Complexul lui Oedip

Autoare: Antonella Sagone

Tradus de Andreina Balog

Se crede c─â despre complexul lui Oedip, referitor la mitul acestuia, s-a spus totul, dar pot exista totu┼či anumite înv─â┼ú─âturi ascunse care se pot desprinde din tragicele întâmpl─âri din via┼úa lui Oedip.

Cu to┼úii ┼čtim ce este complexul lui Oedip: potrivit lui Freud, ar fi tendin┼úa natural─â a copilului de a se îndr─âgosti de mama sa în jurul vârstei de trei ani ┼či de a intra în competi┼úie cu tat─âl pentru a o seduce, visând eliminarea tat─âlui pentru a i se substitui. Acest complex, pe care Freud îl întâlnea atât de des la pacien┼úii s─âi, l-a condus la convingerea c─â este vorba de o etap─â universal─â în dezvoltarea afectiv─â a individului; el l-a denumit „complexul lui Oedip” – (Oedip fiind fiul lui Laios, care, potrivit dramaturgiei grece┼čti, este ucis de propriul s─âu fiu f─âr─â ca acesta s─â ┼čtie c─â î┼či ucide tat─âl, pentru a se c─âs─âtori cu so┼úia lui Laios, mama sa - Iocasta. Când într-un sfâr┼čit, dup─â mul┼úi ani ┼či dup─â aducerea la via┼ú─â a patru copii, adev─ârul iese la iveal─â, Iocasta se sinucide iar Oedip î┼či ia vederea, pentru ca pe urm─â s─â se exileze).

Chiar ┼či în zilele noastre, fantasma acestei tragice legende se apleac─â amenin┼ú─âtoare ca o profe┼úie obscur─â asupra rela┼úiei mam─â-copil, întunecând intensitatea raportului lor, leg─âtura lor simbiotic─â; faza rezolutiv─â sau de identificare esta înc─â salutat─â ca fiind o etap─â obligatorie în construirea “eu”-lui, care, pentru maturizare, va trebui s─â se rup─â de mam─â, s─â dep─â┼čeasc─â antagonismul cu tat─âl, pentru ca ulterior s─â se identifice cu acesta.

Ne afl─âm din nou în fa┼úa prelu─ârii unui concept din lumea psihologiei ┼či a psihanalizei într-o manier─â improprie, pentru ca ulterior acest concept s─â fie utilizat în terorismul psihologic exercitat asupra p─ârin┼úilor, împingându-i s─â ac┼úioneze contrar nevoii instinctive de a r─âmâne în contact cu copiii, de a-i dezmierda, a-i asculta ┼či a-i îngriji empatic.

Observaţi ce spune un exponent al lumii psihanalitice:
“Copilul trebuie s─â se simt─â în afara cuplului genitorial ┼či a leg─âturii celei mai intime, secrete, leg─âtur─â care preia ca ┼či simbol patul matrimonial, altfel se poate crea în interiorul s─âu iluzia c─â se poate substitui tat─âlui s─âu pentru mam─â, iluzia c─â poate s─â-i separe, postându-se între ei, iluzii care ar putea s─â interfereze negativ asupra dezvolt─ârii sexuale orientat─â dincolo de familie. (Silvia Vegetti Finzi).

O viziune patriarhal─â

Consider c─â aceast─â viziune asupra primelor rela┼úii copil - p─ârin┼úi este extrem de reductiv─â, dar mai ales p─ârtinitoare ┼či cu siguran┼ú─â nu în favoarea copilului. Probabil, în anumite cazuri, e de partea p─ârin┼úilor, foarte probabil a acelora apar┼úinând unei culturi patriarhale, care caut─â s─â se perpetueze din genera┼úie în genera┼úie. Consider c─â multe dintre dinamicile care au fost folosite în a descrie copilul mic sunt în realitate proiec┼úii ale dinamicilor p─ârin┼úilor, care se v─âd în acesta - copilul - ca într-o oglind─â distorsionat─â. Nu copilul este cel care se introduce agresiv în rela┼úia p─ârin┼úilor s─âi; el dore┼čte doar s─â stea în contact cu ei ┼či caut─â s─â aib─â cu ei, în particular cu mama, o rela┼úie neîntrerupt─â ┼či fericit─â, construit─â din duio┼čie ┼či intimitate. Cel care este, în realitate, în competi┼úie cu copilul e adeseori adultul, iar rela┼úia care se vede într-adev─âr amenin┼úat─â în fiecare zi e mai degrab─â cea a mamei cu copilul, rela┼úie fiziologic─â, natural─â, care se construie┼čte între mam─â ┼či copilul s─âu.

Adultul este cel care vrea s─â considere rela┼úia matrimonial─â a p─ârin┼úilor incompatibil─â cu rela┼úia care se stabile┼čte între mam─â ┼či copil.

┼×i tocmai mitul lui Oedip, în mod nea┼čteptat, poate s─â ne ajute s─â în┼úelegem aceste aspecte. Dar trebuie s─â ┼čtim încotro s─â privim. Despre Oedip cunoa┼čtem totul, dar despre Laios, tat─âl s─âu, ce cunoa┼čtem?

Nu avea cum s─â fie un tip prea sensibil, prea empatic. A atras asupra sa ┼či asupra urma┼čilor s─âi blestemul zeilor, r─âpindu-l pe Crisip, fiul lui Pelops, pe care l-a violat. Datorit─â acestei fapte abominabile, în ora┼čul lui Laios a fost trimis Sfinxul, monstrul cu cap de femeie ┼či corp de leu, un monstru care îi ucidea pe to┼úi cei care nu puteau s─â r─âspund─â ghicitorilor sale. Dar ceea ce Laios i-a f─âcut fiului s─âu Oedip dep─â┼če┼čte orice imagina┼úie. Laios încerca s─â aib─â un fiu, dar Iocasta, so┼úia sa, era steril─â, motiv pentru care s-a deplasat la oracolul din Delphi dedicat zeului Apollo. Iar de acolo a în┼úeles c─â faptul de a nu avea fii e un bine pentru el, deoarece avându-i, ar fi fost ucis de unul dintre ace┼čtia. Ca urmare, î┼či repudiaz─â so┼úia, Iocasta, care r─âmâne totu┼či îns─ârcinat─â în urma unui ┼čiretlic, iar din uniunea lor se na┼čte Oedip.

┼×i atunci ce face tat─âl? Imediat cum se na┼čte Oedip, îi g─âure┼čte acestuia c─âlcâile (Oedip însemnând picior umflat), dup─â care îl încredin┼úeaz─â unui p─âstor pentru a-l înl─ân┼úui pe muntele Citeron. Acesta, în schimb, mi┼čcat de situa┼úia copilului, îl încredin┼úeaz─â unui alt pastor, care îl duce la curtea regelui Polip, unde este adoptat de acesta ┼či crescut cu dragoste.

Ce avem pân─â acum? Un fiu care încearc─â s─â se introduc─â în rela┼úia conjugal─â a p─ârin┼úilor? Un fiu care pretinde iubire exclusiv─â? Care amenin┼úa s─â-┼či detroneze tat─âl? Nu! Doar un nou-n─âscut lipsit de ap─ârare, care la na┼čtere este privit cu suspiciune, r─âceal─â, violen┼ú─â, în loc s─â fie îngrijit a┼ča cum este de a┼čteptat, cu dragoste. ┼×i avem un tat─â care se ap─âr─â în mod activ de fiu, încercând s─â-l îndep─ârteze de familia sa ┼či s─â-l ucid─â.

Dar s─â vedem o alt─â dinamic─â interesant─â în acest mit. Oedip, devenit deja adult ┼či crescut la curtea regelui Polip, crede cu t─ârie c─â este fiul regelui ┼či al reginei pân─â în momentul în care oracolul din Delphi îi prezice c─â-┼či va ucide tat─âl ┼či va avea o rela┼úie amoroas─â cu mama sa. Oripilat de aceast─â viziune, , în încercarea de-a ocoli împlinirea profe┼úiei, Oedip se îndep─ârteaz─â de cei pe care-i consider─â p─ârin┼úii s─âi, plecând înspre cetatea Tebei; în drumul s─âu va întâlni un necunoscut (care în realitate e Laios), care îl va r─âni înc─â o dat─â la picior. ┼×i iat─â c─â se isc─â o confruntare în urma c─âreia Laios moare: Oedip î┼či ucide tat─âl.

Vedem, din nou, un fiu iubitor ┼či un p─ârinte care î┼či persecut─â, agreseaz─â fiul. C─âl─âtoria înspre cetatea Tebei se face tocmai cu scopul de a se proteja pe el însu┼či ┼či pe cei pe care îi consider─â p─ârin┼úii s─âi. În schimb, i se redeschid r─âni mai vechi de c─âtre însu┼či tat─âl s─âu. Laios a fost cel care a dat curs confrunt─ârii, prin preten┼úia sa arogant─â de a i se da prioritate. Iar atunci când Oedip a refuzat s─â se conformeze, Laios ┼či-a îndemnat caii s─â treac─â cu roata carului peste piciorul celui despre care nu ┼čtia c─â în realitatea este fiul s─âu. Din nou avem un tat─â încordat, atent în a-┼či conserva puterea, în a ap─âra un teritoriu, dominat de frica de a nu fi detronat: o obsesie tipic─â patriarhatului, amplu reprezentat─â în mitul zeului Saturn (Saturn e un zeu roman, echivalentul lui grec ar fi Cronos), care î┼či devora în mod sistematic fiii pentru ca ace┼čtia s─â nu-l detroneze.

Manipulaţi de către o profeţie

Dar aspectul cel mai important al acestui mit nu a fost înc─â pus în lumin─â. Toate personajele par s─â fie împinse înspre un destin tragic, imuabil; dar cine sau ce îi impinge? Tocmai profe┼úiile oracolului sunt cele care-l determin─â pe Laios s─â nu aib─â încredere în fiul s─âu, pe care-l percepe ca fiind un inamic, rival, pe care-l îndep─ârteaz─â din casa sa. Sentin┼úele oracolului sunt, din nou, cele care-l împing pe Oedip a se considera nedemn de familia sa ┼či a se autoexila de aceasta, reu┼čind, în schimb, s─â nu fac─â altceva decât s─â împlineasc─â profe┼úia.

De fapt, suntem în fa┼úa unei profe┼úii care se autorealizeaz─â. În fa┼úa unei scheme care ne este familiar─â, dar care pare s─â fie pu┼úin evident─â, a┼ča cum era pu┼úin evident aspectul manipulatoriu al oracolului din Delphi.

Cu cât─â u┼čurin┼ú─â accept─â Laios profe┼úia, încât renun┼ú─â f─âr─â ezitare la iubirea so┼úiei sale, mai întâi, ┼či la cea a fiului s─âu mai apoi, sfâr┼čind prin a ordona ca acesta s─â fie ucis! Cu cât─â precipitare crede Oedip profe┼úia care îl define┼čte ca fiind nedemn, patricid, acceptând aceast─â descalificare a lui însu┼či, fugind de singurele persoane pe care le iubea ┼či care-l iubeau!

┼×i cu cât─â u┼čurin┼ú─â, chiar ┼či azi, p─ârin┼úii sunt preg─âti┼úi s─â cread─â în acei profe┼úi care afirm─â c─â natura copilului este una pervers─â, tocmai bun─â s─â fie înfrânt─â, modelat─â cu orice mijloc pentru a face din copil un Om.

Chiar ┼či în ziua de azi, p─ârin┼úilor li se profe┼úesc dezastre de c─âtre oracolele moderne, acei “exper┼úi” care îi avertizeaz─â s─â nu î┼či r─âsfe┼úe prea mult propriul copil, s─â-l îndep─ârteze de la mam─â cât mai devreme posibil. Dac─â p─ârin┼úii nu o vor face, avertizeaz─â oracolele, copilul va deveni un mic tiran, care-i va transforma în sclavii lui, iar copilul va dezvolta o sexualitate pervers─â. Ironia destinului determin─â, la fel ca în mitul lui Oedip, ca tocmai atitudinea p─ârin┼úilor, de deta┼čare afectiv─â precoce, separarea for┼úat─â, autonomia prematur impus─â, s─â conduc─â la construirea unei personalit─â┼úi nesigure, lipsite de satisfac┼úii, care se va exprima cu u┼čurin┼ú─â prin intermediul unui comportament agresiv, cereri de afec┼úiune ┼či conflicte nesolu┼úionate.

În acest mod, o schem─â patriarhal─â, competitiv─â ┼či non-afectiv─â, este indus─â ┼či perpetuat─â în familii din genera┼úie în genera┼úie. Prin gura acestor profe┼úi moderni vorbe┼čte înc─â vechiul Saturn.

Recuperarea viziunii dionisiace 

┼×i ar fi interesant s─â mai spunem câte ceva referitor la cei care se aga┼ú─â de firele mitului, ┼či de profe┼úiile oracolului. Acest oracol era dedicat zeului Apollo, zeu solar ┼či patriarhal care se contrapune unei alte imagini, a celei dionisiace, feminine, conectate armonic cu natura ┼či sexualitatea. Profeta sa se numea Pythia, iar pitonul sacru era mediumul folosit pentru a interoga zeii ┼či a îndep─ârta valul timpului. Dar îmbinarea ┼čarpe-┼čaman─â e un binom care se reg─âse┼čte în cultul zei┼úei Mama.

┼×i iat─â c─â se poate întrevedea în acest mit ┼či istoria unei alte detron─âri, aceea a religiei feminine, lunare, a Mamei Terra, religie îndep─ârtat─â cu violen┼ú─â de c─âtre cea patriarhal─â.
Figura profetei a supravie┼úuit, dar ┼či-a schimbat sursa de inspira┼úie în zeul masculin, solar.

În realitate nu exist─â nici un destin imuabil. Fiin┼úele umane aleg întotdeauna, chiar ┼či atunci când decid s─â mearg─â împotriva instinctului lor de iubire, chiar ┼či atunci când decid s─â se adapteze sfaturilor, teoriilor din exterior. ┼×i se poate într-adev─âr ac┼úiona altfel, alegând s─â nu se urmeze autoritatea, ci propria inim─â. Dac─â Laios nu ar fi ascultat de profe┼úie, dac─â ┼či-ar fi îmbr─â┼úi┼čat ┼či ┼či-ar fi crescut cu dragoste fiul, nu s-ar fi împiedicat în picioarele umflate ale unui str─âin pentru a ajunge s─â moar─â ucis de acesta; încrederea, suportul pe care ar fi putut s─â le acorde fiului s─âu i-ar fi fost restituite.

În acela┼či mod, p─ârin┼úii din ziua de azi trebuie s─â devin─â tot mai con┼čtien┼úi de cât de manipulatorii sunt vocile care îi îndeamn─â în fiecare zi s─â ac┼úioneze împotriva instinctului lor, pentru a nu fi, în fapt, materni sau paterni. Dac─â vor avea curajul s─â nu dea credit unei ideologii a mor┼úii, dac─â vor avea for┼úa de a-┼či urma instinctul lor vital, cercul vicios se va rupe pentru a se na┼čte un cerc construit din iubire, în┼úelegere, în interiorul c─âruia fiecare mic─â fiin┼ú─â uman─â va putea s─â se matureze, s─â înfloreasc─â.

Textul in limba original─â

Comentarii/discuţii pe marginea articolului


┬ę attachmentparenting.ro



  1 vizitator este online
  9 afisari ├«n luna aceasta
  18 afisari ├«n luna trecuta
  5202 afisari din 17.01.2008.