Ideea “conceptului continuu” a fost formulată de americana Jean Liedloff în cartea sa “The Continuum Concept” aparută în 1975. Jean Liedloff a trăit doi ani ÅŸi jumătate în Venezuela, între indienii Yequana din jungla primitivă. Cartea aseamană cultura ÅŸi metodele de creÅŸtere a copiilor din civilizaÅ£iile moderne cu cea a indienilor aflaÅ£i în epoca de piatră. Autoarea descoperă că fericirea la aceÅŸti oameni nu este un Å£el, ci o stare naturală ÅŸi caută cauza “fericirii” acestor oameni primitivi, izvorul echilibrului lor psihic.

De ce lipseÅŸte agresiunea, divorÅ£ul, delicvenÅ£a, abandonul, persoanele singure ÅŸi nefericite din această comunitate? Jean Liedloff găseÅŸte explicaÅ£ia în modul de creÅŸtere a sugarilor, care satisface nevoile imediate ale omului formate în cursul evoluÅ£iei: indienii poartă tot timpul copiii cu ei, care văd cum se desfăşoară viaÅ£a zi de zi, nu-i lasă singuri nici când dorm sau mai ales când plâng dar nu-i aÅŸează în centrul atenÅ£iei. Copilul simte că e ocrotit ÅŸi iubit, e “bine venit”, ÅŸi acest sentiment de siguranţă îl ajută să se dezvolte psihic echilibrat ca adult.

Autoarea consideră că azi predomină intelectul, ÅŸi simÅ£ul nostru de a percepe ce este bine pentru noi este estompat ÅŸi nu mai ÅŸtim să diferenÅ£iem impulsurile reale de cele distorsionate. De milioane de ani, în determinarea a cea ce este bine pentru noi, rolul principal l-a avut instinctul, subconÅŸtientul. După Liedloff, pentru o dezvoltare fizică, mentală ÅŸi sentimentală optimă, omul, începând din perioada de nou-născut ÅŸi sugar are nevoie de acele experienÅ£e la care specia umană s-a adaptat de alungul procesului de evoluÅ£ie, care au fost stocate în subconÅŸtient.

Continuumul uman, spune autoarea, se poate defini ca o secvenţă de experienÅ£e care corespund aÅŸteptărilor ÅŸi tendinÅ£elor speciei umane într-un mediu în care aceste aÅŸteptări ÅŸi tendinÅ£e s-au dezvoltat. Acesta include ÅŸi comportamentul adecvat ai celorlalÅ£i oameni care fac parte din acest mediu.

Conceptul continuu înseamnă de fapt răspunsul instinctual, imediat la nevoile ancestrale ale puiului de om, adică:

- începând de la naÅŸtere contact fizic constant cu mama (sau o altă îngrijitoare din familie dacă este nevoie);
- dormitul cu părinÅ£ii în acelaÅŸ pat, până când din proprie voinţă părăseÅŸte patul (pe la vârsta de 2 ani);
- supt la “cerere”- suge urmărind semnalele corpului său;
- în permanenţă este purtat în braÅ£e sau altfel, încât să fie în contact fizic cu cineva, de obicei cu mama ÅŸi îi este permis să observe (sau să doarmă sau să sugă) în timp ce persoana care îl poartă îÅŸi vede de treburile zilnice – până când sugarul începe singur să se târească, de obicei pe la vârsta de 6 – 8 luni;
- îngrijitorii îi răspund imediat la semnalele lui (agitat, plâns), fără să se enerveze, să-l judece sau să-i subestimeze nevoile. Pe de altă parte nu se arată prea îngrijoraÅ£i ÅŸi nu fac să se simtă mereu în centrul atenÅ£iei;
- puiul de om simÅ£ind că împlineÅŸte aÅŸteptările celor mai în vârstă ÅŸi fiind o persoană socială ÅŸi cooperantă, cu puternice instincte de conservare, îÅŸi dă seama că e bine venit ÅŸi este respectat;

Dacă aceste nevoi sunt îndeplinite (coform conceptului continuu) exact cum le doreÅŸte sau mai târziu, cum creÅŸte, după posibilităţi, copilul va simÅ£i o stare de siguranţă, de mulÅ£umire ÅŸi de bucurie.

În contrast cu cele de mai sus, bebele civilizaÅ£iei moderne, supus obiceiurilor de naÅŸtere ÅŸi de creÅŸtere “artificiale”, de multe ori are următoarele experienÅ£e:

* după naştere, datorită intervenţiei medicale, este separat brutal de mamă şi este dus pe secţia de nou-născuţi, ca mama să se odihnească;
* acasă doarme singur, de multe ori după ce a plâns;
* este alăptat după orar, ignorând nevoile lui naturale de supt sau e “liniÅŸtit” cu o suzetă;
* este exclus de la activităţile adulÅ£ilor, este izolat în camera copilului, în leagăn sau Å£arc unde este stimulat inadecvat de jucării fără viaţă;
* cei care îl îngrijesc de multe ori nu-l iau în seamă, îl descurajează sau chiar îl ÅŸi pedepsesc dacă plânge sau în alt mod îÅŸi comunică nevoile sau răspund cu îngrijorare excesivă ÅŸi anxietate făcându-l centrul atenÅ£iei;
* simte că nu poate îndeplini aÅŸteptările îngrijitorilor, că el este incapabil să se autoîntreÅ£ină, este de natură antisocială ÅŸi nu poate învăţa comportamentul corect doar sub control strict, sub ameninţări ÅŸi cu ajutorul unor tehnici variate de educare, care îi subminează procesul de învăţare perfect format;

Numai că evoluÅ£ia nu l-a pregătit pe puiul de om pentru acest fel de experienÅ£e. Nu înÅ£elege de ce nu i se răspunde la plânsul disperat de a-i îndeplinii aÅŸteptările “înnăscute” ÅŸi i se dezvoltă sentimentul că el ÅŸi dorinÅ£ele lui sunt rele ÅŸi ruÅŸinoase.

Sugarii ai căror necesităţi sunt îndeplinite conform conceptului “continuu” din perioada timpurie de sugar mic (Å£inut în braÅ£e) cresc cu o mai mare stimă de sine ÅŸi vor fi mai independenÅ£i ca ÅŸi cei a căror plâns rămâne fără răspuns pentru că părinÅ£ilor e frică să nu-i răsfeÅ£e sau să nu devină prea dependenÅ£i.

Comentarii/discuţii pe marginea subiectului