Dup─â ata┼čament ... ce urmeaz─â?

Autor: Robin Grille

Tradus de Iulia B─âla┼ča

Am f─âcut totul dup─â carte: am n─âscut acas─â, am al─âptat mai mult de doi ani, am dormit împreun─â cu bebelu┼čul, l-am purtat în bra┼úe - atunci de ce unii copii crescu┼úi în spiritul ata┼čamentului par a fi anxio┼či, hiperactivi, nervo┼či, uneori chiar ostili?

Educarea în ata┼čament este, probabil, cea mai bun─â abordare a cre┼čterii copiilor pe care cultura noastr─â a produs-o începând cu zorii a ceea ce numim "civiliza┼úie". Noua receptivitate fa┼ú─â de nevoile emo┼úionale ale copiilor reprezint─â un pas important, sprijinit de cele mai documentate descoperiri pe care ni le-au oferit psihologia ┼či neurobiologia.

Sugarul, ie┼čit din stadiul feeriei ┼či al iubirii în simbioz─â cu mama, specific perioadei de dependen┼ú─â 0-2 ani, începe s─â caute o cu totul nou─â baz─â pentru aceea┼či rela┼úie - este acum preg─âtit s─â se individualizeze. Aceast─â nou─â faz─â a dezvolt─ârii sale, esen┼úial─â în aceea┼či m─âsur─â inter-rela┼úiilor s─ân─âtoase ┼či laturii emo┼úionale, const─â în diferen┼úiere. În vreme ce un bebelu┼č are nevoie de tine, mama lui, s─â fii o extensie a sa, un sugar are nevoie s─â te perceap─â ca individ separat, astfel încât sinele s─âu independent s─â poat─â prinde substan┼ú─â.

În consecin┼ú─â, tot mai mul┼úi dintre noi ne gândim c─â, dac─â urm─âm ce scrie în carte - na┼čterea natural─â, dormitul împreun─â, purtarea copilului în bra┼úe, lipit de noi, al─âptarea la cerere, autoîn┼ú─ârcarea, comunicarea elimin─ârii, totul va fi bine. ┼×i totu┼či ... de ce unii copii crescu┼úi în spiritul ata┼čamentului par - cu toate astea - a fi anxio┼či, nervo┼či, super-sensibili ┼či chiar ostili uneori? Le-am oferit libert─â┼úi ┼či aten┼úie, lucruri de care nu se auzea în timpul altor genera┼úii. Nu se presupune c─â vor fi cu to┼úii satisf─âcu┼úi, siguri pe ei ┼či echilibra┼úi?

Ata┼čamentul securizant a fost plasat, în mod corect, ca stând la baza s─ân─ât─â┼úii emo┼úionale ┼či a ceea ce direc┼úioneaz─â mai târziu rela┼úiile de iubire; dar dezvoltarea fundamental─â nu se termin─â aici. Ata┼čamentul s─ân─âtos este esen┼úial, dar nu suficient. Urm─âtorul nivel al dezvolt─ârii este sim┼úitor diferit ┼či ne solicit─â o reorientare substan┼úial─â a raport─ârii noastre la copil.

For┼úa interioar─â a sugarului, autonomia ┼či încrederea în sine depind de p─ârin┼úi, persoane al c─âror rol este de a fi model emo┼úional real. Aceasta înseamn─â îng─âduirea tuturor sentimentelor voastre - dragostea, tandre┼úea, bucuria, pl─âcerea, epuizarea, triste┼úea, mânia - de a fi reflectate similar în cuvinte, gesturi, voce. Cel mai "hr─ânitor" lucru pentru copilul vostru acum este s─â-i oferi┼úi ocazia de a v─â vedea ┼či cunoa┼čte sinele autentic.

Stadiul explor─ârii ┼či al individualiz─ârii

Cu cât copilul se aventureaz─â mai mult prin lumea accesibil─â lui, se impune un nou mod de cre┼čtere, corespunz─âtor dezvolt─ârii capacit─â┼úilor sale - simbioza nu mai func┼úioneaz─â. Sigur, temelia securit─â┼úii emo┼úionale vine din satisfacerea nevoilor lui de ata┼čament. Dar aceast─â temelie a încrederii se plaseaz─â ca baz─â intern─â, sigur─â, punct de plecare din care copilul începe s─â descopere ┼či s─â-┼či exploreze propria unicitate. Odat─â ce starea de securitate este bine format─â, copilul are nevoie s─â-┼či dezvolte grani┼úe interpersonale s─ân─âtoase ┼či se reclam─â o schimbare treptat─â a direc┼úiei p─ârin┼úilor care s-au str─âduit pân─â acum s─â r─âspund─â fiec─ârei nevoi a copilului. Acum copilul câ┼čtig─â putere prin descoperirea treptat─â a p─ârintelui ca persoan─â separat─â de el, cu propriile sale nevoi, dorin┼úe, tr─âiri ┼či limite.

Atâta timp cât nu este nemilos pedepsit ori umilit, toleran┼úa unui copil vizavi de dezacord cre┼čte ┼či flexibilitatea se maturizeaz─â. Acest lucru permite p─ârin┼úilor mai mult spa┼úiu pentru a-┼či dezv─âlui o varietate larg─â a propriilor sentimente, pentru a-┼či afirma tot mai multe nevoi ┼či limite personale, a┼čteptând din partea copilului comportamente corespunz─âtoare vârstei. Cu cât p─ârin┼úii încearc─â mai mult s─â fie transparen┼úi, autentici ┼či vii emo┼úional în rela┼úia cu copilul, cu atât acesta va fi mai bine preg─âtit s─â-┼či descopere sinele separat ┼či unic. Atâta timp cât p─ârin┼úii î┼či adapteaz─â exprimarea sinelui la ceea ce copilul poate s─â în┼úeleag─â f─âr─â a-l perturba, acest fel de contact interpersonal îl ajut─â pe copil s─â se maturizeze.

Rolul frustr─ârii ┼či al dezam─âgirii

Copilul aflat la vârsta explor─ârilor ┼či a descoperirilor se confrunt─â tot mai mult cu limit─âri, în timp ce puterea ┼či mobilitatea sunt în cre┼čtere: "nu alerga liber în orice direc┼úie", "nu te juca cu orice apuci", "nu ┼úipa în restaurant", "nu împinge sau nu bate pe ceilal┼úi copii ori pe fra┼úii t─âi mai mici", "nu mai st─âm în parc, mergem acas─â pentru c─â am treab─â". Descoperirea c─â ceilal┼úi au propriile lor nevoi ┼či limite poate frustra ┼či înfuria un copil .

Cu cât p─ârin┼úii vor fi mai degrab─â categorici decât s─â pedepseasc─â sau s─â umileasc─â, limitele ferme ajut─â copilul s─â se simt─â în siguran┼ú─â. Prin recunoa┼čterea grani┼úelor stabilite de p─ârin┼úi, copiii înva┼ú─â cum s─â-┼či st─âpâneasc─â impulsurile când au nevoie s-o fac─â.

A da unui copil spa┼úiul ┼či în┼úelegerea pentru a-┼či exprima în siguran┼ú─â furia (a┼ča-numitele tantrum-uri), suferin┼úa sau triste┼úea, are drept consecin┼ú─â înt─ârirea sa. Dreptul s─âu de a protesta îl înt─âre┼čte; îi confer─â încrederea c─â, atunci când lumea îl frustreaz─â, nu-l lezeaz─â ┼či în “miezul” fiin┼úei sale. Poate s─â aib─â în continuare o impresie bun─â fat─â de el însu┼či, chiar sub imperiul frustr─ârii, lucru ce-i d─â puterea s─â dep─â┼čeasc─â starea de nemul┼úumire. Exercitarea dreptului s─âu de a-┼či exprima dezam─âgirea îi dezvolt─â stima de sine. Aceasta va fi sursa optimismului s─âu când va trebui s─â fac─â fa┼ú─â efemerit─â┼úii pl─âcerilor oferite de via┼ú─â.

Ca adul┼úi, suntem mereu pu┼či în situa┼úia de a alege s─â ne st─âpânim impulsurile brute, precum dorin┼úa de a arunca injurii violent ┼či cu mânie, impulsurile sexuale etc. Felul în care p─ârin┼úii no┼čtri ne-au ┼úinut în frâu, pe când eram copii, determina modul în care ne vom st─âpâni singuri mai târziu. De exemplu, dac─â p─ârin┼úii ne-au f─âcut s─â ne ru┼čin─âm, ne vom inhiba tot ru┼činându-ne, sau, dac─â p─ârin┼úii ne-au pedepsit, ne vom pedepsi de unii singuri, chiar incon┼čtient sau ne vom sabota. Dac─â p─ârin┼úii au fost fermi cu noi, ne vom controla impulsurile când vom alege liber s-o facem, f─âr─â s─â ne ┼čtirbim stima de sine.

Rolul conflictului

Copiii sunt de nest─âpânit ┼či exuberan┼úi la aceast─â vârst─â, a┼ča c─â este normal s─â apar─â unele conflicte cu p─ârin┼úii. Departe de a fi traumatizant, acest conflict corelat vârstei este, în mod egal, o experien┼ú─â de înv─â┼úare necesar─â ┼či bogat─â. Când p─ârin┼úii sunt capabili s─â fac─â fa┼ú─â cu sensibilitate acestor conflicte, ar─âtând modele de exprimare a sinelui ferm ┼či respectuos, ei ajut─â copilul s─â-┼či dezvolte pentru tot restul vie┼úii încrederea în sine ┼či abilit─â┼úile naturale de negare, opozi┼úie. Este o perioad─â optim─â pentru a înv─â┼úa c─â, atunci când este exprimat─â onest ┼či constructiv, sup─ârarea poate, mai degrab─â, intensifica ┼či dezvolta rela┼úiile, decât s─â le distrug─â. Aceste experien┼úe demonstreaz─â copilului c─â iubirea matur─â include toate sentimentele ┼či accept─â puncte de vedere opuse. Un copil înva┼ú─â la aceast─â vârst─â enorm de mult despre rela┼úionarea respectuoas─â.

Conflictul cu p─ârintele este, prin el însu┼či, surs─â a dezvolt─ârii, dar acest poten┼úial depinde de cum este gestionat. P─ârin┼úii au nevoie s─â sesizeze pr─âpastia care separ─â sup─ârarea de violen┼ú─â. Exprimarea liber─â a mâniei, dac─â este realizat─â responsabil - adic─â f─âr─â a umili, a condamna sau a pedepsi - este o manifestare superioar─â a iubirii ┼či a intimit─â┼úii.

Exteriorizarea mâniei este, pur ┼či simplu, felul în care ne ar─ât─âm noi celorlal┼úi, este o întâlnire în pasiune. Ar trebui s─â o întâmpin─âm încrez─âtori în efectele sale benefice, dac─â este bine gestionat─â, atât în rela┼úia cu copiii no┼čtri, cât ┼či în rela┼úiile noastre intime cu al┼úi adul┼úi. A┼č men┼úiona c─â, oricum, scopul nu este s─â ne ┼čoc─âm ori s─â ne speriem copilul cu accesele noastre de furie, ci s─â evit─âm acele exterioriz─âri explozive sau anihilatoare. Dac─â ei, copiii, par a fi însp─âimânta┼úi de noi, înseamn─â c─â am fost prea cople┼čitori. Este mai pu┼úin probabil ca ei s─â se simt─â domina┼úi de noi dac─â le d─âm spa┼úiu egal de a-┼či manifesta mânia, dac─â le ascult─âm ┼či le valid─âm furia. Re┼úine┼úi, ideea este nu de a domina, nici de a capitula, ci de a interac┼úiona.

Odat─â fiica mea ┼či cu mine eram sup─âra┼úi unul pe cel─âlalt - avea 6 ani pe atunci - ┼či ne blocaser─âm în cearta despre ce ni se p─ârea atunci c─â ar fi o problem─â, cu multe tânguieli ce se terminau cu un "dar ai spus c─â ...!" (familiar, nu?).

Am decis s─â scurtez toat─â încurc─âtura ocolind temporar problema. I-am propus: "Ce-ar fi s─â ne ar─ât─âm unul altuia cât de mânio┼či ne sim┼úim amândoi?" A acceptat. Am ajutat-o s─â se înal┼úe cu 4 sau 5 trepte pe scar─â, a┼ča încât am putut sta unul în fa┼úa celuilalt, suficient de departe ca ea s─â nu se simt─â dominat─â de statura mea. Pu┼úin mai sus decât mine, putea s─â m─â vad─â ochi în ochi.

Apoi i-am ar─âtat cum s─â-┼či ┼úin─â în fa┼ú─â pumnii strân┼či ┼či i-am cerut s─â ┼úipe, doar s─â ┼úipe, f─âr─â s─â spun─â ceva. A fost un strig─ât asurzitor, ce-┼úi sp─ârgea timpanul; fa┼úa i s-a înro┼čit, i-am sim┼úit tremuratul provocat de furie str─âb─âtându-i tot corpul, ┼úintindu-m─â cu ochii. ┼×i am r─âcnit ┼či eu. O jum─âtate de strig─ât la început, s─â m─â asigur c─â nu-i era fric─â. Cât de minunat s─â fim liberi s─â ┼úip─âm împreun─â, în siguran┼ú─â deplin─â! Am descoperit o rela┼úie natural─â ┼či adev─ârat─â, cu nici un înving─âtor, doar doi titani, egali ┼či îndr─âgosti┼úi.

Fiica mea are 8 ani acum ┼či nu are re┼úineri în a-mi spune s─â tac sau chiar s─â plec atunci când asta simte. ┼×i nici eu nu m─â ab┼úin s-o las s─â vad─â când sunt sup─ârat ori obosit ori r─ânit. Uneori am ajutat-o s─â m─â împing─â în um─âr sau în spate cu piciorul, sau s─â m─â loveasc─â în um─âr cu o pern─â, dac─â era sup─ârat─â pe mine sau frustrat─â. Întotdeauna se termin─â cu râsete spontane ┼či îmbr─â┼úi┼č─âri. Fiica mea î┼či simte puterea cu mine, iar eu am încredere în ea, c─â-mi în┼úelege multe sentimente.

Rolul a┼čtept─ârilor ┼či al cerin┼úelor p─ârinte┼čti

Începând cu vârsta primilor pa┼či, este nevoie s─â ne familiarizam copiii cu cerin┼úele ┼či a┼čtept─ârile noastre, potrivit vârstei. În acest mod, treptat, ei realizeaz─â c─â ┼či celelalte persoane au propriile lor nevoi ┼či sentimente; astfel, încep procesul con┼čtientiz─ârii celorlal┼úi, prin respect ┼či empatie. Un p─ârinte ferm, care cere respect, este, de asemenea, un model ce arat─â copilului cum s─â fie hot─ârât, ferm într-o manier─â potrivit─â.

A spune "nu"

În timpul aventurii de a fi p─ârinte vei fi în situa┼úia de a spune "nu" copilului de milioane de ori ┼či acest lucru nu este doar o realitate dificil─â, este un dar. Iat─â ce vreau s─â spun. A spune "nu" nu r─âne┼čte prin semantic─â sa; ceea ce face ca acest cuvânt s─â fie dureros este sentimentul ┼či inten┼úia cu care îl spunem. Aceia dintre noi care s-au sim┼úit lipsi┼úi de putere ca ┼či copii vor tr─âi oarece resentimente când proprii no┼čtri copii vor ac┼úiona în stilul lor propriu ┼či, de aceea, acest "nu" poate suna t─âios ┼či rece. R─âul îl produce vocea aspr─â care pedepse┼čte, nu cuvântul în sine.

Altfel, "nu"-ul t─âu este parte integrant─â din felul în care copilul t─âu reu┼če┼čte s─â te cunoasc─â, s─â-┼úi cunoasc─â limitele ┼či identitatea, parte din felul în care te percepe ca persoan─â integr─â. Un adev─âr onest, transparent ┼či non-acuzator despre limitele tale este educativ. Când tu e┼čti "real", copilul t─âu î┼úi simte esen┼úa, substan┼úa, spiritul. Acestea îi hr─ânesc sufletul, îl ajuta s─â se cunoasc─â pe sine ┼či s─â creasc─â, s─â se dezvolte.

A spune "da" când tu insinuezi un "nu" creeaz─â confuzii copilului, chiar frustr─âri. Este o permisivitate f─âr─â baz─â, fals─â. S─â spunem, de exemplu, c─â e┼čti epuizat dup─â o zi lung─â ┼či grea la serviciu ┼či copilul t─âu insist─â s─â te joci cu el. Po┼úi încerca s─â fii "un p─ârinte bun", super-generos, s─â te a┼čezi pe podea ┼či s─â te joci. Prezen┼úa ta risc─â s─â aib─â o calitate îndoielnic─â, e┼čti doar pe jum─âtate prezent, dorindu-┼úi, de fapt, s─â po┼úi sc─âpa. În aceast─â situa┼úie, ai putea oferi mai mult copilului t─âu dac─â ai fi sincer, spunându-i: "Nu prea am chef s─â m─â joc acum, vreau s─â m─â odihnesc (sau s─â fiu singur, s─â dorm sau orice altceva)".

A deţine controlul

Mul┼úi p─ârin┼úi din genera┼úia noastr─â ne-am str─âduit atât de mult s─â respingem maniera veche, coercitiv─â ┼či autoritar─â, încât ne-am dezechilibrat ┼či ne-am sl─âbit. Avem nevoie de noi modele care s─â ne arate cum s─â prelu─âm controlul, atunci când este necesar, dar într-o manier─â care s─â îl capaciteze pe copil. Aceasta nu înseamn─â s─â ne domin─âm copiii constrângându-i, nici s─â insist─âm în a avea controlul tot timpul - copiii nu-┼či vor putea dezvolta încrederea în sine dac─â niciodat─â nu vom renun┼úa la control. Dar, adesea, sunt situa┼úii în care, dac─â refuz─âm s─â lu─âm comanda, copiii se vor sim┼úi pierdu┼úi, în nesiguran┼ú─â, abandona┼úi.

Nu va exista niciodat─â un manual perfect care s─â ne spun─â cum s─â p─âstr─âm echilibrul între a da înapoi, a negocia, pe de o parte ┼či a emite cerin┼úe ferme copiilor. Nici o carte nu poate oferi siguran┼ú─â în leg─âtur─â cu o anumit─â problem─â care poate fi rezolvat─â doar prin bun─âvoin┼úa p─ârin┼úilor de a-┼či recunoa┼čte eroarea, prin a asculta atent, prin c─âutarea feedback-ului, prin a m─ârturisi gre┼čelile cu gra┼úie ┼či prin a spune "îmi pare r─âu" când este cazul. Dar un ghid dur al ariilor în care autoritatea parental─â nu poate fi negociat─â ar putea include: când s─ân─âtatea copilului este pus─â în pericol sau când ac┼úiunile copilului risc─â s─â r─âneasc─â sau s─â nu respecte pe altcineva.

A fi în contact cu copilul versus a controla copilul

O nou─â paradigm─â a rela┼úiilor p─ârinte-copil subliniaz─â importan┼úa contactului în locul controlului. Contactul real ┼či efectiv cu copiii no┼čtri reclam─â exprimarea noastr─â autentic─â ┼či responsabil─â. Ideea contactului autentic exist─â în afara paradigmei controlului, care for┼úeaz─â p─ârin┼úii s─â aleag─â între stilurile coercitiv sau permisiv. De fapt, ea respinge complet aceast─â polaritate. Stabilirea unor limite în mod asertiv printr-un contact autentic se realizeaz─â în principal prin exprimarea la persoana întâi (eu). Stabilirea unor limite rezonabile, care s─â respecte ┼či persoana copilului, înseamn─â a vorbi clar despre tine ┼či despre ceea ce sim┼úi, în opozi┼úie cu o declara┼úie negativ─â la adresa copilului. În acest fel, este în regul─â ca, uneori, s─â fii furios pe copilul t─âu, deoarece spui ceva despre tine, î┼úi exprimi mânia într-o manier─â responsabil─â ┼či neostil─â. În┼čtiin┼ú─ârile hot─ârâte despre tine, ca p─ârinte, atrag aten┼úia copilului, îl for┼úeaz─â s─â vad─â dincolo de persoana sa (copiii la aceast─â vârst─â sunt egocentrici!) ┼či, în final, s─â te vad─â ca persoan─â. Scopul nu este s─â r─ânim, s─â îngenunchem, s─â învinov─â┼úim ori s─â ┼čoc─âm copilul. Ideea este s─â orientezi aten┼úia copilului, s─â i te ar─â┼úi într-un fel care s─â-l determine s─â te vad─â ca pe un alt "cineva", cu propriile tale nevoi ┼či sentimente, separate de ale lui.

Ar─âtându-te a┼ča cum e┼čti tu, p─ârintele, cu dorin┼úa ta de a fi transparent emo┼úional, î┼úi aju┼úi copilul s─â ajung─â a în┼úelege u┼čor-u┼čor sentimentele celorlal┼úi. Copiii au de câ┼čtigat din exprimarea liber─â a emo┼úiilor, din faptul ca î┼či v─âd p─ârin┼úii când sunt mânio┼či ori vulnerabili, ca ┼či atunci când sunt ferici┼úi ┼či iubitori. Este mai important s─â-┼úi la┼či copilul s─â vad─â c─â e┼čti sup─ârat, dezam─âgit ┼či chiar c─â suferi din cauza a ceea ce el a f─âcut. Copiii înva┼ú─â cel mai bine când pot vedea impactul pe care îl are comportamentul lor asupra sentimentelor celorlal┼úi. Un studiu realizat de Barnard College Toddler Centre din New York a confirmat c─â mamele care ┼či-au exprimat mânia deschis, dar just, aveau copii cu o mai mare siguran┼ú─â emo┼úional─â.

Aceasta înseamn─â mai mult decât s─â fii prietenos când încerci s─â creezi o leg─âtur─â cu copilul t─âu. Presupune s─â fii pe de-a-ntregul a┼ča cum e┼čti. Dac─â e┼čti sup─ârat, s─â fii v─âzut ┼či auzit ca fiind sup─ârat. Dac─â e┼čti trist ori îndurerat, s─â fii v─âzut ┼či auzit ca atare. Las─â-┼úi copilul s─â afle ce anume a declan┼čat aceste tr─âiri ale tale. Nu este vorba de învinov─â┼úirea lui, ci de conexiune, de a-i permite s─â te cunoasc─â ┼či s─â interac┼úioneze cu tine a┼ča cum e┼čti, printr-o cale non-invaziv─â.

Cum pot înv─â┼úa copiii s─â fie empatici, dac─â nu interac┼úionând cu un p─ârinte care este transparent, real emo┼úional? Când joci rolul autorit─â┼úii, nu e┼čti real, ci distant ┼či fals. Iat─â cum este o persoan─â real─â: uneori trist─â, uneori vulnerabil─â, uneori iritat─â, frustrat─â, binedispus─â, iubitoare, sup─ârat─â, tandr─â, confuz─â, speriat─â, gre┼čind sau nesigur─â. Cu alte cuvinte, f─âr─â a avea control total. ┼×i este esen┼úa umanit─â┼úii ca micu┼úul s─â vrea (┼či s─â aib─â nevoie) s─â ajung─â s─â afle toate acestea. Umanitatea ta îi poate fi relevat─â copilului prin deschiderea ta, ca p─ârinte, în leg─âtur─â cu emo┼úiile tale. În acest sol bogat, poten┼úialul lor natural de a empatiza ┼či de a ┼úine la cineva poate cre┼čte solid, precum un copac. Când copiii sunt trata┼úi empatic ┼či î┼či cunosc p─ârin┼úii ca persoane reale - aceasta înseamn─â cu propriile lor nevoi, limite ┼či vulnerabilit─â┼úi - atunci se maturizeaz─â emo┼úional. În sfâr┼čit, acest lucru îi ajut─â cel mai bine s─â devin─â, în mod natural, individualit─â┼úi atente, responsabile ┼či empatice, cu o stim─â de sine puternic─â ┼či o con┼čtiin┼ú─â social─â p─âtrunz─âtoare.

A ne arat─â sentimentele autentic ┼či just are rol în "modelarea" copiilor no┼čtri. Observând cum ne gestion─âm sentimentele, ei înva┼ú─â cum s─â ┼či le gestioneze pe ale lor.

Autenticitatea reciproc─â este esen┼úa intimit─â┼úii, piatra de baz─â a rela┼úiilor de iubire. În acest context, un conflict abordat responsabil va ajuta copilul s─â se maturizeze ┼či v─â va apropia tot mai mult unul de cel─âlalt.

Concluzie

Frecvent, când p─ârin┼úii simt c─â se blocheaz─â într-o situa┼úie anume, se întreab─â "ce s─â fac?" - de┼či, adesea, nu este vorba despre "ce este de f─âcut", ci despre "cum s─â fii". Multe impasuri în rela┼úiile noastre cu copiii par s─â dispar─â când le ar─ât─âm sentimentele într-un fel care s─â ne conecteze cu ei. Multe comportamente dificile sau provocatoare reprezint─â eforturile copiilor de a smulge acea leg─âtur─â real─â de la noi, dorind s─â ne simt─â prin intermediul r─âspunsurilor noastre.

Nu exist─â p─ârin┼úi "buni", acesta este un mit la fel de eronat ca ┼či ideea p─ârintelui "r─âu". ┼×i aceasta deoarece, atunci când vine vorba despre a fi p─ârinte, nu exist─â un produs finit. Ca ┼či p─ârin┼úi con┼čtien┼úi, suntem într-o continu─â devenire, este c─âl─âtoria vindec─ârii noastre care ne face mai disponibili pentru rela┼úii. De-a lungul vie┼úii, acest lucru vindeca toate r─ânile - conexiunea emo┼úional─â real─â. Scopul p─ârintelui nu ar trebui s─â fie s─â produc─â o personalitate ce poate fi analizat─â ┼či evaluat─â - copil "fericit", copil "sigur de el", copil "de succes". Este acela de a înv─â┼úa cum s─â se conecteze cu copilul la fiecare pas al acestui drum.

Conexiunea exist─â ┼či se simte atunci când ne arunc─âm carapacea, armura, conexiunea vine din vulnerabilitatea noastr─â emo┼úional─â, ca ┼či din interesul nostru veritabil de a asculta ┼či de a înv─â┼úa de la copilul nostru, de a-i oferi respectul ┼či libertatea de a fi el însu┼či. Conexiunea real─â este ceea ce vindec─â, conexiunea real─â este ceea ce ne determin─â s─â cre┼čtem, p─ârinte ┼či copil deopotriv─â.

Pe drumul individualiz─ârii

Majoritatea lucrurilor care merg anapoda apar atunci când copilul încearc─â s─â-┼či impun─â sinele s─âu distinct, fiind oprit de "durerile" nerecunoscute ┼či nerezolvate ce dateaz─â din perioada propriei noastre copil─ârii. De asemenea, exager─âm în protejarea copiilor, depunând eforturi serioase pentru ca ei s─â nu se simt─â a┼ča cum ne-am sim┼úit noi odat─â sau r─âbufnim împotriva lor în moduri similare unor experien┼úe dureroase în care am fost noi în┼čine cândva victime. În continuare sunt câteva exemple ale felului în care r─ânile noastre nevindecate ne pot impulsiona s─â compens─âm peste m─âsur─â, cu riscul întreruperii dezvolt─ârii autonomiei ┼či a for┼úei copiilor.

P─ârintele artificial

Când ne suprasolicit─âm ┼či încerc─âm s─â fim genero┼či ┼či aten┼úi, dincolo de capacitatea noastr─â adev─ârat─â într-un moment dat, risc─âm s─â introducem în actul nostru o not─â artificial─â, for┼úat─â. Generozitatea for┼úat─â arat─â ┼či se simte total diferit de aten┼úia, grija, dragostea ce izvor─âsc din toat─â inima. Gânde┼čte-te la o ocazie când cineva apropiat ┼úi-a oferit bun─âtate ┼či suport, dar ceva din purtarea sa - un zâmbet for┼úat, o privire pierdut─â, evitant─â - ┼úi-a semnalat ambivalen┼úa gestului. Cum te-a f─âcut s─â te sim┼úi?

Ca p─ârin┼úi, este pe deplin posibil pentru noi s─â facem toate lucrurile corecte "ca la carte": s─â dormim împreun─â cu copilul, s─â-l al─âptam pân─â când se autoîn┼úarc─â, s─â-l purt─âm în bra┼úe etc. Dar dac─â noi în┼čine nu ne sim┼úim iubi┼úi ┼či sprijini┼úi sau purt─âm dup─â noi dureri adânci, netratate, din propria copil─ârie, gesturile noastre risc─â s─â fie mecanice. D─âruirea noastr─â poate avea gustul deta┼č─ârii, chiar al resentimentului sau al epuiz─ârii. Ar fi de preferat ca p─ârin┼úii s─â men┼úin─â echilibrul dintre a fi reali - când prezen┼úa lor este cu adev─ârat "hr─ânitoare"- ┼či a atinge în întregime standardele recomandate în c─âr┼úile despre cre┼čterea copilului în ata┼čament ┼či naturale┼úe. Nu uita, prezen┼úa ta este "hr─ânitoare" în m─âsura în care este congruent─â.

În momentul în care începi s─â te sim┼úi sec─âtuit ori iritat în timp ce î┼úi ┼úii în bra┼úe copilul, este cazul s─â ceri celorlal┼úi ajutor emo┼úional ┼či practic sau s─â la┼či pe altcineva care îl iube┼čte pe copil s─â aib─â grij─â de el pân─â î┼úi încarci din nou bateriile. Epuizarea ta emo┼úional─â poate, de asemenea, s─â semnaleze nevoia de mai mult─â aten┼úie afectuoas─â a p─âr┼úilor din tine care au fost r─ânite. D─â-┼úi seama cât de pl─âcut─â, fericit─â ┼či u┼čoara poate fi cre┼čterea copilului t─âu dac─â ┼či tu sim┼úi, la rândul t─âu, c─â ┼úi se d─â aten┼úie, iubire, sprijin, alinare.

Abordarea dulceag─â

Mul┼úi dintre noi am fost atât de r─âni┼úi de metodele autoritare ale ultimei genera┼úii - "faci cum ┼úi se spune", abordarea pedeaps─â-┼či-umilire, încât am jurat c─â nu ne vom trata copiii la fel. Este foarte u┼čor s─â supra-compens─âm în efortul de a evita asem─ânarea cu p─ârin┼úii no┼čtri. Când stabilim limitele cu copilul, încercam s─â folosim un ton melodios, dr─âgu┼ú, o voce dulceag─â. Efectele la copii se situeaz─â de la confuzie la iritare, pân─â la enervare.

P─ârin┼úii care nu-┼či afirm─â cu t─ârie propriile lor nevoi ┼či limite în fa┼úa copiilor, care nu-┼či exprim─â tr─âirile "negative" ┼či vorbesc mereu dulceag dezarmeaz─â copilul, ca o modalitate de a evita conflictul. Copiii au un sim┼ú p─âtrunz─âtor al autenticului; ei ┼čtiu când eforturile noastre de a p─ârea blânzi sunt discordante cu felul în care sim┼úim cu adev─ârat. Aceasta îi frustreaz─â ┼či îi irit─â considerabil ┼či poate contribui la nesfâr┼čite plânsete sau crize de furie (tantrum-uri).

Părinţi cărora le este teamă să spună "nu"

Teama de a spune "nu" este un alt exemplu al compens─ârii exagerate pe care o fac p─ârin┼úii, deoarece s-au sim┼úit neglija┼úi sau lipsi┼úi de ceva în copil─ârie. A continua s─â spui "da" în mod compulsiv copilului implic─â riscul de a-l cre┼čte într-o indulgen┼ú─â exagerat─â, de a avea un copil care se lupt─â s─â g─âseasc─â un motiv real pentru a-i respecta pe ceilal┼úi. Permisivitatea compulsiv─â poate împiedica, de asemenea, dezvoltarea unor maniere de a face fa┼ú─â realit─â┼úilor zilnice ┼či frustr─ârii. În final, acest lucru este foarte p─âgubos.  

P─ârintele care se sacrific─â

Unii p─ârin┼úi dau impresia c─â nu au niciodat─â propriile lor nevoi de spa┼úiu, lini┼čte sau par s─â aib─â interese personale pu┼úine sau deloc în afar─â de satisfacerea nevoilor copiilor. Ei se aga┼ú─â de copii ┼či r─âmân crampona┼úi în vie┼úile acestora, bloca┼úi în rolul martirului. Adesea, acest lucru se întâmpla deoarece ei în┼či┼či s-au sim┼úit abandona┼úi emo┼úional ┼či fizic, ca ┼či copii ┼či nu le pot permite copiilor s─â-si formeze o identitate independent─â. Alternativ, acesta este un p─ârinte care, la rândul s─âu, a fost super-protejat de p─ârin┼úi posesivi ┼či c─âruia nu i s-a dat libertatea de a se separa, de a explora lumea dincolo de nucleul familial ┼či de a-┼či dezvolta perspective proprii. Stilul s─âu de a-┼či cre┼čte copilul poate c─â este atent ┼či iubitor, pe de o parte, dar exagerat de indulgent ┼či sufocant, pe de alt─â parte.

P─ârin┼úi c─ârora le este team─â s─â par─â furio┼či sau sup─âra┼úi

Dac─â am fost victimele pedepselor, ale amenin┼ú─ârilor ┼či ale umilirii la ┼čcoal─â ┼či acas─â, asociem mânia cu durerea ┼či umilirea. Când p─ârin┼úii no┼čtri, profesorii sau cei de o vârst─â cu noi erau sup─âra┼úi pe noi, acest lucru era urmat, de regul─â, de unele modalit─â┼úi de pedepsire, umilire sau atac. Ca o consecin┼ú─â, confundam mânia cu ostilitatea, nerealizând c─â cele dou─â sunt chiar diferite. Pu┼úini dintre noi au avut modele bune care s─â ne arate cum s─â ne exprim─âm sup─ârarea în mod responsabil, f─âr─â a învinov─â┼úi sau umili. F─âr─â a ┼čti cum s─â ne exprim─âm sup─ârarea în siguran┼ú─â ┼či f─âr─â atac, ne reprim─âm sentimentele. Este foarte posibil s─â fim sup─âra┼úi f─âr─â a fi ostili, s─â atragem aten┼úia copilului f─âr─â amenin┼ú─âri sau acuza┼úii. De obicei, este posibil s─â comunic─âm cu t─ârie, ferm cu copiii no┼čtri, f─âr─â a ne manifesta violent.

Ce impact au aceste dileme asupra comportamentului copilului

Când p─ârin┼úii nu stabilesc ni┼čte grani┼úe, când nu-┼či exprim─â propriile nevoi ┼či sentimente, par a fi ireali copiilor. Acest lucru face dificil─â c─âutarea identit─â┼úii proprii de c─âtre copii, ei r─âmânând prin┼či în plas─â ┼či dependen┼úi ┼či neputând înv─â┼úa cum s─â-┼či exprime nevoile respectuos.

P─ârintele care î┼či neglijeaz─â nevoile ┼či sentimentele pare a nu reu┼či s─â se delimiteze, s─â fie ferm ┼či acest lucru îi poate fi extrem de inconfortabil copilului în cre┼čtere. Unii copii reac┼úioneaz─â înghiontind ┼či împingând, se poart─â provocator în c─âutarea unor reac┼úii spontane care s─â li se par─â autentice. Comportamentul lor poate fi perceput ca iritant, plâng─âcios sau enervant. ┼×i nu pentru c─â ar c─âuta aten┼úie "negativ─â", ci pentru c─â au nevoie ca p─ârin┼úii lor s─â fie reali ┼či s─â aib─â cu ei o conexiune real─â. Doresc s─â se simt─â întâmpina┼úi.

Exemplu: un copil de vârsta mic─â vrea o juc─ârie, iar mama sa spune "nu" pentru c─â se întâmpl─â s─â fie rândul altui copil s─â se joace cu juc─âria respectiv─â. Copilul tip─â la mama ┼či o love┼čte. Mama îi r─âspunde cu o voce cald─â, moale: "Te rog, nu o lovi pe mama, nu este frumos". Ea refuz─â s─â par─â deranjat─â ┼či î┼či protejeaz─â exagerat copilul de un eventual conflict. Acest lucru îl enerveaz─â mai mult pe copil, deoarece se simte ca ┼či cum mama lui n-ar fi realmente cu el. Pentru c─â ea nu r─âspunde atacului, nu reprezint─â o persoan─â puternic─â ┼či nici prezent─â. Copilul este frustrat, r─âspunsul siropos al mamei pare de fapt o lips─â de r─âspuns. O love┼čte pe mam─â cu piciorul, continuându-┼či atacul. Cu cât mama încearc─â mai mult s─â fie conciliant─â ┼či dulceag─â, cu atât copilul devine tot mai enervat, pân─â când, în final, acesta se dezl─ân┼úuie într-o devastatoare criz─â de furie (tantrum).

Acest subiect este aprofundat mai mult în cartea " Parenting for a Peaceful World" (Longueville Media, 2005).

 

Robin Grille este psiholog in Sydney, Australia. Este autorul c─âr┼úilor "Parenting for a Peaceful World" ┼či "Heart to Heart Parenting". Îi pute┼úi citi lucr─ârile pe adresa www.our-emotional-health.com.

Textul în original

Comentarii/discuţii pe marginea articolului


┬ę attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  14 afisari ├«n luna aceasta
  19 afisari ├«n luna trecuta
  10814 afisari din 17.01.2008.