Din momentul naÅŸterii până în jurul vârstei de 18 luni, vitalitatea sugarului ÅŸi concentrarea sa pe satisfacerea necesităţilor se raportează nivelului gurii - în jurul ÅŸi în interiorul acesteia. Drama acestei perioade constă în exprimarea nevoilor copilului: solicitarea ÅŸi consumarea hranei fizice ÅŸi emoÅ£ionale. BraÅ£ele ÅŸi mâinile sale, pielea ÅŸi, cea mai importantă dintre toate, gura, sunt excelenÅ£i centrii vii ai conÅŸtientizării faptului că plăcerea îl conectează unei lumi hrănitoare. Întrucât sugarul este încă vulnerabil ÅŸi dependent, multe culturi susÅ£in alăptarea la cerere ÅŸi dormitul comun.
Copilul este rareori lăsat jos ÅŸi rămâne într-un contact fizic aproape neîntrerupt cu părintele iubitor sau cu un frate mai mare, cel puÅ£in până când îÅŸi manifestă dorinÅ£a de a se căţăra ÅŸi a merge singur.
Mai presus de avantajele mecanice ÅŸi nutriÅ£ionale ale alăptării la sân se află beneficiile emoÅ£ionale, hrana spirituală sau energetică ce vine din contactul drăgăstos, cald, dintre sân ÅŸi gură. Din păcate, un biberon nu poate reproduce confortul ÅŸi unicitatea reducerii distanÅ£ei mamă - copil, care vine din intimitatea directă a cărnii ÅŸi a pielii.
În condiÅ£ii bune, alăptarea inundă copilul cu sentimentul fericit al unităţii ÅŸi al absolutului. Un ÅŸuvoi de senzaÅ£ii plăcute îi pulsează prin corp ori de câte ori reflexul său puternic de a suge este întâmpinat cu acel ceva după care tânjeÅŸte. Astfel, în interiorul unitar minte - corp al micuÅ£ului se inserează adânc o sursă de seninătate ÅŸi mulÅ£umire, sursă ce îi va fi disponibilă ÅŸi mai târziu în cursul vieÅ£ii. Dacă această legătură strânsă mamă - copil este susÅ£inută de răspunsul la nevoile sugarului ÅŸi nu de exigenÅ£ele rigide ale orarelor zilnice moderne, se formează un înveliÅŸ dens de securitate emoÅ£ională ÅŸi mulÅ£umire, îndemnând copilul să perceapă lumea ca un loc prietenos, hrănitor ÅŸi abundent.
OrganizaÅ£ia Mondială a Sănătăţii raportează că, în întreaga lume, vârsta medie a înţărcării complete (definită ca încetare totală a alăptării) depăşeÅŸte 4 ani! În “Alăptarea, ghid pentru profesioniÅŸti” (1985), Ruth Lawrence plasează acest moment în jurul vârstei de 4.2 ani. Este evident că alăptarea oferă o hrană psihologică vitală, ce îÅŸi prelungeÅŸte rolul dincolo de necesităţile nutriÅ£ionale esenÅ£iale. Surprinzătoarele noastre standarde privind înţărcarea precoce trebuie revizuite. PredilecÅ£ia occidentală pentru întreruperea prematură a conexiunii orale mamă - copil introduce în procesul înţărcării două elemente nedorite, adesea traumatizante, - lupta ÅŸi durerea. Din fericire, începem să ne îndreptăm în direcÅ£ia cea bună. Se înregistrează o creÅŸtere a acceptării hrănirii la cerere ÅŸi a înţărcării târzii (este recomandat peste doi ani). În consecinţă, a crescut ÅŸi suportul profesionist din partea consultanÅ£ilor pentru alăptare.
Experienţa dezvoltării optime
În acest moment, părinÅ£ii (în mod deosebit mama) care au fost susÅ£inuÅ£i în propriile vieÅ£i ÅŸi care au fost ei înÅŸiÅŸi hrăniÅ£i corespunzător, vor fi capabili să răspundă spontan ÅŸi empatic nevoilor fizice, emoÅ£ionale ÅŸi spirituale ale copiilor lor. Ideal, copilul este alăptat la cerere, cu atenÅ£ie deosebită pentru conexiunea spirituală ÅŸi emoÅ£ională dintre mamă ÅŸi copil, în aceeaÅŸi măsură ca în cazul hranei materiale. Acest lucru include tandreÅ£ea, captată în îmbrăţişări ÅŸi contact vizual, manifestări ce comunică plăcerea mamei de a alăpta.
Dacă sunt ascultaÅ£i, copilaÅŸii dau semne evidente când sunt pregătiÅ£i să experimenteze autonomia. Ei ajung acum la pământ, aÅŸa că se simt ei înÅŸiÅŸi contra pământului. Privesc departe, din braÅ£ele protectoare ale mamei, observând formele misterioase ale obiectelor îndepărtate. ÎÅŸi miÅŸcă picioarele în încercări timpurii de a se împinge, apoi se caţără ÅŸi păşesc. Însă, pentru cea mai mare parte a timpului, doresc să rămână încă sub privirea mamei. Scopul nostru ca părinÅ£i este să ne eliberăm copiii corespunzător nevoilor lor, în loc să îi nesocotim, Å£inând cont de ale noastre. În acelaÅŸi timp, atingerea, îmbrăţiÅŸarea ÅŸi contactul corporal sunt necesare în mod frecvent, iar copilul beneficiază prin purtarea într-un sling sau în alt mod, lipit de corpul purtătorului. Tipic, copiii cărora li se oferă o asemenea ambianţă tind să fie mai calmi ÅŸi mai mulÅ£umiÅ£i, atâta timp cât părinÅ£ii nu-ÅŸi oferă disponibilitatea într-un mod forÅ£at.
Dacă sugarului aflat în faza orală a dezvoltării i se permite ocazional suptul de alinare până când se auto-înÅ£arcă într-un mod natural (de obicei mult mai târziu decât prevăd normele occidentale), următorul nivel al independenÅ£ei psihologice se va dezvolta natural, pornind de la o bază mai puternică a stăpânirii de sine emoÅ£ionale.
Obiectiv privind dezvoltarea
La această vârstă, copilul încearcă să înveÅ£e că este în regulă să aibă nevoi, să fie ascultat ÅŸi să ceară ceea ce doreÅŸte. La un nivel profund, el învaţă, de asemenea, despre “a merita” ÅŸi despre plăcerea de a primi. Ceea ce se poate imprima în timpul acestui stadiu este că satisfacÅ£ia ÅŸi împlinirea sunt drepturi ce revin încă de la naÅŸtere, drepturi ce merită să fie apărate cu tărie. Capacitatea noastră reală de a avea grijă de altcineva, de a da, generozitatea, reflectă gradul în care trecerea noastră prin această perioadă psihologică a fost favorabilă. IndependenÅ£a adevărată, opusă defensivei bazată pe propriul suport, îÅŸi are izvor doar în satisfacerea deplină a nevoii de dependenţă.
Cele mai dăunătoare experienţe
A lăsa un copil la această vârstă singur, să plângă mult timp, ÅŸi a-i refuza îmbrăţiÅŸarea ÅŸi atenÅ£ia pe care le cere, au consecinÅ£e emoÅ£ionale profunde, pe termen lung. I se inoculează mesajul că nu trebuie să ceară ceea ce doreÅŸte sau are nevoie, impulsul de a întinde mâna se atrofiază, iar el, copilul cu drepturi, devine un copil resemnat. Nu este încă pregătit să facă faţă satisfacerii întârziate, să-ÅŸi amâne recompensa ÅŸi, de aceea, resimte hrănirea după orare rigide, înţărcarea precoce ÅŸi “plânsul de control” ca ÅŸi abandon ÅŸi neglijare. De partea cealaltă, atitudinea super-anxioasă ÅŸi super-indulgentă a unor părinÅ£i disturbă seninătatea naturală a copilului, întrerupând nevoia de a-ÅŸi exprima stresul emoÅ£ional acumulat. Calea de mijloc constă în a ne lăsa dirijaÅ£i de semnele emise de copil, permiÅ£ându-i să preia el conducerea.
Funcţia emoţională şi credinţele inconştiente
Printre credinţele inconştiente pornite din experienţele traumatizante din această perioadă se includ următoarele:
Trebuie să mă descurc singur.
Trebuie să arăt că nu am nevoie de nimeni şi de nimic.
Nu merit dragoste, deci nu sunt demn să fiu iubit.
Merit să fiu iubit doar când dau.
Nevoile altcuiva sunt mai importante decât ale mele.
Fericirea mea depinde de cât mă plac ceilalÅ£i.
CredinÅ£ele inconÅŸtiente izvorâte din experienÅ£ele pozitive în timpul acestei perioade includ:
Am dreptul să am şi să-mi exprim nevoile şi dorinţele.
Viaţa mă hrăneşte.
ViaÅ£a este rodnică ÅŸi îmbelÅŸugată, iar eu merit generozitatea vieÅ£ii.
Sunt liber ÅŸi destul de împlinit ca să-mi pese de ceilalÅ£i.
Ceilalţi au dreptul de a avea propriile lor nevoi.
Acestea sunt bazele emoÅ£ionale ce stau la temelia capacităţii de a fi categoric în mod just, de a fi direct, în loc de a fi manipulator.
Împlinirea acestor nevoi, necesitate a dezvoltării, este punctul din care, mai târziu, vom contura în mod natural un spirit generos. Satisfacerea deplină a nevoilor sugarului ne dă capacitatea de a respecta în mod real nevoile ÅŸi limitele celorlalÅ£i; vom renunÅ£a cu eleganţă când cineva ne va spune “nu”. ForÅ£a interioară ce ne permite să suportăm dezamăgirile ÅŸi să facem faţă realităţii că nu întotdeauna obÅ£inem ceea ce vrem, izvorăşte din împlinirea copilăriei timpurii, nu dintr-o independenţă prematură impusă.
IniÅ£iativa, auto-motivarea, vitalitatea emoÅ£ională ÅŸi rezistenÅ£a, răbdarea - toate aceste calităţi sunt cultivate atunci când, în acest stadiu secundar al dezvoltării, se întâlnesc condiÅ£iile optime. IndependenÅ£a adevărată, opusă defensivei bazate pe suportul propriu (Nu am nevoie de nimeni) este, paradoxal, produsul dependenÅ£ei acceptate. IndependenÅ£a emoÅ£ională ne permite să ne iubim pe noi înÅŸine. Ne dă posibilitatea să relaÅ£ionăm cu ceilalÅ£i printr-o legătură intimă, dar, de asemenea, ne dă voie să-i lăsăm să se distanÅ£eze de noi la momentul potrivit.
Potenţiala manifestare a traumei la adult
Când nevoilor noastre nu li se răspunde în perioada orală a dezvoltării, rămânem blocaÅ£i în dependenţă, trăind cu iluzia mamei care trebuie să apară, tânjind în subconÅŸtient după fericirea pierdută a unităţii de la sân. “Sugem” ÅŸi ne agăţăm de relaÅ£ii, mâncare, alcool, droguri, tutun, jocuri de noroc sau bunuri materiale. Ne simÅ£im de parcă viaÅ£a ne este datoare, în timp ce aÅŸteptăm pasivi ca lucrurile să se schimbe, ori ne grăbim să ne agăţăm de ea. NeîmpliniÅ£i în fond, rămânem “sugari”, creduli în faÅ£a trucurilor seducătoare ale maÅŸinăriilor PR, ale campaniilor de vânzări ÅŸi ale persoanelor carismatice. O persoană ale cărei nevoi sufleteÅŸti sunt în general satisfăcute este mai puÅ£in predispusă, mai târziu în viaţă, unor relaÅ£ii interpersonale co-dependente, idolatriei sau viciilor. O trecere sănătoasă prin această perioadă conduce către un scepticism sănătos mai târziu. O astfel de persoană nu este uÅŸor de păcălit ÅŸi va fi mai vigilentă în relaÅ£iile sale.
Cramponarea în co-dependenÅ£a pe care o afişăm în relaÅ£ii nu ne aduce mulÅ£umire, aÅŸa că ne învinovăţim unii pe alÅ£ii pentru neîmplinirile personale. Ne iluzionăm cu noÅ£iuni romantice de genul “iubirii adevărate”, care va dura pentru totdeauna, o uniune simbiotică imaginară, care ne va umple toată nevoia de iubire ÅŸi înÅ£elegere. În consecinţă, avem aÅŸteptări nerealiste de la ceilalÅ£i. Alternativ, ne auto-sugestionăm că nu avem nevoie de nimeni ÅŸi clacăm din cauza oboselii sau a amărăciunii.
CreÅŸterea nesaturată devine nesăţioasă. Lăcomia fără suflet ce ne tulbură civilizaÅ£ia nu este altceva decât plânsul copilului flămând emoÅ£ional, strivit în persoana unui adult.
Robin Grille este psiholog in Sydney, Australia. Este autorul cărÅ£ilor "Parenting for a Peaceful World" ÅŸi "Heart to Heart Parenting". Îi puteÅ£i citi lucrările pe adresa www.our-emotional-health.com.
Comentarii/discuţii pe marginea articolului