cea mai bun─â motiva┼úie ┼či cel mai bun motor al performan┼úei. Folosirea laudei sau a recompensei nu îi face pe copii s─â se simt─â mai bine sprijini┼úi. Îi face s─â se simt─â evalua┼úi ┼či judecati.

Pot recompensele ┼či laudele prejudicia rela┼úia dintre noi ┼či copiii no┼čtri?

Nu te-ai fi gândit c─â lucrurile pozitive pe care i le spui copilului t─âu despre el sau ea pot fi la fel de distructive ca ┼či etichet─ârile negative. Dar sunt momente când acest lucru este adev─ârat. Mul┼úumit─â progreselor moderne în ┼čtiin┼úa comportamental─â, abilitatea noastr─â de a seduce sau de a manipula copiii (┼či animalele! ┼či adul┼úii!) s─â fac─â ceea ce vrem noi a ajuns, treptat, tot mai sofisticat─â. Dar costul manipul─ârii prin recompens─â a fost mare. Mai jos sunt listate zece moduri în care recompensele ┼či laudele pot prejudicia rela┼úia noastr─â cu micu┼úii.

1. Recompensele ┼či laudele condi┼úioneaz─â copiii s─â caute aprobare; ei sfâr┼česc f─âcând lucruri pentru a impresiona, în loc s─â le fac─â pentru ei în┼či┼či. Astfel, dezvoltarea motiva┼úiei intrinseci poate fi blocat─â, iar copiii devin dependen┼úi de opiniile din afar─â. Când copiii obi┼čnuiesc s─â primeasc─â ceva bun în schimbul prest─ârii unei activit─â┼úi, caut─â mereu s─â satisfac─â, fiind între┼úinu┼úi de “┼čocurile” pozitive. Recompensele ┼či laudele pot crea un fel de comportament de dependen┼ú─â: copiii pot fi dependen┼úi de recunoa┼čtere, pierzând astfel contactul cu simpla bucurie de a face ce le place. La fel, mul┼úi dintre noi suntem dependen┼úi de prestigiu: devenim deprima┼úi când admira┼úia înceteaz─â s─â mai vin─â. În loc s─â facem ceea ce facem de dragul ac┼úiunii, suntem în c─âutarea aprecierilor lingu┼čitoare sau a încuraj─ârilor ┼či, când aplauzele se sting, ne scufund─âm în disperare. A da recompense sau laude poate fi un formator de obiceiuri. Aceasta, deoarece, cu cât folosim mai multe recompense, cu atât suntem nevoi┼úi s─â le folosim în continuare pentru a men┼úine copiii motiva┼úi. Lauda nu poate crea o asigurare personal─â pentru comportamentul “bun” sau pentru performan┼ú─â. Ea doar creeaz─â convingerea “justificat─â” pentru a c─âuta un premiu.

2. Unul dintre cele mai rele lucruri pe care le putem face este s─â premiem poten┼úialul unui copil. Aclama┼úii precum “┼×tiu c─â po┼úi s-o faci!”, “Te descurci tot mai bine!”, “┼×tiu c─â îl ai în sânge! Vei ajunge acolo!” sun─â încurajator la suprafa┼ú─â. Dar aceste complimente sunt înc─ârcate cu a┼čteptarea noastr─â ca micu┼úii s─â-┼či îmbun─ât─â┼úeasc─â într-un fel performan┼úa. Aceste lucruri spun copilului c─â exist─â o ┼úint─â pe care trebuie s-o ating─â, cu alte cuvinte, s─â ob┼úin─â un “bravo!” întreg.

3. Recompensarea copiilor “în┼úeleg─âtori” se afl─â în corela┼úie cu pedepsirea nesupunerii lor. Seduc┼úie în locul tiraniei. Multe studii ne arat─â c─â p─ârin┼úii care folosesc mai multe recompense folosesc de asemenea mai multe pedepse, ei fiind mai degrab─â autocra┼úi. Lauda este partea dulce a ocrotirii parentale autoritare. Reduce rela┼úia copil-p─ârinte la una de tip controlor-controlat. Astfel se explic─â de ce, tot mai vicleni - sau mai pu┼úin naivi -, copiii simt ceva “lipicios” în laud─â; îi face s─â se simt─â binevoitori. Lauda le aminte┼čte c─â cel care le-o d─â are putere asupra lor. Le diminueaz─â sim┼úul autonomiei ┼či, ca ┼či b─âtaia u┼čoar─â pe cap, îi ┼úine mici.

4. Între timp, cel care ofer─â lauda joac─â rolul evaluatorului, judecând ce merit─â l─âudat ┼či ce nu. Asta îi face, într-un fel, însp─âimânt─âtori pentru copil. Folosirea laudei sau a recompensei nu-i face pe copii s─â se simt─â sprijini┼úi. Îi face s─â se simt─â evalua┼úi sau judeca┼úi. De┼či “B─âiat cuminte!” sau “Feti┼ú─â cuminte!” este o judecat─â pozitiv─â, este, totu┼či, o judecat─â f─âcut─â de pe o pozi┼úie superioar─â ┼či, în final, alieneaz─â copilul.

5. Tot mai perspicace, copiii pot sesiza corect actul de manipulare. Ei sunt aten┼úi la noi, consider─â c─â lauda noastr─â face parte dintr-o ma┼čin─â de calculat ┼či nu sunt u┼čor de p─âc─âlit prin tactici seductive. În particular, când lauda este o tehnic─â pe care am înv─â┼úat-o dintr-o carte sau vreun seminar, este ca ┼či cum ar veni de-a curmezi┼čul, ca fals─â ┼či premeditat─â. Lauda ┼či recompensa, ca mijloace de a flata, pot fi “mirosite” în eforturile noastre de a controla, ducând astfel la pierderea respectului copilului nostru.

6. Copiii, la fel ca ┼či adul┼úii, simt repulsie, în mod natural, fa┼ú─â a fi controla┼úi. Noi to┼úi dorim s─â cre┼čtem, având scopul auto-definirii ca personalitate complex─â. De aceea, lauda poate determina împotrivire, de vreme ce ea încalc─â dezvoltarea sim┼úului de autonomie al copilului.

7. Recompensa pedepse┼čte, deoarece copilului îi sunt oferite recompensa, lauda sau aprobarea doar dac─â el sau ea “face ce este bine”. De altminteri, copilul obi┼čnuit s─â fie recompensat începe s─â se simt─â prost dac─â “premiul” nu vine. Nimic nu îl face mai mult pe copil s─â resimt─â c─â este învins decât a pierde o recompens─â pe care el este condi┼úionat s─â o a┼čtepte. În─âuntrul fiec─ârui morcov se afl─â o nuia.

8. Când copiii sunt mitui┼úi cu recompense pentru purtarea “bun─â”, curând ei vor înv─â┼úa cum s─â ne manipuleze, la rândul lor, oferind partea care este a┼čteptat─â de la ei. Se prind de ce anume trebuie s─â fac─â pentru a primi “bun─ât─â┼úile” de la noi: aprobare, înghe┼úat─â, orice. Devin în mod superficial supu┼či, f─âcând orice este nevoie pentru a ne flata sau a ne impresiona, în timp ce onestitatea lor are de suferit. În definitiv cine vrea s─â fie onest sau real cu o persoan─â care îl evalueaz─â? Odat─â ce rela┼úionarea se reduce la o manipulare mutual─â, în loc s─â r─âmân─â autentic─â, se creeaz─â premizele unor rela┼úii manipulative ┼či incorecte în viitorul de adult. Manipularea erodeaz─â func┼úiile încrederii mutuale, ale vulnerabilit─â┼úii ┼či transparen┼úei, care sunt vitale s─ân─ât─â┼úii rela┼úiilor intime. Ca rezultat al manipul─ârii timpurii, cre┼čtem încercând din r─âsputeri s─â satisfacem sau înv─â┼ú─âm s─â ne folosim ┼čiretlicurile pentru a impresiona, pentru a ob┼úine “bombonica” - pl─âtind pentru asta cu naturale┼úea sinelui. Dezvolt─âm un sine inventat sau fals, care ne deformeaz─â rela┼úiile cu al┼úii.

9. În rândul fra┼úilor sau în clas─â, sistemul recompensei creeaz─â competi┼úie, gelozie, invidie ┼či neîncredere. Recompensele sau laudele pentru performan┼úa “bun─â” reprezint─â o amenin┼úare a cooper─ârii sau colabor─ârii.

10. Lauda poate face copiii s─â se simt─â fura┼úi. Dac─â jinduim noi în┼čine dup─â admira┼úie, putem gre┼či, uneori, ob┼úinând-o prin intermediul realiz─ârilor copiilor no┼čtri. Îi folosim pentru a ne reabilita mândria sau stima de sine r─ânit─â. Ei simt dac─â îi recompens─âm pentru c─â ne-au f─âcut s─â ne sim┼úim bine în leg─âtur─â cu persoana noastr─â. Acest lucru îi deposedeaz─â de sentimentele lor pozitive vizavi de persoana lor; recompensa noastr─â poate ac┼úiona ca o ploaie în timpul picnicului lor. Unii copii refuz─â s─â produc─â ceea ce se pricep foarte bine s─â fac─â în mod natural, deoarece le repugn─â s─â fie mânca┼úi din ochi de p─ârin┼úii lor. Aprecierea este diferit─â de recompens─â, deoarece nu este manipulativ─â.

De ce sunt lauda ┼či recompensele atât de populare?

Recompensele sunt o cale u┼čoar─â de sc─âpare; este mult mai u┼čor decât a încerca s─â în┼úelegi de ce copilul nu este “cuminte”, a┼ča cum multora le place s─â spun─â la repezeal─â. De exemplu, de ce s─â ne obosim s─â c─âut─âm ┼či s─â accept─âm motivul real pentru care un copil refuz─â s─â mearg─â la culcare atunci când ne convine nou─â (îi este fric─â, se simte singur, îi este înc─â foame? etc.), dac─â putem, mai simplu, s─â-l recompens─âm cu un fleac pentru c─â se culc─â la timp? Pare mai simplu s─â ne eschiv─âm de la a rezolva problema în cauz─â folosind mita. Acest lucru transmite copilului mesajul clar c─â nu suntem interesa┼úi de ceea ce simte el. ┼×i mai r─âu, risc─âm s─â neglij─âm o problem─â emo┼úional─â serioas─â. Recompensele ┼či lauda pot fi o p─âc─âleal─â nimerit─â pe moment, dar care s─â ignore copilul ca persoan─â integr─â.

Recompensele ac┼úioneaz─â bine în sensul de a-i determina pe copii s─â fac─â ceva ce, în mod obi┼čnuit, n-ar face, pentru un scurt timp doar. Aceast─â modificare imediat─â a comportamentului ne recompenseaz─â ┼či ne men┼úine dependen┼úi de fi mereu recompensa┼úi. Consecin┼úele negative ale acestui sistem nu se materializeaz─â decât mai târziu, a┼ča c─â nu îl socotim drept vinovat pentru multe probleme din viitor.

Dar copiii au nevoie de recunoa┼čtere ┼či feedback pozitiv. Ce putem face în loc s─â-i l─âud─âm?

Adesea vrem s─â ne exprim─âm încântarea ┼či aprecierea pentru copiii no┼čtri, pentru ceea ce sunt ei ca individualit─â┼úi ┼či pentru lucrurile extraordinare pe care le fac. Aprecierea este diferit─â de laud─â pentru c─â nu este manipulativ─â. Lauda manipulativ─â, opus─â expresiilor spontane ale aprecierii ┼či ale recunoa┼čterii, este înc─ârcat─â cu a┼čteptarea ascuns─â ca micu┼úul s─â repete actul recompensat. Mul┼úi copii pot sim┼úi asta; pot sim┼úi diferen┼úa dintre recunoa┼čterea veritabil─â ┼či o strategie deliberat─â de a le înt─âri comportamentul. Deci, cum le transmitem copiilor feedbackul nostru pozitiv?

A evita lauda ┼či recompensa nu înseamn─â a ne re┼úine dragostea ┼či încântarea pe care le sim┼úim pentru copiii no┼čtri, nici dorin┼úa noastr─â instinctual─â de a-i încuraja - în nici un caz! Este perfect posibil s─â ne al─âtur─âm copiilor în a-┼či s─ârb─âtori fiecare pas al descoperirii, f─âr─â a fi manipulativi. Urmeaz─â câteva sugestii despre cum am putea aprecia ┼či încuraja, spre mul┼úumirea tuturor, evitând s─â folosim recompensa.

Ajuta┼úi-v─â copilul s─â se concentreze pe pl─âcerea sa personal─â izvorât─â din ac┼úiunea sa.

În loc s─â v─â dezorienta┼úi copiii cu felicit─ârile, ar fi mai bine dac─â ei s-ar concentra pe pl─âcerea interioar─â pe care o ob┼úin din realizarea lor. Copiii sunt, în mod natural, înseta┼úi s─â realizeze, s─â înve┼úe ┼či s─â cucereasc─â. Ei sunt n─âscu┼úi cu o ardoare insa┼úiabil─â de a realiza ceva ┼či fiecare cuno┼čtin┼ú─â ori aptitudine nou─â îi umple de încântare. Aceasta este motiva┼úia intrinsec─â, ce asigur─â cel mai bun combustibil pentru perseveren┼ú─â ┼či înv─â┼úarea pe termen lung. Când v─â vede┼úi copilul c─â face ceva nou, ar fi o încurajare ┼či un sprijin extraordinar s─â spune┼úi ceva de genul: “ Mi se pare c─â î┼úi place acest lucru!” sau “Cum te-ai sim┼úit f─âcând asta?”, “M─â bucur c─â ai f─âcut acest lucru, ar─â┼úi fericit cu tine însu┼úi!”.

Ajutaţi-i să se auto-evalueze.

De câte ori este posibil, este o idee bun─â s─â-l întreba┼úi pe copil despre propria lui auto-evaluare. De exemplu: “Cum î┼úi apreciezi desenul?”, “E┼čti mul┼úumit cum se potrive┼čte aceast─â pies─â în puzzle?”.

Întreba┼úi-i despre experien┼úele lor interioare.

Cere┼úi copilului, de exemplu, s─â v─â citeasc─â o poveste pe care tocmai a compus-o. Dup─â ce îi împ─ârt─â┼či┼úi ce tr─âiri v-a provocat povestea, a┼úi putea s─â-l întreba┼úi: “Ce p─ârere ai despre povestea pe care ai scris-o?”, “Cum te-ai sim┼úit în timp ce o scriai?”, “┼ói-a pl─âcut s-o poveste┼čti?”, “Cum ┼úi-au venit ideile pentru poveste?”. Sunt pu┼úine alte lucruri mai bune pentru stima de sine a copilului ┼či mai bogate pentru rela┼úia cu el decât interesul t─âu pentru lumea lui interioar─â, pentru sentimentele ┼či a imagina┼úia sa.

Folosi┼úi afirma┼úiile la persoana I, în loc de a-l eticheta pe copil.

Aprecierea voastr─â îl atinge pe copil mult mai profund când este exprimat─â în termenii sentimentelor tale. De exemplu, “Îmi plac culorile pe care le-ai ales” sau “Îmi place cum ai cântat cântecul!” - în loc de: “Ce pictor bun e┼čti!” sau “Ia uite ce cânt─âre┼ú bun e┼čti!”. Evit─â afirma┼úiile prin care etichetezi, precum: “E┼čti b─âiat bun pentru c─â ai împ─âr┼úit din juc─âriile tale!”. Spune, în schimb: “Î┼úi mul┼úumesc c─â ai împ─âr┼úit juc─âriile cu prietenul t─âu, l-ai f─âcut s─â se simt─â bine, ┼či eu, de asemenea.”. Concentra┼úi-v─â pe propriile sentimente, nu pe o etichet─â moralizatoare.

Comentaţi comportamentul, nu persoana.

Feedback-ul ┼či recunoa┼čterea sunt, în mod sigur, importante. Imagineaz─â-┼úi c─â fiul/fiica ta tocmai ┼úi-a interpretat o pies─â nou─â pe care a înv─â┼úat-o la pian. În loc s─â spui: “Ce pianist bun e┼čti!”, ai putea s─â-i comunici cât de mult ┼úi-a pl─âcut piesa. Cel mai bine, fii concret. Spune-i ce anume ┼úi-a pl─âcut în interpretarea sa (pasiunea sau emo┼úia, melodia frumoas─â, aten┼úia cu care a cântat, sim┼úul ritmului etc).

Cum ┼čtim când anume sunt manipulative afirma┼úiile noastre pozitive?

În sfâr┼čit, problema nu este despre alegerea perfect─â a cuvintelor sau cât de mult sau când s─â facem comentarii pozitive. Când faci un lucru bun având motive gre┼čite, toat─â ac┼úiunea ta se termin─â prin a ajunge un lucru gre┼čit. De vreme ce problema este una de inten┼úie, nu exist─â alt─â cale decât s─â devii un examinator bun al propriilor tale motive. Acest lucru necesit─â practic─â, curajul ┼či onestitatea de a-┼úi privi interiorul. Când faci un comentariu pozitiv la adresa copilului t─âu, încerci s─â-l seduci pentru a-┼úi face pe plac din nou, pentru a-i face pe mama ┼či pe tata mândri? Sau e┼čti, pur ┼či simplu, bucuros s─â-┼úi vezi copilul reu┼čind ceva ce-i face pl─âcere, delectându-te cu felul s─âu de a fi? Aici avem un paradox: ceea ce nu este f─âcut cu inten┼úia de a înt─âri, ci doar de a “conecta” în chip fericit, are cea mai mare capacitate de consolidare.

Este lauda întotdeauna bun─â?

Nu este nevoie s─â ne punem c─âlu┼č la gur─â, lauda este minunat─â când nu este folosit─â pentru a manipula. De exemplu, recompensa nu ar trebui promis─â înainte, nici garantat─â de fiecare dat─â când copilul t─âu face ceva ce ┼úie î┼úi place. Feedback-ul pozitiv este cel mai bun pentru rela┼úia ta cu copilul atunci când este oferit spontan, când izvor─â┼čte din suflet, nu ca o mi┼čcare deliberat─â, cu scopul de a ob┼úine mai departe ce vrei de la copil.

Concluzii

Recompensa ┼či lauda sunt obiceiuri adânc înr─âd─âcinate, cu note particulare, în func┼úie de modul în care cei mai mul┼úi dintre noi au fost crescu┼úi ┼či educa┼úi. S-ar putea s─â necesite mai mult exerci┼úiu pentru a le înlocui cu aprecierea ┼či recunoa┼čterea, dar ultimele amintite asigur─â sentimentul împlinirii ┼či v─â pot apropia mai mult de copil.

Copiii pot fi determina┼úi, cu siguran┼ú─â, s─â fac─â ceea ce nu vor sau nu le place s─â fac─â, oferindu-le aprobarea, lauda ori alte recompense. Dar acest lucru nu-i face ferici┼úi. Fericirea poate fi câ┼čtigat─â doar realizând acel ceva ce le ofer─â recompense intrinseci, f─âr─â aplauzele celorlal┼úi. Dorim ca ei s─â devin─â dependen┼úii de recompense, servilii din mul┼úime, avizii de recunoa┼čtere de mâine, sau ne dorim pentru ei s─â fie automotiva┼úi, încrez─âtori în ei în┼či┼či, urm─ârindu-┼či propriile interese? Dac─â ultima parte este ceea ce v─â dori┼úi, atunci solu┼úia nu este s─â-i recompensa┼úi, ci s─â-i aprecia┼úi. La ┼čcoal─â, când sarcina de lucru este ea îns─â┼či interesant─â, pl─âcut─â, plin─â de în┼úeles ┼či relevan┼ú─â, se ob┼úin rezultate mult mai bune decât le poate ob┼úine sistemul recompenselor pentru a îmbun─ât─â┼úi atât calitatea, cât ┼či angajamentul copilului fa┼ú─â de munc─â.

Copiii se nasc cu o enorm─â dorin┼ú─â de a înv─â┼úa. De asemenea, au capacitatea interioar─â pentru onestitate, empatie ┼či considera┼úie. Aceste calit─â┼úi se eviden┼úiaz─â ┼úinând cont de c─âl─âuzirea dat─â de noi, de rolul nostru de model ┼či de aprecierea noastr─â. Recompensele ┼či lauda pentru “buna” purtare sau “performan┼úa bun─â” le stau pur ┼či simplu în cale.

Robin Grille este psiholog in Sydney, Australia. Este autorul c─âr┼úilor "Parenting for a Peaceful World" ┼či "Heart to Heart Parenting". Îi pute┼úi citi lucr─ârile pe adresa www.our-emotional-health.com.

Textul în original

Comentarii/discuţii pe marginea subiectului


┬ę attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  10 afisari ├«n luna aceasta
  18 afisari ├«n luna trecuta
  8773 afisari din 17.01.2008.