De la începutul secolului XX importanÅ£a “inteligenÅ£ei” (cuantificată în “IQ” - coeficient de inteligenţă) a fost exagerată în aproape fiecare aspect al eforturilor umane.
Într-adevăr, IQ-ul a fost într-atât de popularizat încât metodele educaÅ£ionale ÅŸi parentale sunt angrenate în maximizarea abilităţilor intelectuale ale copiilor. O întreagă industrie, susÅ£inută de multă literatură, a dat naÅŸtere unor metode sofisticate de măsurare a IQ-ului, interpretare a rezultatelor testelor de inteligenţă ÅŸi, în consecinţă, de planificare a viitoarei cariere a copiilor. PuÅ£ine persoane au fost scutite de umilinÅ£a de a fi supuse unui test IQ într-un anume moment al vieÅ£ii lor.
Originile acestui fetiÅŸism IQ merg înapoi până la RaÅ£ionalismul din Europa secolelor al VII-lea ÅŸi al VIII-lea, când cei mai importanÅ£i filosofi ai vremii au început sa promoveze gândirea “raÅ£ională” drept calea către perfecÅ£iunea umană. Această tendinţă a culminat în epoca post-industrială, în care am ajuns să ne închinăm la altarul “inteligenÅ£ei” - presupusul panaceu pentru toate relele lumii.
MulÅ£umită observaÅ£iilor meticuloase ÅŸi exhaustive ale psihologului elveÅ£ian Jean Piaget (1896 - 1980), cunoaÅŸtem multe despre modul în care se maturizează capacitatea copilului de a gândi raÅ£ional ÅŸi cum dezvoltarea cognitivă este legată de funcÅ£iile raÅ£iunii, logicii, memoriei ÅŸi de structurile limbajului. Din nefericire, importanÅ£a facultăţilor cognitive a fost flagrant exagerată, în detrimentul înÅ£elepciunii despre sentimente.
GândiÅ£i-vă la acest aspect: În ianuarie 2000, Time Magazine l-a votat pe Albert Einstein drept “Personalitatea secolului”. DeÅŸi realizările sale sunt cu siguranţă excepÅ£ionale, ele nu au contribuit cu nimic esenÅ£ial la fericirea omului. De ce preÅ£uim mai mult creierul decât inima ÅŸi sufletul? Faptul că un IQ ridicat este adesea corelat cu depresia nu spune prea mult în favoarea capacităţii de adaptare. Mai mult, IQ-ul este un slab predictor al succesului în relaÅ£ii ÅŸi nu are absolut nimic de a face cu satisfacÅ£iile vieÅ£ii în general sau cu sănătatea fizică ÅŸi psihică. Una dintre cele mai triste ÅŸi răspândite concepÅ£ii greÅŸite din timpul nostru este aceea că un IQ ridicat conduce la echilibru emoÅ£ional ÅŸi maturitate psihologică.
Cultura noastră centrată pe intelect accentuează nevoia de a-i învăţa pe copii cum să gândească, să raÅ£ioneze ÅŸi să observe. Suntem însă abia la începuturi, nesiguri încă pe noi, atunci când vine vorba de a-i învăţa pe copii cum să simtă, cum să creeze ÅŸi cum să navigheze cu succes pe apele schimbătoare ale relaÅ£iilor umane.
Oricum, vă veÅ£i bucura să aflaÅ£i că după o lungă aventură cu IQ-ul, luna de miere se apropie de sfârÅŸit. În cele din urmă a fost recunoscut faptul că inteligenÅ£a, întocmai ca ÅŸi banii, nu poate asigura fericirea. Interesul în dezvoltarea emoÅ£ională a copiilor câÅŸtigă în popularitate ÅŸi a intrat din nou în atenÅ£ia psihologilor.
“InteligenÅ£a emoÅ£ională”, o expresie propusă de Howard Garner în Frames of Mind (1983), descrie un domeniu al conÅŸtienÅ£ei umane care, până de curând, a fost serios neglijat. Studiul inteligenÅ£ei emoÅ£ionale ÅŸi modul în care o cultivăm în copiii noÅŸtri este, fără îndoială, următoarea frontieră a evoluÅ£iei sociale. În prezent se bucură de o explozie a atenÅ£iei din partea comunităţii academice, Amazon.com afiÅŸând deja peste 50 de titluri care tratează acest subiect. Chiar ÅŸi ÅŸcolile tradiÅ£ionale încep să se îndepărteze de metodele de predare bazate numai pe competiÅ£ie ÅŸi dezvoltare intelectuală, optând în schimb pentru o abordare cooperantă, care să dezvolte aptitudinile emoÅ£ionale ale copiilor.
În zilele noastre există, de asemenea, eforturi din partea psihologilor ÅŸi a pedagogilor de a defini conceptul inteligenÅ£ei emoÅ£ionale, de a descoperi metode pentru a o măsura individual (EQ - coeficientul inteligenÅ£ei emoÅ£ionale) ÅŸi de a-i învăţa atât pe copii cât ÅŸi pe adulÅ£i caracteristicile ei. A fost recunoscut, în sfârÅŸit, faptul că EQ este mult mai important decât IQ atunci când este vorba despre “abilităţile interumane” - succesul în carieră, în relaÅ£iile personale sau profesionale ÅŸi în creÅŸterea unor copii împliniÅ£i. Capacitatea de a recunoaÅŸte, de a controla ÅŸi a exprima potrivit sentimentele are prea puÅ£in de-a face cu funcÅ£ionarea intelectului, dar este mult mai importantă pentru fericirea ÅŸi, în general, pentru succesul nostru în viaţă.
InteligenÅ£a emoÅ£ională include, printre multe alte lucruri, capacitatea de a empatiza profund cu alÅ£ii, de a conduce înÅ£elept sau de a urma cu eleganţă, de a ne respecta limitele, de a ne manifesta ÅŸi împlini talentele precum ÅŸi de a oferi ÅŸi primi dragoste ÅŸi susÅ£inere. RelaÅ£iile nu pot fi cu adevarat personale, nici nu se pot dezvolta fără o profundă împărtăşire a lumii emoÅ£ionale interioare. MulÅ£i dintre noi am învăţat de mici să ne ascundem sau să ne ignorăm sentimentele, să credem că nu sunt importante; de aceea relaÅ£iile nu se pot dezvolta ÅŸi devin plictisitoare. Mai important, capacitatea noastră de a inspira ÅŸi de a împărtăşi inteligenÅ£a emoÅ£ională copiilor noÅŸtri depinde de controlul propriilor sentimente ÅŸi de dorinÅ£a noastră de a învăţa ÅŸi a creÅŸte în această privinţă.
Într-un fel sau altul, toÅ£i ne luptăm să perfecÅ£ionăm, să dezvoltăm ÅŸi să extindem capacităţile noastre emoÅ£ionale ÅŸi relaÅ£ionale. ViaÅ£a, cu bucuriile ÅŸi necazurile ei, poate fi considerată o “mare ÅŸcoală” a emoÅ£iilor.
Orice relaÅ£ie serioasă, fie că e personală sau profesională, solicită o mare inteligenţă emoÅ£ională - nu doar pentru a “sta împreună” ci ÅŸi pentru a rămâne vii ÅŸi dinamici. DeÅŸi cei mai mulÅ£i dintre noi pretindem că suntem “bine” sau “OK” în cea mai mare parte a timpului, puÅ£ini ne amintim cum să simÅ£im profund, cum să experimentăm fericire sau bucurie.
În continuare, iată niÅŸte întrebări la care puteÅ£i reflecta pentru a căpăta o perspectivă asupra propriilor emoÅ£ii ÅŸi pentru a înÅ£elege mai bine ce înseamnă “inteligenÅ£a emoÅ£ională”. AmintiÅ£i-vă că acesta nu este un concurs; EQ nu este măsurabil. Când vine vorba despre inteligenÅ£a emoÅ£ională, toÅ£i suntem într-o călătorie de descoperire! Aceste întrebări intenÅ£ionează să vă provoace să reflectaÅ£i la aspectele emoÅ£ionale personale pe care v-ar plăcea să le extindeÅ£i sau dezvoltaÅ£i. Unele întrebări ar putea părea banale la o primă vedere; luaÅ£i-vă, totuÅŸi, timp pentru a vă gândi cum vi se aplică personal fiecare punct.
Abilităţi relaţionale
Dacă eÅŸti trist, îndurerat sau jeleÅŸti, îÅ£i permiÅ£i să plângi? Le permiÅ£i celorlalÅ£i să îÅ£i vadă lacrimile?
ÎÅ£i poÅ£i exprima mânia liber ÅŸi nedistructiv, lăsând-o apoi să treacă?
Renunţi uşor la invidie şi resentimente?
Când te temi, îi laÅŸi pe cei apropiaÅ£i să îÅ£i vadă frica?
RecunoÅŸti faţă de tine însuÅ£i că te temi?
EÅŸti conÅŸtient de nevoile tale emoÅ£ionale ÅŸi relaÅ£ionale, ÅŸi exprimi aceste nevoi cu îndrăzneală ÅŸi cu respect?
EÅŸti capabil să recunoÅŸti când ai nevoie de ajutor? PoÅ£i apoi să ceri ajutor ÅŸi susÅ£inere?
Poţi primi şi oferi ajutor la fel de uşor?
PoÅ£i spune “nu” fără să te simÅ£i vinovat?
PoÅ£i protesta hotărât împotriva unui tratament nepotrivit?
Poţi lua decizii fără sentimentul că profiţi?
ÎÅ£i poÅ£i exprima uÅŸor tandreÅ£ea, dragostea, pasiunea? Le poÅ£i primi la fel de uÅŸor?
PoÅ£i să te simÅ£i bine singur, dar în acelaÅŸi timp să accepÅ£i bucuros ÅŸi fără disconfort intimitatea?
Te asculÅ£i pe tine ÅŸi îi asculÅ£i pe ceilalÅ£i cu atenÅ£ie?
Poţi fi empatic nevoilor celorlalţi, fără a-i judeca sau a-i critica?
Poţi percepe cu acurateţe ce simt ceilalţi, simţind compasiune faţă de ei?
Îi poÅ£i motiva pe ceilalÅ£i fără a recurge la tactici care stârnesc teama sau fără a-i manipula?
Fluenţa emoţională
ÎÅ£i permiÅ£i să experimentezi frecvent plăcere ÅŸi să te bucuri de ea?
ÎÅ£i permiÅ£i să experimentezi beatitudine, extaz, emoÅ£ie, fascinaÅ£ie, veneraÅ£ie?
Râzi deseori tare - din toată inima?
Te simţi uneori mişcat de curajul sau entuziasmul celorlalţi?
ÎÅ£i poÅ£i controla (nu reprima) impulsurile ÅŸi întârzia satisfacÅ£ia,
fără a recurge în mod obiÅŸnuit la vinovăţie, ruÅŸine, sau suprimarea
emoţiilor?
Flexibilitate ÅŸi echilibru
ÎÅ£i poÅ£i concentra energia asupra muncii, reuÅŸind totuÅŸi s-o echilibrezi cu distracÅ£ia ÅŸi odihna?
PoÅ£i să îi accepÅ£i ÅŸi chiar să te bucuri de cei care au nevoi ÅŸi concepÅ£ii diferite?
ÎÅ£i permiÅ£i să fii spontan, să te porÅ£i ca un copil, să te „prosteÅŸti”?
Scopurile tale sunt realiste? Ai răbdarea de a lucra constant pentru atingerea lor?
Respectul de sine
ÎÅ£i poÅ£i ierta greÅŸelile, fără să te iei prea în serios?
ÎÅ£i poÅ£i accepta lipsurile, fără să te simÅ£i ruÅŸinat, păstrându-Å£i entuziasmul pentru a învăţa ÅŸi a creÅŸte?
ÎÅ£i respecÅ£i părÅ£ile tari ÅŸi vulnerabilităţile, în loc să te umfli de
mândrie pentru unele ÅŸi să te copleÅŸească ruÅŸinea pentru celelalte?
Crezi că eÅŸti, în general, sincer cu tine însuÅ£i, fără a te revolta orbeÅŸte sau fără a te conforma aÅŸteptărilor societăţii?
PoÅ£i suporta dezamăgirea sau frustrarea, fără a sfârÅŸi prin a te critica pe tine sau pe ceilalÅ£i?
EÅŸti blând cu tine însuÅ£i, sau eÅŸti aspru, pedepsindu-te chiar?
Te poţi auto-motiva?
AccepÅ£i înfrâgerea sau eÅŸecul , continuând să te simÅ£i OK cu propria persoană?
AÅ£i putea chiar să întrebaÅ£i persoanele importante din viaÅ£a voastră cum vă văd ele prin prisma acestor întrebări. Aspectele în care puteÅ£i creÅŸte sunt semnalate prin acele întrebări la care aÅ£i răspuns negativ.
Lipsa noastră de familiaritate cu inteligenÅ£a emoÅ£ională înseamnă că vom continua să suferim, pe o scară largă, de boli sociale cauzate de incapacitatea ÅŸi vătămarea emoÅ£ională. În Australia, capacităţile emoÅ£ionale ÅŸi relaÅ£ionale reduse sunt direct responsabile pentru unele dintre cele mai mari rate ale depresiei, ale suicidului în rândurile tinerilor sau ale problemelor cu jocurile de noroc din lume. DeficienÅ£a resurselor emoÅ£ionale stă la baza răspândirii tulburărilor de alimentaÅ£ie, dependenÅ£ei de substanÅ£e ÅŸi agresivităţii manifestate la locurile de joacă sau în mediul profesional. Lăcomia consumatorului ÅŸi credulitatea faţă de publicitatea seducătoare sunt cauzate de o enormă lipsă a împlinirii emoÅ£ionale. Din pricina resurselor noastre emoÅ£ionale imature, sfârÅŸim zbătându-ne în relaÅ£ii plafonate sau plictisitoare, ori suferind în urma relaÅ£iilor rupte ÅŸi familiilor distruse.
Din fericire, spre deosebire de IQ, inteligenÅ£a emoÅ£ională poate fi învăţată ÅŸi dezvoltată de-a lungul vieÅ£ii. Goleman (1995) vorbeÅŸte despre interacÅ£iunile sănătoase părinte-copil ca fiind temelia inteligenÅ£ei emoÅ£ionale. Ne construim structurile emoÅ£ionale imitându-ne părinÅ£ii ÅŸi prin răspunsurile faţă de situaÅ£iile în care suntem puÅŸi. În cartea sa Building Healthy Minds (Construind minÅ£i sănătoase) (1999), Stanley Greenspan M.D. afirmă că ceea ce învăţăm despre relaÅ£ii ÅŸi emoÅ£ii în copilăria timpurie - când sistemul nostru central se dezvoltă cel mai rapid - este “gravat” în conexiunile noastre neuronale. La fel ca ÅŸi învăţarea limbilor străine, noile competenÅ£e emoÅ£ionale pot fi dobândite ÅŸi mai târziu în viaţă, deÅŸi cu un efort considerabil mai mare. Rata asimilării este mai mare în copilăria timpurie ÅŸi de aceea, ca părinÅ£i, avem atât ÅŸansa cât ÅŸi responsabilitatea de a influenÅ£a în mod semnificativ inteligenÅ£a emoÅ£ională a copiilor noÅŸtri.
Majoritatea oamenilor pot ajuta copiii să ajungă la o maturitate funcÅ£ională, dar toÅ£i suntem deficienÅ£i, într-un fel sau altul, în a le oferi copiilor noÅŸtri un mediu optim pentru dezvoltarea emoÅ£ională. Este foarte dificil să le oferim lor ceea ce nu ne-a fost oferit nouă, suntem deci împiedicaÅ£i de insuficienÅ£ele propriilor copilării ÅŸi de încrederea ÅŸi susÅ£inerea limitate pe care comunitatea le oferă domeniului sentimentelor.
De ceva vreme, psihologii din diverse ÅŸcoli de gândire au încercat să descopere modul în care emoÅ£iile se dezvoltă în cazul copiilor, în aceeaÅŸi manieră în care Piaget a definit etapele dezvoltării cognitive. Un ghid care să descrie exact felul în care se dezvoltă inteligenÅ£a emoÅ£ională poate fi extrem de folositor în a ne ajuta să promovăm ÅŸi să facilităm fluenÅ£a emoÅ£ională a copiilor noÅŸtri. În paginile următoare, intenÅ£ionez să rezum nevoile psihice ÅŸi emoÅ£ionale specifice fiecăreia dintre cele cinci etape ale dezvoltării psiho-emoÅ£ionale din copilăria timpurie. Desigur, fiecare etapă presupune un set diferit de condiÅ£ii ÅŸi o abordare specifică a îngrijirii, dacă vrem ca latura emoÅ£ională a copilului să înflorească. Recunosc faptul că niciunul dintre noi nu poate oferi în mod constant aceste condiÅ£ii, în fiecare dintre etape, deoarece suntem limitaÅ£i ca părinÅ£i, oameni, sau comunitate. Un etalon a ceea ce este ideal nu va fi folosit pentru auto-critică ci pentru a marca direcÅ£ii, deoarece a fi părinte presupune, de asemenea, un proces de creÅŸtere ÅŸi dezvoltare.
Dezvoltarea ansamblului nostru emoÅ£ional de bază se sedimentează în straturi, de-a lungul primilor ÅŸapte ani din viaţă. Modelele stabilite aici nu sunt neapărat definitive; oricum, învăţarea emoÅ£ională este mai puternică la vârsta aceasta datorită deschiderii accentuate ÅŸi vulnerabilităţii copiilor. Când, în fiecare etapă, sunt împlinite nevoile emoÅ£ionale fundamentale ale unui copil, se aÅŸează bazele pentru răspunsuri emoÅ£ionale inteligente, care vor deveni automate ÅŸi spontane mai târziu în viaţă. Pe de altă parte, dobândirea abilităţilor relaÅ£ionale ÅŸi emoÅ£ionale, ca adult, poate fi deseori un proces extenuant, declanÅŸat de situaÅ£ii dureroase.
Cele cinci rituri de trecere ale copilăriei, pe care doresc să le descriu, îÅŸi au originile în schimbările biologice ÅŸi de aceea sunt universale ÅŸi nu sunt determinate, în general, de specificul cultural. Fiecare etapă îl găseÅŸte pe copil încercând să stăpânească (cu ajutorul nostru) o sarcină specifică dezvoltării sale ÅŸi o funcÅ£ie emoÅ£ională care vor pregăti terenul pentru imaginea de sine ÅŸi pentru relaÅ£iile de mai târziu. În timpul primului rit de trecere copilul stabileÅŸte, la cel mai profund nivel de bază al său, un simÅ£ al preÅ£uirii de sine ÅŸi al valorii vieÅ£ii.
Primul rit de trecere: Dreptul de a exista
Ce se întâmplă: Această etapă a dezvoltării deschide al doilea trimestru de sarcină, până la naÅŸtere, ÅŸi primele ÅŸase luni de viaţă. Studii recente, publicate în Journal of Perinatal Research ÅŸi The Secret Life of the Unborn Child (Thomas Verny, 1994), demonstrează că fătul este surprinzător de conÅŸtient ÅŸi receptiv faţă de sentimentele mamei, cât ÅŸi faţă de o serie de stimuli din exterior, cum ar fi lumina puternică, zgomotele tari, muzica ÅŸi chiar tonalitatea vocii altor persoane. Chiar din viaÅ£a intrauterină - înainte să se ivească conÅŸtiinÅ£a de “sine” - fătul este profund afectat de mediul emoÅ£ional care îl înconjoară, deoarece este conectat în mod constant la stările ÅŸi atitudinile mamei prin intermediul fluxului hormonal. Fătul răspunde stresului prin semne vizibile de agitaÅ£ie, în timp ce un climat emoÅ£ional favorabil îl liniÅŸteÅŸte. Felul în care părinÅ£ii simt faţă de el este transmis conÅŸtiinÅ£ei primitive a bebeluÅŸului - el înregistrează ÅŸi simte bucuria lor la venirea lui, ori ambivalenÅ£a sau chiar ostilitatea faţă de prezenÅ£a sa. Nici fătul, nici nou-născutul nu au capacitatea de a trasa limite: mama, mediul ÅŸi sinele lor sunt una, fără nici o diferenţă. În mod constant, bebeluÅŸul absoarbe foarte mult din emoÅ£iile părinÅ£ilor; el simte ÅŸi se indentifică pe sine cu ceea ce simt părinÅ£ii despre ei înÅŸiÅŸi ÅŸi despre el. În starea sa inocentă ÅŸi influenÅ£abilă, bebeluÅŸul percepe ceea ce simt părinÅ£ii săi despre el ca fiind propria sa natură, iar în jurul acestei experienÅ£e îÅŸi formează cele mai profunde atitudini faţă de sine ÅŸi faţă de viaţă.
La naÅŸtere ÅŸi în lunile care urmează, bebeluÅŸul este extrem de vulnerabil, de aceea singurătatea sau lipsa căldurii umane pot conduce la cea mai profundă disperare ÅŸi teroare. Impunerea unui program regulat de hrănire ÅŸi somn este experimentată de bebeluÅŸ ca o distrugere a ritmului său interior natural.
ExperienÅ£a dezvoltării optime: SituaÅ£ia ideală este aceea în care ambii părinÅ£i îÅŸi doresc copilul ÅŸi se pregătesc pentru venirea lui fizic, emoÅ£ional ÅŸi financiar. Ambii părinÅ£i sunt suficient de împliniÅ£i emoÅ£ional ÅŸi gata să ofere dragoste necondiÅ£ionat, ÅŸi sunt capabili să împlinească într-un mod plăcut enormele solicitări ale unui bebeluÅŸ neajutorat. În mod ideal, atunci când părinÅ£ii sunt ocupaÅ£i sau se simt epuizaÅ£i, le este la îndemână ajutorul familiei ÅŸi al comunităţii (e nevoie de un sat!).
NaÅŸterea non traumatică este lipsită de intervenÅ£iile obstetrice de urgenţă, pe care un nou născut extrem de sensibil le reimte ca violenţă ÅŸi ÅŸoc. Din nefericire, metodele de naÅŸtere din maternităţile moderne se concentreză pe măsuri de urgenţă în timp ce ignoră, în mod serios, fragilitatea ÅŸi nevoile psihologice ÅŸi emoÅ£ionale ale mamei ÅŸi ale copilului. Separarea fizică ne-necesară a copilului de mamă, imediat după naÅŸtere, reprezintă o întrerupere brutală a contactului intim intrauterin. Trecerea către lumea exterioară este hotărâtoare în a oferi bebeluÅŸului informaÅ£ii despre natura mediului în care a intrat. De aceea, această trecere trebuie să fie extrem de prietenoasă ÅŸi blândă, către o lume caldă, primitoare ÅŸi non-violentă, în care copilul va fi primit cu bucurie (vezi Frederick Leboyer - Birth Without Violence (NaÅŸterea fără violenţă), 1995). Bucuria părinÅ£ilor la întâlnirea cu bebeluÅŸul este ingredientul necesar al dezvoltării sale sufleteÅŸti. În mod ideal, copilul ÅŸi mama au nevoie să rămână într-un contact fizic constant, pentru a creÅŸte legătura dintre ei ÅŸi pentru un ataÅŸament sănătos. Å¢inutul în braÅ£e, cald, liniÅŸtitor ÅŸi constant, îi va oferi din plin bebeluÅŸului sentimente de fericire ÅŸi siguranţă, care-l vor călăuzi către un echilibru emoÅ£ional ÅŸi o stare de bine. În această perioadă fragilă, atât mama cât ÅŸi copilul au nevoie să fie protejaÅ£i de conflicte sau de lipsa de armonie.
Contactul vizual plin de dragoste ÅŸi o voce iubitoare vor sătura foamea bebeluÅŸului pentru susÅ£inere umană, ÅŸi vor oferi repere subconÅŸiente pentru relaÅ£iile empatice ÅŸi iubitoare de mai târziu. Este de o importanţă vitală ca, la începutul vieÅ£ii, cele câteva nevoi fizice ÅŸi emoÅ£ionale simple ale copilului să fie împlinite după aÅŸteptările lui, conform cu propriul lui ritm biologic, nu conform cu nevoile părintelui (ÅŸi ale societăţii) de rutină, liniÅŸte etc.
Milioane de ani de evoluÅ£ie au acordat organismul uman în asemenea fel, încât plânsul unui bebeluÅŸ, întotdeauna, semnalizează nevoia de atenÅ£ie. LiniÅŸtea ÅŸi vitalitatea emoÅ£ională a bebeluÅŸului depind de receptivitatea părinÅ£ilor faţă de aceste nevoi. BebeluÅŸul se dezvoltă cel mai bine în condiÅ£iile unui contact fizic constant (purtatul în braÅ£e în timpul zilei, dormitul împreună noaptea). Liedloff (The Continuum Concept, 1975) se referă la această perioadă ca fiind “faza în braÅ£e”. Ultimul lucru de care un bebeluÅŸ are nevoie este un dormitor separat! Astfel este ÅŸi ritmul trecerii pe care am parcurs-o din necesitate biologică ÅŸi psihologică, de la unitatea cu mama (ÅŸi după naÅŸtere, ÅŸi cu tatăl) la separarea blândă ÅŸi treptată.
Atribute ale dezvoltării: Cele mai importante competenÅ£e emoÅ£ionale sunt deprinse de timpuriu în viaţă. Felul în care se desfăşoară trecerea noastră prin această etapă întipăreÅŸte simÅ£ul elementar că: “am dreptul să fiu aici” ÅŸi “sunt binevenit în lume”. În această perioadă se pune fundamentul emoÅ£ional al siguranÅ£ei interioare, precum ÅŸi bazele unei sănătoase afirmări de sine ÅŸi încrederi în sentimentele proprii. CondiÅ£iile bune dau naÅŸtere unor sentimente profunde de apartenenţă ÅŸi de conectare esenÅ£ială cu Natura ÅŸi comunitatea.
Principala experienţă nefavorabilă: ExperienÅ£a naturală a unei legături plăcute ÅŸi fericite este sabotată de metodele de creÅŸtere bazate pe programe. Rutina forÅ£ată ÅŸi impusă deconectează bebeluÅŸul de la ritmurile sale naturale, organice, cu mult înainte ca el sa fie capabil de control de sine, aducând o întrerupere timpurie în curgerea sentimentelor. Lipsa de receptivitate a părinÅ£ilor, mânuirea rece ÅŸi mecanică, purtarea în braÅ£e insuficientă sau abandonarea frecventă, reprezintă ÅŸocuri pentru sensibilitatea bebeluÅŸului. Un mediu indiferent, aspru sau violent este resimÅ£it de bebeluÅŸ ca fiind complet distructiv ÅŸi chiar anihilant.
Din păcate, cultura noastră - susÅ£inută de pediatria tradiÅ£ională - a avut tendinÅ£a de a nega receptivitatea ÅŸi acuitatea emoÅ£ională a copiilor sub doi ani, ceea ce a dat naÅŸtere tragicei izolări în leagăne, pătuÅ£uri, Å£arcuri de joacă, desconsiderând strigătele lor după atingere ÅŸi hrănire. Sentimente profunde de alienare, separare, nevrednicie ÅŸi chiar ostilitate pot rezulta din lipsa de atenÅ£ie acordată acestor nevoi timpurii ÅŸi foarte importante, sentimente care, chiar dacă sunt ascunse mai târziu sub masca unei funcÅ£ionalităţi superficiale, se manifestă prin tulburări ale relaÅ£iilor sau intimităţii.
FuncÅ£ionarea emoÅ£ională ÅŸi convingerile fundamentale: Câteva dintre convingerile fundamentale care se dezvoltă în urma experienÅ£elor dăunătoare, în această etapă, includ: “Nu aparÅ£in acestui loc”, “Sunt fără valoare ÅŸi dezgustător”, “ViaÅ£a este periculoasă sau îngrozitoare”, “Sunt singur pe lume”.
Câteva dintre convingerile fundamentale care se dezvoltă în urma experienÅ£elor pozitive, în această etapă, ar fi: “E OK să fiu eu însumi”, “AparÅ£in acestui loc”, “Am dreptul de a fi aici”, “Am dreptul de a arăta ce simt”, “Este în regulă ÅŸi sunt în siguranţă când simt ceea ce simt”, “Pot accepta conflictul ca fiind o parte din viaţă”, “ViaÅ£a este în mod esenÅ£ial sigură”. O trecere sănătoasă prin această etapă le dă posibilitatea oamenilor de a se simÅ£i în siguranţă, conectaÅ£i la propriile sentimente, practici ÅŸi realităţi. A gândi ÅŸi a simÅ£i rămân în armonie una cu alta, în loc să devină facultăţi opuse ÅŸi separate. Există aici oportunitatea de a pregăti terenul pentru un puternic simÅ£ de bază al Sinelui.
PotenÅ£iale manifestări ulterioare ale traumelor: În această perioadă retragerea este singura apărare psihică disponibilă bebeluÅŸului, de aceea experienÅ£ele ÅŸocante de acum pot conduce la un comportament indiferent ÅŸi distant. TendinÅ£a este îndepărtarea de contactul relaÅ£ional cu ceilalÅ£i ÅŸi intelectualizarea excesivă, o stare de detaÅŸare analitică de viaţă sau o tendinţă către reverie. Adultul devine neliniÅŸtit în imprevizibila lume a emoÅ£iilor ÅŸi sentimentelor, de aceea exagerează “rezonabilul”, “raÅ£ionalul”, “logicul” - sau “abstractul” ÅŸi “filosoficul”. O mină fragilă sau hipersensibilitatea faţă de desconsiderare ori jignire sunt, de asemenea, moÅŸteniri ale traumelor în timpul acestui prim rit de trecere.
Robin Grille este psiholog in Sydney, Australia. Este autorul cărÅ£ilor "Parenting for a Peaceful World" ÅŸi "Heart to Heart Parenting". Îi puteÅ£i citi lucrările pe adresa www.our-emotional-health.com.